1,750 matches
-
ce a participat simbolic la păcat aveau aerul s-o proiecteze din nou în realitate. Păcatul se dovedea cu atât mai mare cu cât D. a avut de-a lungul timpului tot felul de iubite, singurele îndreptățite la astfel de pase erotice și nicidecum ea. Și, cum nesăbuința ei avea să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avem discuții mai tîrziu, tangoul e al meu, nici să nu vă gîndiți să-mi stați prin preajmă, vreau să plutesc de unul singur, să nu simt pe nimeni în preajmă. Și atunci nouă ce o să ne rămînă? întreabă Curistul. — Paso doble, rumba, poate și ceva mai moale, o să mai vedem, spune Roja. N-am mai dansat în viața mea așa ceva, recunoaște Părințelul. — O să vă descurcați voi, e o nimica toată, secretul e să nu vă lăsați conduși, să nu cedați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și ceva mai moale, o să mai vedem, spune Roja. N-am mai dansat în viața mea așa ceva, recunoaște Părințelul. — O să vă descurcați voi, e o nimica toată, secretul e să nu vă lăsați conduși, să nu cedați nici o secundă inițiativa. — Paso și mai cum? întreabă Curistul, încercînd să se lămurească, pierzîndu-și răbdarea, trăgînd tot mai insistent cu ochiul în direcția Tușicii. — Doble, îi răspunde Roja, pas dublu, sau așa ceva, dracu’ mai știe, că nu mă pricep deloc la spaniolă, zice, făcîndu-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma să intri într-o pasă proastă, Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș de Ghips, care abia aștepta să-ți plătească polițele din trecut. Așa se explică că te a urmărit șontîc-șontîc așa cum un prădător își urmărește victima sigură, așteptînd să clachezi. Asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă se transformă în coruri de mii de guri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răspunse Angelina, avînd grijă să închidă repede ușa pe dinăuntru. — Cum așa? încercă Poștașul să facă pe neștiutorul. Ce s-a întîmplat? — Nu vrei să știi, zise Angelina. Aceeași poveste, cred că n-o să mai reușeșc să ies niciodată din pasa asta proastă. — Haideți, nu mai fiți așa de pesimistă, încercă Poștașul s-o încurajeze. Se poate? spuse, desfăcîndu-și nasturii paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe mîna lor, zise Roja. Recunosc că am întîrziat puțin, dar pînă la urmă ați văzut că mi-am făcut datoria. — Ajunsesem la capătul răbdării, zise Angelina încercînd să se scuze. Dac-ai ști cum e să intri într-o pasă din asta proastă din care nu mai poți ieși. — Să fii la disperare, adăugă Tușica. Să vezi că pe zi ce trece viața ți se schimbă din rău în mai rău, iar tu nu ești în stare să te opui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de a vorbi, în loc să mă enerveze, mă scosese dintr-ale mele. Mi-am uscat părul și am urcat scara, până pe platformă, ca să aleg ce urma să port în ziua aceea. Ca de obicei când venea vorba de ieșit dintr-o pasă de muncă și iar muncă, plăcerea de a mă trezi în fiecare dimineață și de a-mi alege haine, care să nu fie straturi de pulovere găurite și blugi pătați, mă ținea săptămâni întregi. În cele din urmă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
act... VIZITATORUL: A-a-asta (Ridică degetul.) nu! Niciodată! MAJORDOMUL: Se poate? BRUNO: Domnule, n-o să se mai întâmple, vă jur! MAJORDOMUL: Ar fi păcat, domnule, așa ceva nu s-a mai scris. VIZITATORUL: N-n-nu-mi pa-pa-pa... (Ridică degetul.) pa-pa... (Ridică degetul mai sus.) pasă! GRUBI: Zău așa, îndată o să-nceapă să cânte... Uitați-vă și dumneavoastră. A fost o greșeală, am bruscat-o, am spus măscări și d-aia. Nu vreți s-ascultați cum cântă? VIZITATORUL (Ridică degetul înainte de a vorbi.): Nu! MAJORDOMUL: Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vii într-o dimineață în halul ăsta. — Știai pe dracu’, am bodogănit. Ce poți să știi tu. Ai dat aseară în bobi sau te-ai apucat să studiezi zațul din ceștile alea pe care le tot cari? Ai trecut la pase magnetice, ce faci de spui că știai c-o să mă vezi așa? Când nici eu nu mai știu dacă-s chiar eu. Am știut, pe bune. Cu sufletul am știut... Un junghi, așa, când mă gândeam ce-o să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i adeveresc că, în sfârșit, sosise și pentru mine mult așteptatul moment al spovedaniei izbăvitoare. „Uite, mă așez în genunchi și trec sub potcap. O-ncepem. Gata.“ Omul dădea să scape de mine, dar nu reușea să mă scoată din pasa mistică. În acel moment a venit și profesorul. Reușise să se strecoare printre talazurile agitate, ocolise aisbergul de pe care veghea triumfal bravul Mihai și se oprise în dreptul meu, urmărind preocupat cum bărbatul acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hârtiile în cutiile de scrisori sau le înmânează pe la uși, cineva întreabă dacă e publicitate și ei răspund că da, domnule, și din cea mai bună care există. Aceste întâmplări fericite îi dădură un suflet nou comisarului, ca printr-o pasă de magie, din cea albă, nu din cea neagră, făcură să-i dispară oboseala, e un alt om acesta care înaintează pe aceste străzi, e alt cap cel care gândește, văzând clar ceea ce înainte era obscur, modificând concluzii care înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Giles Monterey, În care scria: Sunt În oraș. Ne Întâlnim joi, la ora 1, la Barul Grand Central Oyster, ca să facem schimbul. Salutări, G.M. O Întâlnire cu Giles era exact lucrul de care avea nevoie Lauren pentru a ieși din pasa proastă, deși speram că pasiunea orbitoare pe care o avea pentru el Începea să se mai domolească. El nu era liber și, chiar dacă ar fi fost, tipul era mult prea alunecos pentru gustul meu. Pregătirile estetice pe care Lauren le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe tovarășul Laba, omul potrivit la locul potrivit, să-și facă treaba. Apoi brusc pe alt ton același Sima, cu un singur ochi, ca un ciclop, zâmbind: Dumneata nu ești de vină, tovarășe. Fii liniștit. M-ai prins într-o pasă proastă. Am avut eu o discuție cândva cu domnul contabil-șef care-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala. Tovarășul contabil-șef ar trebui să discute de fapt, cu tovarășul administrator, nu? - rostește Gerard rar și tare fiecare cuvânt
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au ținut cu mâna de burtă că pasă-mi-te păreau că se cunosc de la începutul lumii. În cele din urmă, vrăjitorul îi zise: - Am să-ți dăruiesc un castel ca să trăiești fericit pe vecie, dar să nu asculți de vreun sfat înșelător!...să nu dorești mai mult
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
Odată, la paisprezece ani, când era la școală, a încetat brusc să vorbească. Fiindcă era o elevă bună, a primit permisiunea specială să fie examinată în scris. În prezent îi merge mai bine, dar astăzi e din nou într‑o pasă proastă, nu poate să spună nimic, chiar dacă ar vrea. De aceea, Rainer vorbește cât doi și spune cât de mult își dorește s‑o aibă pe Sophie, mai târziu, mult mai târziu, când vor fi amândoi, în sfârșit, suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar nici una nu e bună în afară de cea a lui Hans. Anna simte o durere, dar momentan nu se poate exprima decât în scris, unde‑i o foaie de hârtie, pe care liceenii o au mereu la îndemână? E într‑o pasă proastă și ar avea nevoie urgentă de protecție. Consiliul profesoral a cerut deja la domnul inspector școlar o aprobare specială pentru ca Anna să poată răspunde în scris și la probele orale de la bacalaureat, fiindcă e o fată așa de inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
data asta atât în vis, cât și în realitate. Plutea deasupra patului meu, era îmbrăcat în haina alb curat a celor luminoși, poziția era cam ca un S puțin aplecat și parcă făcea ceva cu mâinile: cred că-mi făcea pase energetice. Știu că în perioada aceea, cam în jur de două săptămâni, a fost ceva în atmosferă, ceva ce scapă controlului terestru și care i-a făcut pe mulți să nu se simtă bine. Și eu am avut o stare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pe apă? Sunt stări care nu se pot lămuri. 3. Azi m-a căutat un bioterapeut care pretindea că vindecă... orice. Mă tem că am fost nepoliticos. Am recunoscut, fără ocoluri, că nu pricep cum s-ar putea rezolva prin pase bioterapeutice situația mea, deși, evident, aș fi fericit să scap de operație. Am simțit că nu i-a plăcut scepticismul meu, dar am răsuflat ușurat când a plecat. 4. Canicula s-a întors de câteva zile. Obosit, mă uit la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai putea locui în acest orășel pe care îl iubea! Și în plus s-ar simți pângărită! Regreta că nu era mai puternică, să riposteze, să atace, să fie răzbunătoare, să nu se lase dovedită! Ar fi intrat într-o pasă insurmontabilă, asta era soarta femeii! Să tacă și să sufere... o apucă ciuda pe aceste idei induse de o arhimulțime de ani și spuse înviorată, - Gata trebuie să gândesc creativ și optimist! Nu se va întâmpla nimic! Poate șoferul a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de taurul imaginar, apoi făcu a treia mișcare, o pasă lentă, suavă și ritmată perfect și, În final, Își strânse șervetul În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ambele capete. Ridicase degetul mare-n sus, formând un unghi mare cu arătătorul Îndreptat În jos ca să atragă atenția taurului. — Atacă-mă direct. Învârtește-te ca un taur. Atacă-mă de câte ori vrei. — Cum o să știi când să te oprești din pasă? Cel mai bine e să faci trei pase și să Închei cu o media. — Bine, spuse Paco, dar atacă-mă direct. Hua, torito. Hai, tăurașule. Plecându-și capul, Enrique se aruncă asupra lui și Paco răsuci șorțul chiar când lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un unghi mare cu arătătorul Îndreptat În jos ca să atragă atenția taurului. — Atacă-mă direct. Învârtește-te ca un taur. Atacă-mă de câte ori vrei. — Cum o să știi când să te oprești din pasă? Cel mai bine e să faci trei pase și să Închei cu o media. — Bine, spuse Paco, dar atacă-mă direct. Hua, torito. Hai, tăurașule. Plecându-și capul, Enrique se aruncă asupra lui și Paco răsuci șorțul chiar când lama cuțitului Îi trecu pe lângă pântece, lamă care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-și calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut-o pe asta? Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică imediat, dar din capătul celălat al arenei, Manuel și Zurito puteau vedea strălucirea șuvoiului de sânge care tot curgea lin pe umărul lui negru. — Chiar că l-am atins, spuse Zurito. — E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce se-ntâmpla. Se șterse cu batista pe față. Criticul de la El Heraldo apucă sticla de șampanie caldă pe care o avea la picioare, bău o gură și-și termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte un băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]