1,647 matches
-
converg, cum am presupus 62, și unele curente "ideologice" heterodoxe, mai ales cel iudaic, parcă pentru a da mediului un ton de mai profundă înălțare spirituală. Și, ironia sorții, tocmai în acest cerc anti-Augustus anti-Augustus din principiu, nu din impuls pasional irațional a crezut Ovidiu că se poate încadra, el care, prin scrierile și viața lui, era foarte departe de înaltele aspirații ale acelui ambient. Într-adevăr, la autorul eseului Despre sublim (Dionysios din Halicarnàs) apare conceptul de Dumnezeu monoteist iudaic
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
conceptul unui Dumnezeu unic, personal, care, în (absoluta) sa libertate interioară nu vrea răul și imoralitatea, Ovidiu, în schimb, zăbovea pe poziții deja (virtual și, în parte, chiar practic) depășite, privind zeii după (absoluta) lor libertate exterioară, dedați tuturor impulsurilor pasionale 71, prin aceasta contribuind la propria lor negare. Și cum, vrem nu vrem, suntem făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, la care cu toții ne raportăm, în timp ce omul augustan, din cercul guvernanților sau al opozanților prin cei mai înalți reprezentanți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și asemănarea lui Dumnezeu, la care cu toții ne raportăm, în timp ce omul augustan, din cercul guvernanților sau al opozanților prin cei mai înalți reprezentanți ai săi, se străduiește să imite libertatea interioară a lui Dumnezeu, înfrânându-și orice fel de impulsuri pasionale, pentru a nu deveni sclavul acestora 72, Ovidiu se gândește că poate realiza libertatea exterioară a zeilor săi, dând frâu liber tuturor instinctelor și pasiunilor josnice ale sale (și ale altora)73. Este vorba de două lumi spirituale contrastante care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nori. Așezat, mulțumit, Îndrăgostitul elegiac se gîndește deja la moarte: „sosească ceasul, noi ne gătim”. O moarte calmă, un sfîrșit aproape mulțumit. Figura esențială a erosului heliadesc este, În fond, conjugalitatea. Simbolul feminității este pentru el Hera. Alții celebrează amorul pasional sau amorul spiritualizat, pe Afrodita Pandemos sau pe Afrodita Urania. Heliade face cu ardoare elogiul cuplului și al castei iubiri conjugale. Lucru rar În poezie. Denis de Rougemont (Les mythes de l’amour) crede că literaturile europene n-au propus
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
primul nostru poet marin. Primul, vreau să spun, pentru care marea este și altceva decît un element de comparație: este un obiect liric, un obiect de contemplație, un peisaj interior. Peisajul Începe prin a fi un cadru: scenă de cruzime pasională, mijloc de evaziune, spațiul unde erosul află un regim de plenitudine. Marea este, În fine, și locul unde se sfîrșește, de regulă, aventura: mormîntul Îndrăgostiților fugari. TÎnăra sultană Leili fuge pe mare cu Ali-bei și moare, bucuroasă, cînd află că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apus al voluptății, plăcerile tinere devin „plăceri molatici”. Exilatul din poemul cu același titlu le respinge În numele datoriei sacre față de patrie: „Nu voi plăceri molatici născute-n sărbătoare, Nici tinere fecioare, fragile, blînde flori”... Însă lumea Bosforului (lumea fizică și pasională) este, cu precădere, o sărbătoare a voluptăților molatice, a răsfățului. Sentimentul securității Începe la Bolintineanu de la frontiera plăcutului, dulcelui, dalbului, desfătării, cu alte cuvinte: de la un anumit grad de corupere a matinalului, verguraului, suavității etc. „A gusta dulcea bucurie”, a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
putem face este că suferința a fost totdeauna scutierul iubirii. Numai dragostea nefericită are istorie (Rougemont). Iubirea fericită se mistuie fără a lăsa mari urme. Poezia Începe de-abia de la un anumit grad de insatisfacție În dragoste, iar forma ei pasională (iubirea ca pasiune) are, ne asigură toți filozofii, culoarea și gustul tragediei. Prima figură a iubirii conachiene este aceea de natură tristaniană pe care Rougemont o numește „reciproc nenorocită”, iar Roland Barthes „hipnoza abisului”. Reproduc definiția dată de ultimul: „S
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru toate situațiile, nuanțele pasiunii, degeaba se plînge el! Scrisul Însuși este o petrecere și un instrument de seducție. Voi arăta mai tîrziu cît de complexă este retorica amoroasă a Încercatului amant. Să reținem pentru moment că, În războiul lui pasional, Conachi introduce și arma subtilă a literaturii, sub forma neputinței de a-și scrie pasiunea, de a trece năcazurile În literatură... Slabă viclenie: poetul nu face decît să scrie istoria propriei pasiunii. Am putea zice că tema lui unică este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dureri și munci. Care răni apoi În veac Numai vreun alt leac Decît ale lor oftări Să mai taie prin cîntări, Povestind cumplitul dor Ce-l pătimesc de l-Amor.” E suficient să schimbi două-trei accente, și nuanța de confesiune pasională dispare. Amor, erou Înarmat săgetînd „pe loc / drept În inimi prin mijloc” - iată o imagine subtil ironică. Oftări „tăiate” prin cîntări - sună a bătaie de joc subțire. Pann dezvăluie, totuși, ceva din strategia lui poetică. Să recitim versurile: „El e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în literatura și critica literară. E de reținut crezul profund umanist al scriitorului, care atribuie "omeniei" (și, subiacent, sentimentului morții) rolul de factor de echilibru, absolut necesar în elaborarea vieții active, deoarece împiedică "dezlănțuirea voinței de putere într-o formă pasională, de lipsă de obiectivitate, de micime sufletească, de ură și de răzbunare, de jalnică zădărnicie și de zbucium inutil sub glaucul ochi al neantului". "Omenia" constituie de fapt, pentru Lovinescu, virtutea supremă, singura care conferă criticului literar (discernătorului de valori
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e vorba de dragoste. Negăsindu-și o exteriorizare legitimă, el se reține și invadează toate încăperile sufletului [...], ajunge să paralizeze toate forțele sufletești prin întreținerea unei febre continue, de care omul de rând nu poate scăpa decât doar prin crimă pasională, iar artistul prin transferul ei în ficțiune poetică: procesul cel mai obișnuit al creației artistice". 99 Vezi comentariul Gabrielei Omăt din E. Lovinescu "Sburătorul". Agende literare, vol. V, ed. cit., pp. 484-485. Femeile la care se referă frecvent Lovinescu sunt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de toate personajele și întîmplările din Momente! Ce lume deosebită aici! Desigur, Caragiale nu idealizează pe țărani. Nu toți sunt buni, dar chiar când sunt răi sunt oameni adevărați. Dragomir din Năpasta e un asasin - nu-i vorbă, un criminal pasional! Ileana din Păcat e o ființă crudă. Dar nimene nu e ridicol! Caragiale n-a găsit, n-a văzut, nu l-a lăsat inima să vadă ridicolul în viața țărănimii, cum n-a găsit, n-a văzut, nu l-a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aterizase �n Transilvania cu un avion particular 231. A doua zi, Carol ÎI urca pe tronul Rom�niei. NOTE �NFRUNT�ND TRAGEDIA Cei mai buni s�nt lipsi? i de convingere, iar cei mai r? i s�nt plini de intensitate pasional?. Yeats, 1939 Anii �30 au constituit o perioad? de restri? te pentru intelectuali. W.�H. Auden a numit? o �Deceniul dec? derii�. �n 1932, Iorga se referea la ea, numind? o �un Sabat al vr? jitoarelor pentru omenire�, ad? ug�nd c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pretenții de "onorabilitate", cu lustru de centiron și mundir cu epoleți, în această lume zbuciumată la nivel glandular, isterizată și pusă pe scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din amor și din răzbunare, citind din când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
vechilor interpretări și-l face demn de condiția unui adevărat vânzător de "suflete moarte". Noaptea furtunoasă regizată de Alexa Visarion la Teatrul Giulești, sala "Majestic", se încheie într-o bolboroseală larvară, spre dimineață, când protagoniștii sunt epuizați de dimensiunile "dramei pasionale" prin care au trecut, picotesc și citesc hipnotizați elucubrațiile demagogice ale unui Rică Venturiano lucid și sadic. Ca toți demagogii care se respectă. (Adrian Dohotaru) ... Și nu întâmplător, desigur, cu această piesă își continuă Alexa Visarion exegeza sa regizorală asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion ne sugerează un model al regizorului ca profesor de poezie, o formă de teatru pus în scenă prin semne, care ascultă de ideea că ceea ce întrezărim este mult mai bogat decât ceea ce vedem sau suntem împinși să vedem. Structura pasională, obsesivă, dinamică, dăruita cu un talent de regizor și de dascăl strălucit,verificat din Romania până în America, regizor care a câștigat pariul, punând în scenă dramaturgi aflați aparent la poluri opuse, Cehov și Caragiale, Shakespeare și Blaga, Buchner și Pirandello
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a fost acceptat] tacit de toat] lumea, nu a fost considerat] adulter, iar grupul, cuplul și soțul p]r]sit au tr]it mai fericiți. În ciuda entuziasmului lor pentru armonie și ordine, cei din tribul G/wi sunt nestatornici și pasionali și ap]reau des conflicte. B]rbații și femeile comiteau adulter, rudele își limitau reciproc porțile sau întorceau cu întârziere favorurile și darurile. Oamenii sunt leneși și nechibzuiți. Tuturor le place grozav bârfa, ins] unora le lipsea complet discreția, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin retragerea din lumea material] și a preocup]rilor sale fizice, în favoarea ascezei și a preocup]rilor spirituale. Pe de alt] parte, adepții lui Epicur aspirau la o pace a minții rezultat] în parte în urmă suprim]rii dorințelor fizice pasionale. Așadar, semințele dualismului erau bine înr]d]cinate cu mult înaintea nașterii lui Hristos; s-a creat un filon al sexualit]ții vestice caracterizat de un ascetism care recomanda detașare și eliberare de pasiunea sexual] sau, cel putin, sf]tuiește
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sens, următoarea afirmație a lui Xenopol: "Faptele omenești sunt de două soiuri: acelea ce se referă la inteligență, care sunt necontenit schimbătoare, istorice, și acelea ce țin de viața lui animală, în care intră partea cea mai intimă a vieții pasionale. Aceasta din urmă se vor repeta totdeauna, schimbându-se numai prea puțin și aceasta numai în modul lor de manifestare care împreună adeseori elemente intelectuale. Limba, gândirea, religia, știința, artele și meseriile poporului se vor schimba. Iubirea, ura, gelozia, invidia
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la același feliu de fapte. Dacă ar fi deci cu totul neistoric a conchide de la un fenomen intelectual din vremurile noastre la unul de aceeași natură din timpurile trecute, este din contra cu totul îndreptățit a admite că în sfera pasională omul a lucrat întotdeauna în același mod și a induce, acolo unde nu avem probe direct, din faptele precum ele se petrec sub ochii noștri, cele ce au trebuit să se întâmple în timpurile necunoscute"4. Aceleași structuri nucleare în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
îngerească, / cu sufletul din vânt" poate fi victimă a ielelor. "Zburătorul", altă făptură imaginară, lasă "pete vineții" pe trupurile femeilor și văduvelor tinere, precum și o melancolie tip "mal d'amour". Mulți bolnavi psihici, mai ales cei cu stări așa-zise "pasionale", erau considerați ca victime ale unor astfel de acțiuni. În Moldova sunt încă recunoscute "faptul" sau "datul", boli care nu vin de la spirite, ci de la anumite persoane, în special de la femei, care "leagă". Din practică știm că mulți rurali suferind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și care poate căpăta o semnificație medico-legală (Romanescu; 1970, 1973 etc.). Dimpotrivă, pentru a obține simpatia unor persoane, în scopuri special matrimoniale, sau de desfacere a unor căsătorii sau legături deja existente, în scopul de a influența deci legături afective, pasionale, se utilizează, încă, "farmece" care, prin prezența și răspândirea lor, atestă mentalitatea mei veche, tradiția de a chema spiritele în necazurile sufletești de tot felul (S. Fl. Marian). Biserica acceptă unele "cetiri" religioase, admise de oficialitatea canonică, dar într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acomodate timpului. Astfel, sunt încă obișnuite și numeroase reclamații de otrăvire criminală contra unor femei, care, prin tradiție, știu arta fierturilor secrete. Am amintit de obișnuita convingere a unor psihastenici, obsedați de impotență sexuală, că au fost "legați". Multe stări pasionale sunt încă atribuite unor farmece. Circulația acestor idei se face însă numai subsidiar. Numai intimilor și medicului sunt, eventual, confesate. BIBLIOGRAFIE 1. Arh. Stat. Iași, Mss. nr. 1627 2. Arh. Stat. Iași, Mss. nr. 1791 Alexandria. Copie comentată de Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Pentru judecătorul pravilist alienația era acută, cronică sau periodică. Diferențierea relativ clară a acestora este recomandabilă. Pe lângă cazurile în care starea psihică patologică este evidentă, există încă alte situații, printre care dragostea și beția. Pentru dragoste referința vizează, probabil, stările pasionale, căci se menționează: "Dragostea se aseamănă cu beția, așișderea și cu nebunia și mai vârtos easte și mai rea chinuire decât acelea, decât toate, drept aceea... și pedepsirea vinovatului din dragoste este mai mică". În cazul beției, vraciul expert va
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sau hiperhipofizar. În cadrul aceluiași tip somatic intră numeroși epileptici, deliranți cronici sau dictatori. Fără a voi să face aici nici un fel de considerație de ordin politic, apropierea de mai sus nu poate să nu ne impresioneze. La escroci, la criminalii pasionali, găsim mai des un alt tip somatic, cel longilin,cu osatura mai subțire, mai puțin masivă etc.". Alături de Gh. Marinescu, C. I. Parhon este unul dintre primii autori români care au studiat sistematic procesele complexe, biologice, psihologice și sociale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]