2,193 matches
-
fatală, punctul G absolut. De aceea, trebuie să fie sigur de reușită, să nu se clatine, să nu cadă sub masă, ca președintele Bush-tatăl în Japonia, după ce a mâncat lăcuste fripte. Așa a pierdut alegerile în fața lui Bill Clinton, cel pasionat de saxofon și trabuc. El este alesul, trimisul lui Dumnezeu! George W. Bush-fiul a fost dezarmant după alegeri: “Dumnezeu m-a trimis pentru poporul meu!”. Mai mult nici nu se poate imagina. Are și prostia candoarea ei. Când a venit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
bazată pe realitatea celor care, în mod abuziv, cu complicitatea guvernului Dej, au fost duși în Siberia. Tata era tânăr inginer agronom, băiat de țărani. Primise bursă și a fost repartizat în Basarabia. A primit cu mare bucurie repartiția, era pasionat de munca lui. Am primit o doamnă din Copanca, unde a muncit tata în vie, în livezi și oamenii își amintesc. Am fost în vizită oficială la Chișinău și președintele Lucinschi mi-a prezentat un savant care, copil sărac din
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
prin oraș. Nu m-a iertat. A vrut s-o amendeze pe vânzătoarea de le librărie pentru că n-a fost atentă și i-au furat copiii cărțile. El era străin aici și nu ierta nici o neregulă. Își făcea meseria. Era pasionat de meseria lui. De aceea, îl urau.» Caută informații la parchetele militare, la Inspectoratul General al Poliției, la Ministerul de Interne. «Trebuie să aflu orice despre tata, oricât de urât ar fi.» Bedo Bela ascunsese aurul în pneul unui ARO
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
tămăduia. Nepotul a luat icoana și-a dat-o pe dolari la Constanța. Am patru icoane de la 1700. Le scot când fac sfântul maslu, ajung acasă și pe drum ne prinde ploaia. Parintele Alexandru a făcut Teologia la București. E pasionat de tâmplărie, de sculptură. Face catapetesme de nuc, de stejar, de paltin și ia bani frumoși, chiar dacă lucrează mult mai ieftin decât meșterii consacrați. - Tata m-a luat în primire. «Mă băiete, eu te-am trimis la Seminar. Tu ce-
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sunt clienți care așteaptă - și le oferă, eventual, o explicație plauzibilă - eliberează automat o parte din tensiunea deșteptării, mai ales când explicația vine de la începutul așteptării. Am vizitat o dată un lanț de magazine de produse farmaceutice al cărui director era pasionat de contactul cu clienții. Când rândurile la casierie creșteau, ieșea din birou și își făcea apariția în zonă ca un agent de circulație. Prezența lui îi făcea pe casieri să se grăbească, iar el era distractiv. Dacă aș avea posibilitatea
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
vorbește de noblețea atletismului la Vaillant care vibrează pentru cursa de automobile; de la John Irving, mare amator de lupte, la Joyce Carol Uates, pasionat de box; de la Roland Barthes care se atașează legendei Turului Franței la Michel Serres care este pasionat de balonul rotund și mulți alții, pe care-i putem numi pentru a arăta cum literatura a perceput unda de șoc a sportului modern, a aderat sau s-a cabrat dar a luat lucrurile foarte în serios. Totodată în cinema
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
din Paris. Și apoi: în secolul al XIX-lea industrializarea a fost o dezrădăcinare și salariatul a suferit o violență. Sportul a fost înrădăcinat în spectacolul sportiv și apoi s-a născut mișcarea sportivă. Ceea ce producția și urbanizarea a unit, pasionează. Ceilalți de asemenea, în căutare de siguranță într-o lume nouă care cunoaște puțină stabilitate trec de la uzină la stadion, de la mină la ring sau la gimnastică, calitățile cerute nu diferă deloc, centrate pe forța musculară, pe răbdare. Luptele, cu
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
noi, altele inspirate de modele din „California” a căror aclimatizare la atitudinea noastră probează o sensibilitate propice. Deschizându-se și altui public, altor practici, sportul se eliberează de modelul conducător al competiției. Nu că acesta încetează să fascineze și să pasioneze dar tradiționalul depășește fără efort, printre altele, noțiunea de sport. Noile accese și noile jubilații sportive au apărut: sportul aventură și practicile cu risc (sportul extrem) s-au dezvoltat în același timp cu sporturile care te fac să trăiești mai
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
A. V. Ciurea precum și posibilitățile de modernizare tehnologică mijloacelor de explorare și a tehnicii operatorii ne-a permis să abordăm la nivel european o serie de capitole de patologie În raport cu afinitățile fiecărui colaborator. Astfel dr. Cezar Eugen Popescu s-a pasionat de chirurgia degenerativa și traumatica a coloanei vertebrale, dr. Nicolae Dobrin s-a perfecționat În domeniul neuroradiologiei intervenționale, dr. Lucian Eva s-a dedicat chirurgiei minim invazive. Colaborarea colegiala Între cele două secții ale clinicii de neurochirurgie (prof. dr. N.
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
datorită evenimentelor din vara anului 1940, la Colegiul Național „Sf. Sava” din București În anul 1945. Revenit din refugiu devine student al Facultății de Medicină din Iași pe care o absolvă În cursul anului 1951. Încă din timpul studenției se pasionează de studiul anatomiei unde este remarcat de profesorul Ion Iancu șeful catedrei. Datorită meritelor și preocupărilor sale este Încadrat ca asistent la catedră de anatomie. Cadru didactic desăvârșit, posesor al unei culturi de Întindere enciclopedica literară, muzicală simfonica și de
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
cine ar fi crezut-o?, mi-a adus răsplata cea mai mare, atât de mare încât nici nu-mi mai doresc vreuna, aceea de a fi primit de doctorul L.B. în clinica lui, pentru că am descoperit destul de repede că este pasionat de literatură, iar pasiunea lui era autentică, și nu un hobby, o aparență înșelătoare sau o exhibiție legitimantă, poartă de acces spre colcăitoarea lume mondenă culturală, ca în cazul altor medici. Multe nopți de „cenaclu literar“ am petrecut, de-a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
viață întreagă. De ce o fac și, făcând-o, sunt diferiți de noi ceilalți? O fac pentru carieră, din vocație, pasiune. De acord. Asta nu-i face să fie diferiți. Mulți dintre noi consolidează o carieră, au o vocație și sunt pasionați. Unde apare diferența? Diferența stă în răspunsul la întrebarea: de ce un medic, în condițiile în care este exclusă acuzația de malpraxis, salvează viața unui om? Viața unui om străin. (Evident, nu toți medicii o fac. După cum o fac și unii
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
vizităm. Dar, apropo de ghidaj. În aproape îndelungata mea existență, am avut ocazia să vizitez foarte multe obiective de interes nu doar turistic și, prin urmare, să am parte de tot felul de ghizi. Unii profesioniști, adică buni cunoscători și pasionați de meseria lor, alții mai așa... Cum nu doresc să detaliez subiectul, am să-mi aduc aminte doar de un paznic de la Cetatea Neamțului. Mă aflam, cu alți colegi de școală, în excursie la celebra Cetate. Cred că era prin
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
reține totul temeinic"11. Cu siguranță că dacă era la curent cu tot ceea ce era mai nou în diferite alte domenii, cu atât mai mult era la curent cu tot ceea ce se vehicula mai nou în literatură, domeniul care-l pasiona și al cărui profesionist devenise. În mod sigur, de "curiozitatea lui intelectuală" nu au scăpat nici literatura, niciunele experiențe textualiste ale vremii. Cum altfel am putea să explicăm inserarea pe alocuri în Jurnalul său a unor fragmente, aparent incoerente, sub
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și te așteaptă". M-am dus, m-am prezentat și m-a primit cu multă căldură. Era plăcut surprins să vadă că un student teolog are preocupări și în domeniul literar. Trebuie să vă spun că încă din gimnaziu fusesem pasionat de literatură, iar în ultimii ani citisem și puțină critică literară; așadar în ipostaza aceasta de critic literar îl cunoșteam pe N. Steinhardt. Mărturisesc că nu-i bănuiam, pe atunci, amplitudinea gândirii teologice. Pentru mine era un personaj interesant, un
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cele expuse în acel desen, de către părofesorul de specialitate, Gheorghe Vânătoru a prins ”microbul” acestei arte, dedicându-se picturii. O contribuție însemnată în formarea sa ca artius plastic a avut directorul liceului, profesorul de limba română, Alexandru Stoicescu, care era pasionat de cultură. Datorită acestuia, Gheorghe Vânătoru a jucat și în câteva piese de teatru, prezentate la Teatrul Comunal (azi societatea ”Nicolas”). Printre rolurile jucate se numără cele din ”Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea sau din ”O scrisoare pierdută
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
lumea artei. Nimic nu are justificare, nimic nu merită interesul său susținut în afara produselor spiritului. Călinescu e un extremist în această privință, un homo doctus, asemenea Bibliotecarului lui Arcimboldo, care percepe realitatea însăși ca un reflex livresc. Politicul nu-l pasionează, politica nici atât. Nu se arată dispus să abjure de la ale sale și, atunci când face un elogiu al regelui Carol II, îl interesează exclusiv calitatea acestuia de promotor al artelor. Eșecul din planul politic îl lasă rece. La 16 iulie 1944
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
relatează evenimentele mitice și fabuloase din primar diurn. Aceasta poate fi adevărat numai începând cu o anumită epocă și, mai ales, pentru o anumită elită religioasă. Dar nu există motive să conchidem că strămoșii israeliților erau indiferenți față de problemele care pasionau toate societățile arhaice, anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația și gândirea religioasă a urmașilor lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
stabilită după vechimea primelor documente care o prezintă. Unul din miturile cele mai arhaice și mai răspândite, "plonjonul cosmogonic", ajunge popular în India destul de târziu, în special în Epopee și Purane. Esențialmente, patru tipuri de cosmogonii par să-i fi pasionat pe poeții și teologii vedici. Le putem nota, cum urmează: 1) creația prin fecundarea Apelor originare; 2) creația prin sfârtecarea unui Gigant primordial, Purușa; 3) creația plecând de la o unitate-totalitate, ființă și totodată nonființă; 4) creația prin despărțirea Cerului de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
conciliat antagonismul dintre cele două divinități. Dar la Atena, în secolul al V-lea, Prometeu își avea deja o sărbătoare anuală; în plus, el era asociat cu Hefaistos și cu Atena. De altfel, poate sub influența unor mișcări spirituale care pasionau atât elitele intelectuale cât și mulțimea (cf. partea a II-a), se punea accentul de câtăva vreme pe înțelepciunea și bunătatea lui Zeus. Nu numai că Stăpânul suprem se caise, instalându-1 pe Cronos rege în Elyseu, dar îi iertase și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
comis de către oamenii care au acceptat împărțirea de la Mekone (cf. partea a Il-a). Totuși, pedepsirea lui Prometeu nu a jucat decât un rol secundar în reflecțiile cu privire la "justiția" lui Zeus. Or, problema "justiției" divine, cu corolarul său, "soarta" omenească, pasiona gândirea greacă de la Homer încoace. 87. Omul și destinul. Semnificația "bucuriei de a trăi" Judecată în perspectiva iudeo-creștină, religia greacă pare să se fi format sub semnul pesimismului: existența umană este, prin definiție, efemeră și încărcată de griji. Homer compară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
față de Dumnezeu. De îndată Dumnezeu i-a restaurat starea, i-a înapoiat îndoit toate averile și Iov a trăit până la vârsta de o sută patruzeci de ani (42: 7-17). După trei milenii, această carte febrilă, enigmatică și neliniștită continuă să pasioneze. Faptul că Dumnezeu s-a lăsat ispitit de Satan tulbură încă multe suflete naiv religioase. Totuși, Iov 1-a înțeles bine: dacă totul depinde de Dumnezeu, și dacă Dumnezeu este impenetrabil, este imposibil să-i judecăm actele: este imposibil, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a unor modalități de expresie vetuste este respinsă. Luna (mereu cu literă mare), apariție frecventă în versurile tonegariene, e întotdeauna inclusă într-un discurs demistificator: "încercuită e nori ce filtrau un repertoriu romantic/ pe aceleași brațe scobora muribundă în ritual,/ pasionată ca un ochi într-o ungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval.// (...) Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin varietatea și complementaritatea notelor și însemnărilor, prin afinitățile și tensiunile dintre ele, o carte de glose și jurnal ar trebui să satisfacă atît pe amatorii de lecturi rapide, cît și pe cei dedați cu popasurile, cu șartul, cu îndoielile, pasionați de amănunte, lenți de felul lor, cei ce nu se plictisesc și nu cedează în fața eventualelor dificultăți, - aceștia preferați de mine, la care mă gîndesc ori de cîte ori iau pixul în mînă. Asta nu înseamnă, iarăși, că așa va
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
om/ Toateau izvorît, în noaptea vremilor, dintr-un atom” 7). înfiorat, cuprins de remușcare pentru atitudinile sale atee, Macedonski plasează în atom „sfintele mistere”: „Am rîs de sfintele mistere/ Ce sînt în fiecare atom.../ Iertare! Sînt ca orice om”8). Pasionată de fizică și de chimie, generația care urmează lui Eminescu și Macedonski mînuiește diferit cuvîntul „atom”: ca pe un element de vocabular tehnic sau ca pe un termen evocator. Primul caz îl ilustrează cel mai bine Arghezi, care, mai aproape de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]