1,670 matches
-
ideile sociologice franceze privind supremația întregului, care își armonizează părțile componente și opțiunile fenomenologice germane asupra abilității indivizilor și a grupurilor sociale de a structura realitatea socială cu ajutorul categoriilor logice a priori. Demersul său se dovedește cu totul original; legea paralelismului sociologic conceptualizează într-un chip inedit natura raporturilor dintre părțile totului social (cadre, manifestări, voință socială): a) părțile totului se dezvoltă concomitent, nu succesiv; b) raporturile părților sunt de interdependență, nu de subordonare. În opinia lui Gusti (1934, 8 și
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un chip inedit natura raporturilor dintre părțile totului social (cadre, manifestări, voință socială): a) părțile totului se dezvoltă concomitent, nu succesiv; b) raporturile părților sunt de interdependență, nu de subordonare. În opinia lui Gusti (1934, 8 și urm.), există un paralelism înlăuntrul cadrelor (cosmologic, biologic, psihologic și istoric), un paralelism înlăuntrul manifestărilor (economice, spirituale, juridice și politice) și un paralelism între cadre și voință. Tr. Herseni și M. Vulcănescu au dezvăluit unele implicații metodologice profunde ale acestei legi asupra fundamentării conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cadre, manifestări, voință socială): a) părțile totului se dezvoltă concomitent, nu succesiv; b) raporturile părților sunt de interdependență, nu de subordonare. În opinia lui Gusti (1934, 8 și urm.), există un paralelism înlăuntrul cadrelor (cosmologic, biologic, psihologic și istoric), un paralelism înlăuntrul manifestărilor (economice, spirituale, juridice și politice) și un paralelism între cadre și voință. Tr. Herseni și M. Vulcănescu au dezvăluit unele implicații metodologice profunde ale acestei legi asupra fundamentării conceptului de explicație sociologică integralistă (Larionescu, 1996, 22). Deși fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nu succesiv; b) raporturile părților sunt de interdependență, nu de subordonare. În opinia lui Gusti (1934, 8 și urm.), există un paralelism înlăuntrul cadrelor (cosmologic, biologic, psihologic și istoric), un paralelism înlăuntrul manifestărilor (economice, spirituale, juridice și politice) și un paralelism între cadre și voință. Tr. Herseni și M. Vulcănescu au dezvăluit unele implicații metodologice profunde ale acestei legi asupra fundamentării conceptului de explicație sociologică integralistă (Larionescu, 1996, 22). Deși fiecare factor constitutiv al societății este esențial autonom, Tr. Herseni (1934
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
forme economice apar și o serie de forme spirituale, sau invers. Cauza, observă D. Gusti, o deține întregul care-și armonizează părțile, adaptându-le una alteia, iar variația concomitentă a părților indică, de cele mai multe ori, o determinare comună. Prin legea paralelismului social, D. Gusti atrage atenția asupra imposibilității de a explica o realitate concretă foarte complicată prin câteva elemente ce nu sunt decât abstracțiuni din nevoi de metodă, primatul deținându-l întregul, societatea. O explicitare deosebit de lămuritoare a sensului cauzal al
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
D. Gusti atrage atenția asupra imposibilității de a explica o realitate concretă foarte complicată prin câteva elemente ce nu sunt decât abstracțiuni din nevoi de metodă, primatul deținându-l întregul, societatea. O explicitare deosebit de lămuritoare a sensului cauzal al legii paralelismului sociologic îi aparține lui M. Vulcănescu: „Nici una din împrejurările care condiționează faptele sociale nu constituie însă, luată în parte, o cauză a acestei vieți, ci numai o condiție a ei. Deosebirea este cunoscută. Nici una nu declanșează singură procesul de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
eforturi și rezultate individuale, paralele. Preluând ideea franceză, dar delimitându-se de ea, Gusti a reconstruit în întregime experiența cooperării între diferite științe încorporând-o în schema analitică a sistemului voinței sociale, cadrelor și manifestărilor voinței sociale, ghidat de legea paralelismului sociologic. Din acest laborator analitic a rezultat principiul interdisciplinarității, care vine cu o noutate de necontestat. Aici, cooperarea științelor sociale particulare se sprijină pe terenul sociologiei, prin dizolvarea punctelor de vedere specifice în sinteza sociologică, prin „sociologizarea” disciplinelor particulare; în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tatăl său poruncește slujitorilor săi să îndepărteze de pe străzi tot ceea ce l-ar putea indispune pe fiul său. În timp ce multiplică împrejmuirile și obstacolele, regele înmulțește în jurul tânărului Siddhărtha luxul și plăcerile. Cele două genuri de porunci se însoțesc într-un paralelism constant. 2. Despărțirea de familie și experiența Iluminării În ciuda precauțiilor luate de regele Śuddhodana, zeii intervin și îl ajută pe tânărul prinț să-și îndeplinească destinul. Într-una din ieșirile sale, pe poarta de est, Siddhărtha a văzut un bătrân
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
le-au primit deformate sau nu le-au folosit” (Comunicat de presă, Ministerul Informațiilor Publice, 02.04.2003). Dacă un asemenea ton este oarecum explicabil În cazul Ministerului Informațiilor Publice, dată fiind menirea organismului respectiv, cu adevărat uimitor și justificînd paralelismul Între atitudinea dinainte de 1989 și cea de acum este comunicatul Ministerului de Externe În replică la discursul rostit de George Soros la reuniunea Consiliului Permanent al OSCE (10 aprilie 2003, Viena): „Afirmațiile lui George Soros denotă anacronism, lipsă de informare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de astăzi. Unii cercetători, atât arheologi cât și antropologi, caută rădăcinile acestei culturi până în cultura Androvo, din epoca bronzului, urmărind apoi diverse ramificații, care conduc la culturile Ananino, Pianâi Bor, Diakovo, Andronavo, Volosovo, Lomovatovo ș.a., cu care se încearcă diverse paralelisme. Multă vreme vestigiile sarmaților au fost confundate cu cele ale sciților, care locuiseră același teritoriu. Încercări de separare a celor două categorii de antichități au făcut învățații ruși V.A.Gorodčov, D.J.Samosvasov, M.J.Rostovtzeff, B.N.Grakov, dar abia în
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
termeni mesianici. Această noțiune neobișnuită a fost pusă serios în discuție recent, nu în ultimul rând datorită descoperirii unui sul la Qumran (4Q521), care vorbește de vindecările care vor avea loc atunci când Mesia va apărea, fapte care sunt în strâns paralelism cu sumarul lui Isus în replica dată lui Ioan Botezătorul, care se afla descurajat în închisoare (Mt 11,2-6; Lc 7,18-23). Pornind de la această importantă descoperire, savanții sunt acum mai deschiși să accepte că evangheliile au afirmat mereu că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-i pună această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului” (16,42). Replica lui Isus combină două
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
deoarece acest gest era făcut din batjocură și nu din simpatie, soldații nu l-au împiedicat. Cuvintele: „Lăsați, să vedem dacă vine Ilie să-l dea jos” pot face parte din batjocură și, dacă a fost așa, ar fi un paralelism cu ceea ce au spus mai marii preoților anterior: „Mesia, regele Israelului, să coboare acum de pe cruce ca să vedem și să credem!” (Mc 15,32). Este posibil și ca un spectator, cuprins de milă, să fi alergat la Isus ca să-i
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aici toate punctele de vedere originale pe care autoarea le exprimă în legătură cu interpretările și cu traducerile diverselor nume divine, ca și în legătură cu statutul traducerilor din cărțile sfinte în zilele noastre. Subliniem aici interesul pe care îl prezintă întreg capitolul consacrat paralelismelor în semnificațiile numelor divine din Coran și din Biblie și, în consecință, în traducerea lor, si mai ales subcapitolul final în care este vorba despre paralelism, procedeu propriu poeziei biblice, ale cărui efecte se pot păstra în întregime în traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sfinte în zilele noastre. Subliniem aici interesul pe care îl prezintă întreg capitolul consacrat paralelismelor în semnificațiile numelor divine din Coran și din Biblie și, în consecință, în traducerea lor, si mai ales subcapitolul final în care este vorba despre paralelism, procedeu propriu poeziei biblice, ale cărui efecte se pot păstra în întregime în traducere. Menționam și faptul că autoarea nu a cedat tentației de a propune propria traducere că ideală, tentație care îi încearcă adesea pe exegeții textelor sacre care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
51,56). Vom trata aceste epitete/atribute în cadrul clasificării tematice (v. infra, 3.1.3 - 3.1.16). Adesea însă - mai cu seamă în fragmentele poetice și în psalmi - ’Pl e folosit că sinonim pentru YHWH spre a crea acel paralelism definitoriu pentru poezia ebraica biblică, ori funcționează că nume propriu. Folosirea lui ’Pl că nume propriu al divinității e caracteristică pentru textele timpurii (cum este așa-zisa „Psaltire elohistă” - Ps 43-83) dar și pentru cele voit arhaizante (de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
texte poetice, dar și în contexte în care personaje din afara poporului ales recunosc existența unei divinități supreme și o slujesc: Melchisedec (Gen 14, 18.19.20), Balaam (Num 24,16). În Psalmi, YHWH și ‘ElyÄn sunt adesea sinonime pentru realizarea paralelismului care este elementul esențial al acestui tip de poezie. În toate aceste situații funcționează că nume propriu: Qaƒ ba-YHWH ó >eƒese: ‘ElyÄn bal yimmÄ” (Ps 21/20,8; cf. 92/91,2): „căci regele se încrede în Domnul și intru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
milă Celui Preaînalt nu se va clatină” (t.n.) sau: Wayy"r‘em ba-š-šamayim YHWH we ‘ElyÄn yi””en qolÄ (Ps 18/17,14 = 2Sam 22,14): „și a tunat din ceruri Domnul, Cel Preaînalt a dat glas.” (t.n.) Paralelismul se realizează și cu ’Pl, sau cu Šaddai, sau cu ambele: k himró ‘imrQy ’Pl/wa‘at"Ö ‘ElyÄn na‘"țó (Ps 107/106,11): „căci au înfruntat cuvântul lui Dumnezeu / și planul Celui Preaînalt l-au disprețuit” (t.n.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3), cănd YHWH îi amintește lui Moise că sub acest nume se revelase patriarhilor. Mult mai des este întâlnit în formă Šaddai: în oracolul lui Balaam din Numeri 24,4.16, apoi că arhaism în Rut 1, 20.21, în paralelisme poetice în Ps 68/67,15; 91/90,1 și de pește treizeci de ori în Iov (5,17 etc.); mai rar în cărțile profetice: Ioel 1,15 = Isaia 13,6 și Ezechiel 1,24. Biblia de la Ierusalim nu găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai mult sau mai putin asemănătoare. (Asemănările și deosebirile vor fi cercetate în capitolul următor.) De aceea le considerăm „nume divine”. Cercetătorii 189 fac de obicei distincția între funcția lor că „nume” (când sunt de sine stătătoare sau alternează în paralelisme poetice cu numele generice sau cu numele revelat) și „atribute”, „epitete”. Pentru studiul de față, care este unul comparativ, vom aplica însă aceleași criterii că pentru identificarea numelor divine din Coran, cu o singură excepție: întrucât nu există în tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
40-66, Ke>Ä: YHWH este trimisă asupra poporului și a Ierusalimului spre a atrage alte popoare și a le călăuzi. Aceeași idee apare și în unii psalmi post-exilici, ca, de pildă în Ps 102/101,16-17, unde „slavă” este în paralelism cu „numele” lui YHWH: we-yire’ó gÄyim ’ eÖ-ŠQm YHWH we-kol malekQy h"-’"reț eÖ-ke>odek" k >"n" YHWH ȚiyÄn nir’" bi-ke>Ä:Ä: „Și se vor teme neamurile de Numele Domnului și toți regii pământului, de slavă ta, căci Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
39,7) sau al „Numelui” (Q":Äš we nÄr"’ šemÄ, „Sfânt și înfricoșător e Numele lui”: Ps 111/110,9c). Contextele acestor citate adaugă semnificației de transcendent și pe aceea de desăvârșit, neîntinat, fără vreo slăbiciune. Destul de frecvent, pentru realizarea paralelismului poetic, Q":Äš este sinonim cu YHWH, sau ’Pl /’ ElÄah: ’ElÄah mit-TQyman y">Ä / we Q":Äš me-har P"’r"n (Hab 3,3): „Dumnezeu vine din Teman / și Cel Sfânt, din muntele Paran.” (t.n.) În astfel de contexte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
evreilor: ei se tem de zeul/zeii acestora care le-au dat biruința asupra egiptenilor. Toate cuvintele ce conțin radicalul ’DR, printre care și adjectivul ’addr, conțin ideea de grandoare, de măreție. În Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este determinată de context; puterea este un aspect al măreției inefabile a divinității care se manifestă într-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
51,5; Ier 10,16)205. La sanctuarul din Silo, acest nume apare în relație cu chivotul (1Sam 1,3; 4,4; 2Sam 6,2); în Ps 24/23,8.10 se poate deduce una din semnificațiile acestui nume din paralelismul YHWH ‘izzóz we-gibbÄr / YHWH Te>"’ÄÖ: M ze melek hakk">Ä: / YHWH ‘izzóz we-gibbÄr / YHWH gibbÄr mileƒ"m"h M hó’ ze melek hakk">Ä: / YHWH Te>"’ÄÖ hó’ melek hakk">Ä:: „Cine este Acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Gen 1,27; 5,1.2; 6,7; Dt 4,32; Ps 89,48; Is 45,12); oștirea cerească (Is 40,26); cerurile (Is 42,5) etc. Totuși, în texte poetice, ca cele citate mai sus, b"r"’ apare în paralelism cu ‘"œ"h, „a face” (Is 41,20; 43,1.7; 45,7.12.18; Am 4,13), cu y"țar, „a plămădi”, cu kÄnnQn, „a întări” (Is 45,18), y"sa:, „a întemeia” (Ps 89,12); ƒ":aš, „a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]