1,988 matches
-
ziua în care a început pro‑ cesul celor de la Beslan, Vladikavkazul a fost invadat de TAB-uri, de tancuri. Această confruntare, dacă se ajunge la război, se va purta între țări în care viața pierdută de un singur soldat poate paraliza toată țara și țări în care viața omenească nu are absolut nicio valoare. V.A. : Da, aceasta e mentalitatea lumii cu care Occidentul e obligat să se confrunte. Cu acei oameni care aplaudau prăbușirea avionului malaysian cu 300 de victime
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fi și credința redacției și lucrătorilor ei: „Suntem un stat anarhist, lipsit de respectul legii și al stabilității temeliilor sale constituționale; suntem un popor needucat în disciplina muncii și cu ierarhia valorilor morale; suntem o națiune anemiată în energii și paralizată în avânturile noastre sufletești; suntem o colectivitate haotizată și văduvită de conștiința unei desăvârșiri morale, suntem un organism bolnav și pe cale de descompunere”... ...” După 13 ani de la „unire”, întemeiată exclusiv pe expresia voinței și drepturilor noastre autodeterminatoare, suntem siliți să
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ortografiei române”, Cântece poporale, bibliografie, extrase din protocoalele ședințelor Comitetului Societății. Foaea aduce mărturii și despre ceea ce făcea biserica în vremea aceasta. Ziarul Albina din Viena consemna că deși primele încercări făcute în 1865 de către teologii din Cernăuți au fost paralizate, „cu ocazia serbării îndoitei nunți în casa preotului Țurcan din Fundul Moldovei s-au pus bazele fundației preoțimii gr. răsăritene din Bucovina pentru ajutorarea tinerilor lipsiți și talentați, alegându-se un comitet din șapte membri (părinții M. Constantinovici, N. Pleșca
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
După modelul unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei doi ar putea fi asemănată cu decalajul dintre opțiunea pentru interiorizarea morfologiei materiale a ritualului soteriologic și cea pentru ritualismul pur, devenit plin sau - mai ales - vidat de sens. Pentru că, paralizat de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual și «probitatea științifică» de care cu toții suferim- pentru mine, acesta este lucrul care devine adesea prea greu și care mă paralizează...” 1), Wikander a recurs la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ales - vidat de sens. Pentru că, paralizat de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual și «probitatea științifică» de care cu toții suferim- pentru mine, acesta este lucrul care devine adesea prea greu și care mă paralizează...” 1), Wikander a recurs la subterfugii externe: tabletele de Maxiton tonifiant 2, pe care le cere Eliazilor, când îl vizitează venind de la Paris, sau alcoolul, o tacită și tot mai puțin eficientă coabitare cu decalajul neliniștitor și greu suportabil dintre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ar fi de discutat despre atâtea lucruri. Subliniați foarte bine (în memoriul dvs. pentru Eranos) această opoziție între elanul spiritual și „probitatea științifică” de care cu toții suferim - pentru mine, acesta este lucrul care devine adesea prea greu și care mă paralizează... Și este foarte just (și foarte trist) că nici un istoric al religiilor nu a propus o explicație globală sau o teorie generală a fenomenelor religioase. Am văzut acest lucru la oameni precum Cumont, Nyberg și Nilsson, care totuși și-au
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
kg de porumb la hectar, automat se raporta chiar depășirea acestei productivități etc. Dubla gîndire era firesc însoțită de dublul discurs, cînd se afirmau cu tărie preceptele luminoase și paradisul în care trăim, iar în realitate frigul, foametea, sărăcia generalizată paralizau și ultimele fărîme de luciditate. Această mare mizerie, fizică și morală, a provocat, la rîndu-i, derută și confuzie intelectuală, care încă mai persistă la aproape un deceniu de la dispariția ideologiei comuniste. Utopia comunistă, odată instalată, își creează propria mitologie. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vor fi promovați... Dintre reeducatorii din camera mea, unul fusese student la medicină. Șeful "comitetului" era tot un fost student, din Baia, pe nume Gorbatîi. L-am reîntîlnit la Universitate, la Iași, după 1962. Cînd l-am văzut, am rămas paralizat de frică, din reflex. Ne-au bătut în fel și chip. De pildă. Unul lovea în plex; cînd te aplecai de durere, cel din spate te lovea în splină; te îndreptai, iarăși de durere, și erai din nou lovit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aceia care au susținut vechiul regim" (M.O.). Cartea lui Marius Oprea reușește a fi o primă breșă în această blocadă a tăcerii. Încă din deschiderea Studiului introductiv la Banalitatea răului, Dennis Deletant subliniază că, pînă în '89, România era paralizată de cea mai perversă dictatură de pe continentul european. Și pentru cercetătorul englez frica indusă de terorismul de stat prin principalul lui instrument, Securitatea, a fost elementul esențial de menținere și perpetuare a comunismului în folosul conducătorului suprem și al protejaților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deja încep să arate a matematică, în loc de muzică. Și-a făcut o țigară și-a-nceput s-o pufăie. — Bibi ? Bibi, ești ? s-a auzit o voce din spatele ușii, după câteva ciocăneli care l-au făcut să tresară. Cristi a paralizat. Nu și-a mai auzit această poreclă parcă de-un veac. Să fie chiar Virgiliu ? s-a întrebat, făcându-i-se pe loc un dor nemaipomenit de frate-său. Dar când a des- cuiat grăbit ușa, surpriza a fost și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fernic în picioare, văzând că situația e pe cale să explodeze. Nici mie nu-mi place de mă-ta, dar nu i-am zis să se mute din oraș și să-și ia cu ea și-odrasla rasistă ! Cristi și Pribeagu paralizează. — Ce-ai spus, nemernicule, de mama ? se întoarce brusc matahala furioasă și odată cu el încă doi tipi, cam la fel de bine făcuți, se ridică de la masa lui. — Ești surd, nene ? Am spus așa : Că mie ! Adică eu, da ? Mie deci. Nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și un tânăr chitarist, în ultimul an la Conservator, pe care îl cunoscuseră chiar în seara aceea. — Tânărul domn Avram m-a invitat la dânsul să continuăm petrecerea, îi spune Rada lui Cristi înainte să-și ia rămas-bun. Iar Cristi paralizează. A avut chiar impresia, pentru câteva secunde, că inima i s-a oprit în loc. Și nu-i venea în minte nicio replică amuzantă care să-l scoată din încurcătură. Îl lovise direct sub centură, oricât și-ar fi imaginat în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce se așezaseră lângă cântăreț. Acesta își dă jos de pe umăr pușca cu care era înarmat și, cu o mișcare rapidă, o întoarce și-l lovește cu patul armei pe Cristi, direct în ficat, făcându-l să răcnească și să paralizeze de durere. Încă o lovitură și lui Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi. — Trebuie să învățați să vă purtați mai întâi, domnule Vasile. Aici vedeta localului sunt eu, nu dumneavoastră. Și mie nu îmi place să mi se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o mapă plină de poezii închinate lui Stalin. Texte scrise de poeți ce aveau să devină imediat mari și să ia locul celor care protestau împotriva regimului, indiferent dacă aveau talentul necesar sau nu. Subiectele erau cele care contau. Cristi paralizează, regăsind printre numele acelea câțiva cunoscuți cărora le refuzase textele foarte slabe cu ani buni în urmă, iar acum deveneau adevărate glorii. — Uite, la sfârșit ai și note, că tot te plângeai, zâmbește ironic activistul. Domnule, cu greu aș putea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mi-au făcut În câteva rânduri reproșul de a nu mă apropia mai decis de „forțele binelui politic”, adică de ceea ce se chema pe atunci „opoziție”. Dar pe mine, În acei ani, până’n ’96, dar și după, m-a paralizat, ca să zic așa, tocmai această „intransigență” politică care nu-și mai avea rostul și, chiar și În zilele mineriadelor, când panica unor intelectuali era la vârf, eu m-am exprimat cu moderație, În sensul că pericolul „Întoarcerii comunsimului” era iluzoriu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai puțin, ale oricărei grupări politice care accede la putere, mai ales după o atât de radicală răsturnare a instituțiilor și oamenilor, când calea unor noi, abili și neîndurători oportuniști e deschisă larg, iar opinia publică e pur și simplu paralizată de schimbări atât de substanțiale și spectaculare. Nu, nu „oamenii cinstiți, harnici și dotați cu conștiință umană și civică” ajung la frâiele puterii, după ce, „odată la un secol se face dreptate!”, ci... ceea ce se vede! Și, spre slaba noastră consolare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Bruma de optimism de care mă agățasem a fost spulberată de însăși natura ființei sale. Futilitatea ideii că a scăpa de prezența sa fizică ar fi făcut diferența era atât de patetică încât am petrecut acel prim an la Camden paralizat de anxietate și deprimare. Ceea ce uram cel mai mult la tatăl meu era faptul că durerea pe care mi-o provocase - fizică și verbală - constituia rațiunea în virtutea căreia devenisem scriitor. (Alt fapt: îl bătea și pe câinele nostru.) Cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
serioase că ele se petrecuseră doar în mintea lui Bateman. Tortura și asasinatele erau în realitate fantasme alimentate de furia și turbarea lui față de modul în care viața americană era structurată și cum asta - indiferent de mărimea averii lui - îl paraliza. Fantasmele constituiau o formă de evadare. Asta era teza cărții. Era despre societate, obiceiuri și tradiții, nu despre ciopârțirea femeilor. Era posibil ca cineva care citea cartea să nu vadă asta? Totuși, din cauza severității protestelor generate de carte, teama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intens și lacrimile ei au secat odată cu ale mele, iar această nouă expresie era într-un contrast atât de flagrant cu asprimea care o desfigurase înainte ca nemișcarea să pună stăpânire pe încăpere, transportând-o într-un alt loc. Era paralizată, transpusă de ceea ce recunoscusem. Am rămas în genunchi, mâinile noastre înlănțuite. Ne trăgeam unul pe celălalt înăuntru. Un moment firav de contra-viziune, spre confort. De parcă ar fi trebuit să traversezi o lume ca să ajungi acolo. Ceva s-a descătușat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
figurație pe teren. Iar ceilalți jucători nu reușesc nimic, pentru că jocul echipei române, de aproape două decenii, a fost conceput cu Hagi drept piesă de bază. Și, de multe ori, nervozitatea căpitanului naționalei, camuflând o neputință adusă de vârstă, le paralizează elanul... O primă discuție despre fotbal, într-o vară când în Trenul Literaturii, am certitudinea, se va trăi cu intensitate orice meci jucat la EURO 2000. 7 iunie, miercuri VITALIE CIOBANU: Azi vom urca în trenul de Madrid și vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
recepționat un mesaj de la Anișoara, colega noastră din redacție: ne scrie că totul e în ordine, lumea literară se pregătește pentru un nou simpozion „româno-român”, la care se vor auzi aceleași lamentații, prin sate bântuie o secetă cumplită. Lumea e paralizată de căldură și de frică pentru soarta recoltei din toamnă, se roagă, aprind ruguri, bat paparudele. În secolul 21, viața în Basarabia depinde în totalitate de capriciile meteo. Și de cele geopolitice. Ne-a vizitat zilele acestea Putin, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
data aceasta, s-a renunțat la artificiul unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la un deceniu după căderea ceaușismului. Mineriadele sunt doar exemplul flagrant și grosolan al acestei „psihologii de mase”; aproape în toate sectoarele se face simțită acestă „anarhie liniștită”, sesizabilă mai ales în jurul uriașelor și absurdelor „obiective industriale”, metalurgice sau chimice, paralizate din lipsă de comenzi, de materii prime sau, cum e cazul unor fabrici de mașini, de propria rămânere în urmă tehnologică. (Ceaușescu vindea multe asemenea produse fabricate în țară, prin contracte mai ales politice, în Asia și Africa sau CAER
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sunt întru totul expresia domnitorului... O „boală”, dacă vreți, a rămânerii în urmă civice, vor spune unii, „o boală”, o tară pe care o împărțim nu numai cu popoarele de la răsăritul nostru, dar și cu mândrul și uriașul imperiu austriac, paralizat de un împărat bătrân și „legendar”, până la doi pași de la căderea și totala dezmembrare. Nu, eu nu voi împărtăși acest ultim și puțin hazardat punct de vedere, deși, trebuie s-o recunosc, prin abilitatea și tenacitatea sa populistă, Ceaușescu a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau cu cutare, ai sentimentul că ei consideră bătălia pierdută, cel puțin pe termen scurt. Ei mai știu că Israelului nu-i convin decât războaiele scurte, pentru că nu poți mobiliza pe termen foarte lung o armată de rezerviști fără a paraliza spatele frontului. Și că o societate bogată și de consumatori devine vulnerabilă și molatică, în care fiecare viață pierdută este o tragedie fapt impropriu sacrificiilor mari și îndelungate. Pentru ei, a rezista înseamnă a trăi. A supraviețui raidurilor aeriene, asasinatelor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]