2,639 matches
-
comicul spre absurd. Esența parodiei o constituie, la fel ca și la Tomașevski, "automatizarea unui procedeu anume", cu precizarea că ea se face simțită "numai în cazul în care cunoaștem procedeul supus automatizării"290. Viziunea rămâne restrictivă, Tînianov susținând că parodia nu ar avea mai mult de două finalități, și anume să puncteze automatizarea unui procedeu anumit, apoi să organizeze "un nou material", sub masca lui ascunzându-se de fapt "vechiul procedeu automatizat". Automatizarea procedeelor de natură lexicală se realizează fie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un nou material", sub masca lui ascunzându-se de fapt "vechiul procedeu automatizat". Automatizarea procedeelor de natură lexicală se realizează fie "prin repetarea" lor (care însă nu "coincide cu planul compozițional"), fie prin "mutarea elementelor componente (un procedeu frecvent al parodiei este citirea versurilor de jos în sus)", fie prin "schimbarea sensului cu intenție de calambur (parodiile scolastice ale versurilor clasice)", fie prin "adăugarea unor refrene cu sens ambiguu (refrenul din piesa Broaștele parodiind versurile lui Euripide "Am pierdut ulcica", procedeu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
natură lexicală se realizează fie "prin repetarea" lor (care însă nu "coincide cu planul compozițional"), fie prin "mutarea elementelor componente (un procedeu frecvent al parodiei este citirea versurilor de jos în sus)", fie prin "schimbarea sensului cu intenție de calambur (parodiile scolastice ale versurilor clasice)", fie prin "adăugarea unor refrene cu sens ambiguu (refrenul din piesa Broaștele parodiind versurile lui Euripide "Am pierdut ulcica", procedeu preferat în anecdote), în sfârșit, "prin disjungerea de procedee similare și îmbinarea de procedee contrarii"291
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Am pierdut ulcica", procedeu preferat în anecdote), în sfârșit, "prin disjungerea de procedee similare și îmbinarea de procedee contrarii"291. Într-un alt articol, Ritmul ca factor arhitectonic al versului, oprindu-și atenția asupra procedeelor specifice liricii, Tînianov constata că parodia în versuri antrenează metrul și sintaxa unei secvențe și le pune să interacționeze cu lexicul și semantica alteia 292. Spre exemplu, "revoluțiile pe tărâmul poeziei" rezultă din conjugarea unei secvențe noi cu o alta, anterioară. Urmuz sesizează și el atât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
una esențialmente constructivă. Căci atît Pîlnia și Stamate, Ismaïl și Turnavitu, Cotadi și Dragomir, Plecarea în străinătate, Algazi și Grummer, postuma Fuchsiadă, cît și "fabula" Cronicari se supun unei "legi" care a devenit principiu de construcție la toate nivelurile textului: parodia. Opera lui nu este explicit acuzatoare, deși nu evită nici satira ori cinismul, când necesitățile stilistice o cer. Ci polemică, incluzând, tematic, recontextualizarea operelor din trecut, cu toate trăsăturile unei nostalgii, ușor ironice ce-i drept, care ne îndreptățește să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o înșiruire de locuri comune. Un lanț de clișee tematice manifestate sub forme și în structuri distincte (dar în esență destinate aceluiași parcurs) cărora le este imposibil să mai sufere o modificare esențială. În vidul de repere astfel detonat, doar parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"293, mai poate interveni. Printr-o asumată complicitate cu sine însuși, Urmuz-autorul, bufon bineînțeles subversiv, dă senzația de imitație și, în același timp, de a putea fi luat drept original. Aici trebuie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de așa-zisa lor banalitate, nesigur pe genialitatea scrisului său, totuși interesat de accesul la public. În eseul Între mine și mine, Ilarie Voronca făcea următoarea considerație: "Urmuz n-a fost un scriitor, adică un slujitor al hulitei literaturi". Și parodia practicată de el tinde să-i confirme aserțiunea: Urmuz trebuie redescoperit în calitatea sa de autor care a respins "oficializarea", înscrierea într-o tradiție, fie ea și modernistă, fapt verificabil în cele mai multe dintre texte. Pretutindeni, deși atât structura compozițională, cât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanul devin "centre de putere" autentice în care se rediscută istoria, se recuperează sensul faptelor trecute sub tăcere și, uneori, se transformă locurile comune în concepte inițiatice pentru participanții la actul de cunoaștere. În prezent, este o certitudine faptul că parodia și postmodernismul interrelaționează, multe dintre aspectele parodiei transformând-o într-o formă de manierism prețuită de romancierul postmodern. Ținând seama de faptul că, în ultimele trei decenii, numărul studiilor care definesc postmodernismul și discută trăsăturile fundamentale ale acestui epifenomen depășind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care se rediscută istoria, se recuperează sensul faptelor trecute sub tăcere și, uneori, se transformă locurile comune în concepte inițiatice pentru participanții la actul de cunoaștere. În prezent, este o certitudine faptul că parodia și postmodernismul interrelaționează, multe dintre aspectele parodiei transformând-o într-o formă de manierism prețuită de romancierul postmodern. Ținând seama de faptul că, în ultimele trei decenii, numărul studiilor care definesc postmodernismul și discută trăsăturile fundamentale ale acestui epifenomen depășind granițele unui simplu curent literar cunoaște o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
două tabere: postmodernismul este considerat fie opusul modernismului, fie o continuare bizară a acestuia"301), evidențiind ulterior trei puncte de vedere, "trei paradigme majore" pentru acest concept: paradigma schimbării, cea a continuității și cea nostalgică, toate suportând trimiteri spre zona parodiei. Deși a fost considerat, în general, o alegere nefericită, postmodernismul, atunci când denumește strict curentul literar, are și o incontestabilă calitate: aceea de a i se opune modernismului, căci prefixul post- marchează limpede modul în care "indică închiderea structurii moderniste și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
codificare. O vom regăsi, extrem de transparentă, și în literatură, cu precădere în romanul celei de-a doua jumătăți a secolului XX (o simplă substituție de termeni ne-ar convinge asupra justeței acestui transfer). "Clădirea postmodernă", scrie același Jenkins (ca și parodia romanescă postmodernă, am adăuga noi complice), "este dublu codificată parte modernă și parte altceva: indigenă, tradițională, locală, comercială, metaforică ori contextuală... Este, de asemenea, dublu codificată în sensul că încearcă să vorbească pe două planuri în același timp: unei minorități
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și a subiectelor operelor literare, este un drept câștigat de ambele epoci (postmodernismul apare după două războaie mondiale devastatoare, Renașterea după un Ev Mediu însângerat). Un detaliu specific teoriei literare confirmă ipoteza: și într-un moment temporal, și în celălalt, parodia ezită în a-și stabili cu certitudine o identitate generică. Este prezentă pretutindeni, în poezie, proză sau teatru, răsturnând tiparele demonetizate. De la o simplă specie, facil de înseriat într-un gen sau altul (roman de aventuri, nuvelă sau poem eroi-comic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Chiar Umberto Eco: "[...] abordează problema aducând un element nou: el subliniază că redescoperirea postmodernistă a trecutului, a ceea ce a fost deja spus nu poate fi inocentă (...). Ironia, buna dispoziție, nostalgia parodică și atuoparodică sunt câteva dintre modalitățile acestei recunoașteri"310. Parodia produce mai multe "sertare" terminologice: postmodernismul soft e cel care asigură dominația ficțiunii parodice, pornind de la evenimentul istoric dat și ironizându-l printr-o înseriere proprie de teme și motive, în timp ce postmodernismul hard parodiază, la propriu, întreaga literatură prin excesul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
spațiul și numele protagoniștilor, Jiři Marek, romancier care de altfel preferă maniera parodică, așa cum ne-o arată și prin Unchiul meu Ulise, realizează în Tristan sau reflecții despre iubire atât o "denudare" a comportamentului conjugal sub comunism, cât și o parodie a limbii de lemn, lucru mai rar întâlnit în perioada apariției acestui text. La fel, romanul-parabolă din 1981 al lui Ismail Kadare, Slujbașul de la palatul viselor, reprezintă o rescriere a Procesului lui Kafka, pe o altă scenă, cu alte măști
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
profetic, mit cultural: "Postmodernismul care tulbură pe unii și irită pe alții va putea să intre în dicționare și în anale ca un veritabil MIT CULTURAL de sfârșit de mileniu"315. Apropiindu-ne de actualitate, ajungem la o înțelegere a parodiei literare în calitatea ei de text care, fie că simpatizează originalul (în spiritul omagierii modelului)316, fie că-l subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de actualitate, ajungem la o înțelegere a parodiei literare în calitatea ei de text care, fie că simpatizează originalul (în spiritul omagierii modelului)316, fie că-l subminează cu înverșunare, uzând de propria autoritate, transformă și ironizează în același timp. Parodia, "formă de spirit compusă din bufonerie și subversiune"317, își atrage de partea sa multe din trăsăturile pe care Vladimir Jankélévitch i le atribuia ironiei. Textul parodic "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect, dându-i o mână de ajutor, prefăcându-se a-i fi complice"318. Dualitatea discursului, care prezintă și evaluează deopotrivă faptele, face ca parodia să devină în postmodernism "o ironie la puterea a doua", adică tot o formă de manierism, căci apariția ei e firească în momentul, obiectiv necesar, în care un model textual și/ sau o serie de modalități de actualizare a acestuia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
formă de manierism, căci apariția ei e firească în momentul, obiectiv necesar, în care un model textual și/ sau o serie de modalități de actualizare a acestuia ajung (sau sunt pe cale să ajungă) la saturație 319. Conexiunile dintre ironie și parodie au fost repuse în drepturi de postmodernism, care a reușit, ca fenomen de masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din "conul de umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de actualizare a acestuia ajung (sau sunt pe cale să ajungă) la saturație 319. Conexiunile dintre ironie și parodie au fost repuse în drepturi de postmodernism, care a reușit, ca fenomen de masă, ceea ce puțini autori, individual vorbind, au făcut: împingerea parodiei din "conul de umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu de puține ori asemuită cu un plagiat, chiar dacă unul plin de farmec, dovedind talentul celui care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umbră" al istoriei literare în "luminile rampei". Din zonele marginale, periferice ale literarului, unde fusese calificată drept parazită, ostentativă (și nu de puține ori asemuită cu un plagiat, chiar dacă unul plin de farmec, dovedind talentul celui care l-a scris), parodia se rediscută în calitatea ei de proces ce mobilizează evoluția literară. "Cele mai parodice și conștiente de sine opere contemporane", scrie Linda Hutcheon, "nu încearcă să escamoteze, ci să evidențieze contextele istorice, sociale și ideologice în care au existat"320
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui adevăr rostit, până la ei, doar pe jumătate: literatura se mai poate face azi doar ca "artă conștientă în interiorul arhivei", iar acea arhivă este istorică și literară deopotrivă 321. Criza subiectelor i-a condus pe mulți la afirmația exagerată că parodia postmodernă, ca de altfel întregul postmodernism, ar fi o exagerare lipsită de profunzime, un uriaș kitsch trivial, care se vinde bine unor cititori dispuși, după modelul societal în care trăiesc, să prefere "literatura de consum". Nimic mai neadevărat... Vom vedea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
discursuri pe măsura importanței lor, pe măsura recuperării lor, acesta din urmă fiind cuvântul cheie al orientării respective. Deconstruind, postmodernismul reconstruiește, recuperează istoria, chiar și sub aspectul ei de istorie a subiectelor literare. Trecutul ca referent (în cazul special al parodiei, trecutul echivalând cu o operă literară sau, în anumite cazuri, cu un eveniment istoric/ un fapt cotidian de mare însemnătate) nu este niciodată pus între paranteze, nici falsificat. Pur și simplu i se dă un nou mod de existență, i
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
interpretare. Interpretarea faptelor, nu faptele, iată centrul de greutate al romanelor din această perioadă. Istoria nu funcționează ca un depozit al modelelor perfecte; de aici și orientarea politică pe care o capătă parodia în postmodernism. Reținem ca foarte importantă tendința parodiei postmoderne de a interveni ideologic și social. În fostele state comuniste din estul Europei, unde operele de această natură aduceau cu sine prin disimulare și promisiunea (timidă) a publicării (fără a mai vorbi de samizdat), nu numai fuga de cenzură
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
regim politic opresiv, îi motivează pe parodiși, ci și interioara rezistență la un "limbaj de lemn" al literaturii, descongestionarea artistică. Găsind modalități subtile de a-l implica pe observatorul ce decodifică mesajul textului (cititorul) în procesul de generare a semnificației, parodia postmodernă activează, implicit, și împotrivirea lui la sistemul politic dominant. Scriitori precum Umberto Eco sau David Lodge aderă la parodie respingând opinia reductivă după care orice invocare a trecutului trebuie să fie, prin definiție, nostalgică și sentimentalistă. Acesta este și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Găsind modalități subtile de a-l implica pe observatorul ce decodifică mesajul textului (cititorul) în procesul de generare a semnificației, parodia postmodernă activează, implicit, și împotrivirea lui la sistemul politic dominant. Scriitori precum Umberto Eco sau David Lodge aderă la parodie respingând opinia reductivă după care orice invocare a trecutului trebuie să fie, prin definiție, nostalgică și sentimentalistă. Acesta este și motivul pentru care romancierii importanți ai momentului (Malcolm Bradbury în articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]