1,958 matches
-
că o va duce acasă. Dacă vreau să mă schimb, trebuie să am în vedere lucrurile mărunte de genul acesta. —OK, ar fi grozav. Mulțumesc! Jake o ia pe o străduță îngustă de lângă Seven Dials, unde probabil că și-a parcat mașina. Toate magazinele sunt închise și pentru o zonă din centrul Londrei e mult prea întuneric, nu văd decât un singur felinar, dar și acela învăluie totul într-o lumină slabă, portocalie. Tocurile mele fac prea mult zgomot. Se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ebonită neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine în abis. De la margine Profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când fusese îngropat, cu o săptămână în urmă, cu excepția bucăților de noroi care cădeau de dedesubt. — Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
folosi camerele de pe acoperiș, spuse puștiul — Ei bine, atunci arată-mi camerele de pe acoperiș, zise Diehl. — Exact. Jason, camerele de pe acoperiș. Avură nevoie de cincisprezece minute ca să deruleze banda înregistrată și să înceapă să o vizioneze. Rick văzu cum își parca Porsche-ul. Se văzu coborând din mașină și intrând în clădire. Ce se întâmplă după aceea, îl surprinse total. După mai puțin de două minute apăru o altă mașină, doi bărbați săriră din ea, îi sparseră rapid mașina și plecară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acela. — S-a întâmplat doar o dată, spuse Dolly. — Ba de mai multe ori. — Vasco, zise ea. Totul va fi în regulă azi. — OK, spuse el. Se aplecă și o lăsă să îl sărute pe obraz. Afară, pe alee, ambulanța era parcată, cu ușile din spate deschise. Vasco simți miros de țigări. Ocoli mașina. Nick stătea în partea din spate, într-un halat alb de laborator, fumând. — Iisuse, Nick. Ce faci? — Doar una, spuse Nick. Stinge-o, zise Vasco. Plecăm chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și educația n-o ajutau pe Alex să facă față situației cu care era confruntată. Își petrecuse toată viața în lumina soarelui. Respectase legile. Era un slujitor al justiției. Jucase jocul așa cum trebuia. Nu trecea la semafoare pe galben, nu parcase neregulamentar, nu înșelase în privința impozitelor. La firmă, era privită ca fiind prea strictă și corectă. Le spunea clienților: „Regulile sunt făcute ca să fie urmate, nu interpretate“. Și vorbea sincer. Cu cinci ani înainte, când descoperise că soțul ei o înșela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
sirenelor care se apropiau îl făcură să se oprească și să ridice capul. În clipa aceea, Billy lovi din picioare, reuși să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
singură aici, doamnă. Deși văd că aveți o armă, spuse el, făcând semn cu capul spre bancheta din spate a mașinii. — Da, dar n-am cartușe, zise Alex. — Ei, asta nu e bine, spuse bărbatul. Se îndreptă spre mașina lui, parcată pe partea cealaltă a drumului. — E de calibrul doisprezece? — Da. — Atunci astea sunt bune, spuse el și îi dădu o mână de cartușe roșii. Alex le băgă în buzunare. — Mulțumesc. Cât vă datorez? El negă din cap. — Doar să aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Burnet în față. E acolo de o oră. Vasco se încruntă. — Ce se întâmplă? Ea clătină din cap. — Aș putea plasa un microfon direcțional, dar ar trebui să fim perpendiculari pe ferestre, și presupun că nu ai fi vrut să parchez mai aproape. — Exact, n-aș fi vrut. Vasco se lăsă pe spate, pe scaun. Oftă lung și se uită la ceas. — Oricum, nu putem intra acolo. Vânătorii de recompense aveau voie să intre în casele fugarilor, chiar și fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
coastă. Vom ști în câteva minute. — Cât de departe este? — La zece minute. — Să mergem. Ia ăla cu tine, zise ea, făcând semn cu capul spre laptop. Eu îmi iau arma. Henry se uită pe fereastră. Trei mașini de poliție parcaseră lângă bordură și șase polițiști erau pe peluza din față. — Nu e chiar așa ușor. — Ba da. Eu am parcat după colț. — Au spus că vor să discute cu mine. Găsește o scuză. Te aștept în mașină. Le spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ea, făcând semn cu capul spre laptop. Eu îmi iau arma. Henry se uită pe fereastră. Trei mașini de poliție parcaseră lângă bordură și șase polițiști erau pe peluza din față. — Nu e chiar așa ușor. — Ba da. Eu am parcat după colț. — Au spus că vor să discute cu mine. Găsește o scuză. Te aștept în mașină. Le spuse că Dave avea nevoie de îngrijiri medicale și că trebuia să-l ducă la spital. Le spuse că soția lui, Lynn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Poarta era deschisă. Nu o păzea nimeni. Intră pe poartă, în parcare. Drumul din spate era în capătul îndepărtat al parcării. — Ce facem? zise ea. Îi urmărim pe drum? Nu cred. Dacă o facem, or să ne vadă. Mai bine parchează. Deschise portiera. — Vrei să lași pușca aia aici? — Nu, zise ea. Deschise portbagajul, găsi un prosop, înfășură arma în el și spuse: Sunt gata. — OK, zise Henry. Să mergem. — La naiba, spuse Vasco, apăsând pe frână. O luase pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Vrei să lași pușca aia aici? — Nu, zise ea. Deschise portbagajul, găsi un prosop, înfășură arma în el și spuse: Sunt gata. — OK, zise Henry. Să mergem. — La naiba, spuse Vasco, apăsând pe frână. O luase pe acest drum ca să parcheze în spatele centrului chirurgical. Planul era ca dr. Manuel Cajal să iasă din centru, să urce în Hummer, să facă biopsiile și să plece. Nimeni nu vedea nimic, nimeni nu știa nimic. Dar acum, drumul era blocat. De două excavatoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
atunci. Cea mai drăguță și mai ușor de acceptat e nevasta de 50 de ani, grasă, cu picioarele ca niște stâlpi, proprietăreasa familiei, cum îi spun eu, aia care, după ce soțul a condus juma de zi până la mare și, obosit, parchează mașina în fața hotelului, pe aleea care merge spre recepție, rămâne în urmă, tot întoarce capul spre mașină și izbucnește tare, s-o audă toți din jur: nu e așa că e frumoasă mașina noastră?, nevasta aia îmi place mie, regizorul joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
reamintesc cu emoție de sfatul lui San Antonio:”Nu-ți face niciodata probleme pentru o femeie,Beru...Gagicele au mai multe resurse decât un ceas de precizie”. Motivat deschid frigiderul.Scot o sticla brună de bere.Merg la bucătărie și parchez lânga chiuvetă. Curăț eticheta veche cu cuțitul. Mâine e zi de leafă! Pornesc televizorul.Rulează un film american,”Trei dame în patul meu”.Ceva asemănător mai văzusem într-un episod din serialul de televiziune „Indiana Jones”. Insă acțiunea se desfășura
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dau în judecata! -De acord...Dar ne judecăm pe Saturn... Musafirul a plecat foarte nervos. Managerul cugetă profund.” Avea de-a face cu o farsă a rudelor sau chiar era un caz real? Mă judec.” In definitiv,dacă ai bani parchezi unde vrei!”. Sună la firma care eliberase certificatul de proprietate.Lucrurile se lămuriră rapid.Era vorba de un teren de pe partea neexplorată a planetei.Concurența îl asigură că va rezolva litigiul.Fericit își permise un pahar cu alcool.La sfârșit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Este contra acestui obicei, așa cum este contra socialiștilor francezi, ca și a presei care manipulează adevărul conform cu propriile interese. Termin provizia de apă, și fiindcă îmi este sete, îndrăznesc să cer puțină apă de la o doamnă care ședea în mașina parcată după un gard și citea ziarul. Nu-mi oferă nimic decât indicații unde aș putea găsi, adică într-un sat din depărtare. Ii spun că mi-e greu să mă abat din drum și să ajung până acolo, dar nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
plecat de mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca de obicei, că este convențional și arhaic. Iar Christa Întârzie să-i spună că iritarea ei e provocată de faptul că nu Își mai aduce aminte exact unde a parcat mașina; nervozitatea lui n-ar face decât s-o sporească pe a ei. Și, pe măsură ce nu Își recunoaște mașina În șirul nesfârșit de lângă grilajul parcului, iritarea i se transformă În panică și vocea i se ascute. Iar el, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
moarte, pe Klara, pentru că a murit cu copilul nenăscut al altuia În burtă? * —Să-ți povestesc mai departe ori te plictisesc, spune-mi? —Povestește! Povestește! Momentul ei de ezitare a luat sfârșit, În fine: brusc, și-a amintit unde a parcat mașina - și merge tot mai repede, grăbește mereu pasul. Când l-am revăzut pe Cristian Dobrotă, l-am recunoscut pe loc. Era ridat și Încercănat, dar expresia feței Îi rămăsese aceeași. Lăsasem un proaspăt absolvent de liceu, cu bacalaureatul luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
domnească a Moldovei (1522 1677), aici aflându-se mormintele domnitorilor Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Ștefan Rareș (1551-1552), al Doamnei Elena Rareș și ai altor membri ai familiei domnitoare a Moldovei. Când soarele era urcat de două sulițe pe cer, parcam mașina În preajma mănăstirii. Dinspre stradă, se vedeau doar zidurile Înalte, magazinul de peste drum, școala “Petru Rareș” și ierburile uscate din cauza temperaturile ridicate, mult prea ridicate, cu care ne-am confruntat În ultima săptămână. Luna august a Început să fie cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o scurtătură prin Church Row, iar eu mă uit cu invidie la casele unde locuiau cândva artiști și scriitori boemi, și în care locuiesc acum afaceriști bogați; chiar la metrou, în jos pe strada principală din Hampstead, taximetristul se oprește, parchează și blochează astfel o altă mașină - pentru că, firește că nu există locuri de parcare - după care oprește aparatul. ― Păstrați restul, spun eu după ce-i dau 6 lire, pentru că azi este începutul noii mele vieți, și-mi pot permite să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
traverseze strada, când un camion mare o ia în jos pe stradă și apoi se oprește, rămânând în mijlocul străzii și blocând vederea: strada a devenit prea îngustă și nu mai poate să înainteze, din cauza cumpărătorilor de seară, care și-au parcat mașinile blocându-le pe altele. Dar Jemima nu traversează strada; atunci cei doi sigur s-ar întâlni la mijloc. Jemima vede un stand cu clătite la dreapta, și în loc să meargă spre Ben, de a cărui prezență oricum nu este conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și mă minunez cât de curat e totul, cât de largi sunt străzile, cât de perfect pictate sunt micile buticuri, cât de diferit e totul de Santa Monica Boulevard. E evident că ăsta e locul unde trăiesc oamenii inteligenți. Brad parchează în fața unei cafenele de pe colț, care se numește Starbucks, și în timp ce parchează, eu îi mai arunc o privire furișă, pentru că tot nu-mi vine să cred cât de blond și minunat și perfect este. El sare peste portiera lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
străzile, cât de perfect pictate sunt micile buticuri, cât de diferit e totul de Santa Monica Boulevard. E evident că ăsta e locul unde trăiesc oamenii inteligenți. Brad parchează în fața unei cafenele de pe colț, care se numește Starbucks, și în timp ce parchează, eu îi mai arunc o privire furișă, pentru că tot nu-mi vine să cred cât de blond și minunat și perfect este. El sare peste portiera lui și se repede în partea mea că să mă ajute să ies. ― Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]