19,719 matches
-
ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, și, de aceea, nu pot fi urmate de un obiect direct: Il entre dans la pièce (imperfectiv) Il est entré dans la pièce (perfectiv). O analiză în care ergativul este subordonat pasivului a fost propusă în lingvistica românească de Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi Capitolul 3, 2.2. Mackenzie (2006: 11−12) arată că Analiza Ergativă (subiectul aparent al verbelor inacuzative/ergative este obiect de adâncime; subiectul inacuzativelor are o poziție structurală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arată că Analiza Ergativă (subiectul aparent al verbelor inacuzative/ergative este obiect de adâncime; subiectul inacuzativelor are o poziție structurală inițială mai joasă decât subiectul inergativelor) și Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbelor inacuzative/ergative este obiect de adâncime; subiectul inacuzativelor are o poziție structurală inițială mai joasă decât subiectul inergativelor) și Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul 'a avea'; în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativelor are o poziție structurală inițială mai joasă decât subiectul inergativelor) și Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul 'a avea'; în spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale "nude
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
joasă decât subiectul inergativelor) și Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului și a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul 'a avea'; în spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale "nude" o au numai inacuzativele, nu și pasivele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv și inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul 'a avea'; în spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale "nude" o au numai inacuzativele, nu și pasivele (Falta café ' Lipsește cafea'; *Fue enviado café 'A fost trimisă cafea'). Roberts (2007b) îl urmează pe Collins (2004)65, care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecția auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul 'a avea'; în spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale "nude" o au numai inacuzativele, nu și pasivele (Falta café ' Lipsește cafea'; *Fue enviado café 'A fost trimisă cafea'). Roberts (2007b) îl urmează pe Collins (2004)65, care a propus o analiză a pasivului folosind ipoteza smuggling (deplasarea PartP peste DP): PartP selectează VP; vP conține acest PartP
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale "nude" o au numai inacuzativele, nu și pasivele (Falta café ' Lipsește cafea'; *Fue enviado café 'A fost trimisă cafea'). Roberts (2007b) îl urmează pe Collins (2004)65, care a propus o analiză a pasivului folosind ipoteza smuggling (deplasarea PartP peste DP): PartP selectează VP; vP conține acest PartP, iar argumentul extern este complementul proiecției Voice; PartP se deplasează în Spec,VoiceP și de acolo obiectul e capabil să se deplaseze în afara VoiceP, în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
conține acest PartP, iar argumentul extern este complementul proiecției Voice; PartP se deplasează în Spec,VoiceP și de acolo obiectul e capabil să se deplaseze în afara VoiceP, în poziția subiectului; obiectul este smuggled peste argumentul extern; VoiceP este complementul auxiliarului pasiv be. Roberts (2007b) arată că acest tip de analiză poate fi folosit și pentru a explica partiția ergativ−acuzativ: T/AspP atribuie Abs./ Nom. argumentului extern; v*P atribuie Erg./ Ac. argumentului intern; ergativul și acuzativul sunt trăsături φ. Reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de a încadra ergativul în tipologia cunoscută a cazurilor (secțiunea 3.); căutarea unor definiții universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate și urmărirea relevanței acestora pentru limbile ergative (secțiunile 4. și 5.); în sfârșit, paralelismul dintre anumite construcții din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) și sintaxa limbilor ergative (secțiunea 6.). Capitolul 3 SEMANTICA ȘI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfața dintre sintaxă și semantică și identificarea aspectelor din sensul unui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
DESPRE LIMBA ROMÂNĂ 2.1. Unele intuiții asupra specificului clasei verbelor ergative apar în gramaticile vechi românești. De exemplu, în Institutiones (2001 [1770]: 121), gramatică de factură latinistă, se vorbește despre verbe deponente − "verbe care se conjugă în felul celor pasive, dar păstrează totuși un sens activ sau neutru" −, folosindu-se ca exemple verbe încadrabile în clasa ergativelor: mă primblu, te duci, să suie. 2.2. Termenul ergativ a fost însă pentru prima dată folosit în lingvistica românească de Pană Dindelegan
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
abordări din lingvistica străină (Grimshaw 1990, Pesetsky 1995, vezi infra, 5.3.1.), care consideră că derivarea se face în sensul cauzativizării, adică verbele tranzitive cauzative sunt derivate din verbele intranzitive nonagentive (adică din cele ergative/inacuzative). În privința relației dintre pasiv și ergativ, analiza propusă de Pană Dindelegan (1999 [1974]) se înscrie în linia abordărilor de tip GB, care consideră inacuzativitatea ca fiind un fenomen sintactic (vezi infra, 3.1., 4.1.). Acest tip de analiză duce la concluzia că ergativul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ, analiza propusă de Pană Dindelegan (1999 [1974]) se înscrie în linia abordărilor de tip GB, care consideră inacuzativitatea ca fiind un fenomen sintactic (vezi infra, 3.1., 4.1.). Acest tip de analiză duce la concluzia că ergativul și pasivul apar în aceeași configurație sintactică (concluzie la care au ajuns și alți autori: Burzio 1986, Woolford 1993, Haegeman 1994: 323 etc. − vezi infra, 4.1.1.) și proprietatea comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. Definiția foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceeași configurație sintactică (concluzie la care au ajuns și alți autori: Burzio 1986, Woolford 1993, Haegeman 1994: 323 etc. − vezi infra, 4.1.1.) și proprietatea comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. Definiția foarte largă a pasivului, a cărui unică trăsătură definitorie este inversarea dintre subiect și obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
etc. − vezi infra, 4.1.1.) și proprietatea comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. Definiția foarte largă a pasivului, a cărui unică trăsătură definitorie este inversarea dintre subiect și obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv și ergativ, ultimele două fiind caracterizate prin nedefinire, rezultată din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. Diferențele semantice dintre varianta reflexivă și cea nereflexivă (Ploaia pornește/Ploaia se pornește
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv și ergativ, ultimele două fiind caracterizate prin nedefinire, rezultată din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. Diferențele semantice dintre varianta reflexivă și cea nereflexivă (Ploaia pornește/Ploaia se pornește; Copacii îngălbenesc/Copacii se îngălbenesc) sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiind caracterizate prin nedefinire, rezultată din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. Diferențele semantice dintre varianta reflexivă și cea nereflexivă (Ploaia pornește/Ploaia se pornește; Copacii îngălbenesc/Copacii se îngălbenesc) sunt foarte mici. În privința ponderii celor trei variante de pasiv, autoarea observă că varianta reflexivă este cea mai productivă în română, pe când cea ergativă este mai puțin productivă decât celelalte două și mai puțin productivă față de limbi, precum engleza. Spre deosebire de engleză, în română, trecerea obiectului direct în poziția subiectului se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vedere numai verbele ergative care au o pereche tranzitivă (adică pe cele "derivate", vezi infra, 3.2.1.) și numai pe cele de schimbare de stare. Ca urmare a unei abordări strict sintactice, analiza nu dă seamă de distincția dintre pasivul cu se și verbele ergative reflexive, punct asupra căruia autoarea va reveni în studii ulterioare. 2.3. În DSL sunt prezentate diversele accepții ale termenului ergativ (în concepția morfologică asupra cazului, în teoria localistă, în clasificarea tipologică a limbilor). De la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
așezat în poziția subiectului (Soarele apune, Frunzele cad, Producția crește, Fântânile seacă, Mâncarea se arde, Cireșele se coc, Copilul se însănătoșește) și care, în plus, pot apărea în perechi de construcții, una tranzitivă, cealaltă intranzitiv-ergativă, creând impresia realizării opoziției activ/pasiv (Negustorii cresc prețurile − Prețurile cresc, Gospodina arde mâncarea − Mâncarea se arde, Căldura coace fructele − Fructele se coc, Seceta seacă fântânile − Fântânile seacă). În realitate, construcțiile ergative sunt lipsite de sens pasiv; cele două verbe din construcția tranzitivă și din perechea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se arde, Căldura coace fructele − Fructele se coc, Seceta seacă fântânile − Fântânile seacă). În realitate, construcțiile ergative sunt lipsite de sens pasiv; cele două verbe din construcția tranzitivă și din perechea ei intranzitivă nu sunt legate printr-o relație de "pasiv", ci reprezintă unități lexicale distincte (GALR II: 142/140, s.n.). Restricția semantică formulată pentru diateza impersonală (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145, în GALR II), care nu caracterizează decât verbele intranzitive, și, mai precis, nu apare decât la verbele intranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un obiect tematic promovat ca subiect structural printr-o regulă gramaticală. Haegeman (1994: 323) consideră că verbele inacuzative sunt verbe cărora le lipsește argumentul extern și care nu pot atribui Cazul acuzativ complementului. Această definiție îi permite autoarei să includă pasivele în clasa inacuzativelor. Levin și Rappaport Hovav (1995: 3) menționează definiția rezultată din Generalizarea lui Burzio (vezi infra, 4.1.1.) − un verb inacuzativ nu ia argument extern/este incapabil să atribuie rol tematic subiectului −, dar autoarele preferă definiția lui
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ia argument extern/este incapabil să atribuie rol tematic subiectului −, dar autoarele preferă definiția lui Perlmutter − un verb inacuzativ are argument intern, dar nu are argument extern −, a cărei aplicare duce la concluzia că verbele inacuzative sunt identice cu cele pasive în configurația din D-Structură. Din perspectiva GB, un verb inergativ are în D-Structură subiect, dar nu are obiect, iar un verb inacuzativ are obiect în D-Structură, dar nu și subiect. În termenii structurii argumentale, un verb inergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este nonagentiv). Gradul de aplicare a acestor noțiuni nu este același de la o limbă la alta − diferite fenomene pot fi sensibile la absența argumentului extern sau la absența trăsăturii agentive a verbului − sau de la o problemă la alta −, de exemplu, pasivul, reflexivul și inacuzativul au aceeași morfologie și aceeași sintaxă, au în comun absența argumentului extern, dar sunt semantic diferite (Embick 2004a: 145), prin urmare, o tratare de tip structural a acestor fenomene n-ar fi profitabilă. Propunerile teoretice prezentate în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
faptul că verbe cu sensuri similare în diverse limbi pot fi clasificate diferit în privința inacuzativității (vezi supra, 3.2.2.1.). Burzio (1986) este cel care a consacrat analiza sintactică a clasei predicatelor inacuzative. În abordarea sintactică, verbele inacuzative și pasivul au proprietăți comune și aceeași configurație sintactică. Burzio (1986, apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 11) subliniază că este greu de găsit o proprietate semantică comună pentru inacuzative și pasiv. Levin și Rappaport Hovav (1995: 14−16) arată că posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]