14,466 matches
-
lucrurile... Pentru că eu cunosc deja răspunsul la multe din întrebările ce ar putea surveni, nu mai e necesar să le pun. Doar dacă ar fi absolută nevoie să împărtășesc răspunsul onoratei curți. Înțelegeți, asta poate economisi din timpul de proces.... (pauză) De altfel, dacă sunteți amabil, cât timp avem la dispoziție, clienta mea va dori să știe exact durata procesului, mai ales pe porțiunea pe care absentează. Judecătorul: Aproximativ două ore, douăzeci și opt de minute și optzeci și două de secunde. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Se anunță secetă toată luna, domnule. (Face o plecăciune și iese.) Judecătorul (către avocatul acuzării): Nu era necesar. Toată lumea a înțeles că era vorba de o activitate civică de majoră importanță. Judecătorul: Domnii Philip sunt poftiți în față pentru interogatoriu! (Pauză...) Aș dori să fac o precizare. Domnii Philip vor sta în picioare, Curtea nu a prevăzut un dispozitiv destul de încăpător pentru a acomoda trei inculpați în același timp. De asemenea, cum ei sunt nedespărțiți, va fi nevoie de trei stenografe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
numai sub nor, la capătul plafonului de nori e soare și frumos. Ba încă mai apare și curcubeul. Atunci, unde e adevărul? Plouă sau nu plouă? (Din auditoriu...) Ba plouă de multe ori și cu soare. Plouă în plin soare (pauză). Pentru că plouă de la Dumnezeu, nu din nori, domnilor! Și adevărul tot de la Dumnezeu vine, nu din legile dumneavoastră. (Judecătorul ușor nedumerit, încearcă s-o dreagă.) Judecătorul: Dar tăblițele cu legi ale lui Moise nu tot de la Dumnezeu sunt? De unde vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apărării. Dora vine și ia loc în scaunul inculpatului.) Dora: Mă numesc Dora și locuiesc la etajul șapte. Sunt căsătorită cu Philip care în ultima vreme s-a transformat într-un triplu soț. Când ne-am luat era unul singur... (pauză). Doar după aceea s-a combinat cu mironosița aia de Philomena. Ce vă închipuiți, că eu aș vrea să stau cu conglomeratul în casă? La ce mi-ar mai folosi acum? Am consultat deja avocatul meu în privința divorțului și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai departe de membrana ei... către acea zonă densă și cenușie unde se preschimbă și se desprinde rostul lor. Scena 1 (Personajele intră pe rând, unul câte unul, în scenă, vorbesc monoton, ca și cum ar citi ziarul, totuși nu repede. Fac pauză după fiecare propoziție. Maurizio năvălește pe scenă cu un pas sprinten, se oprește exact la mijloc, într-un careu desenat cu cretă, ia o poziție confortabilă și-și mută privirea spre soarele ce devine dintr-o dată foarte strălucitor. Se freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
absolut nimic de relația mea cu Maurizio. Asta pentru că nu-mi urmărește e-mail-ul și nici nota de plată la telefon. Maurizio este singurul secret pe care mi-l pot permite în raport cu ea. (Respiră în floare în profunzime. Apoi face o pauză și reia.) Floarea pe care o țin în mână este de la el. Nu moare niciodată, e mereu la fel de proaspătă și strălucitoare ca soarele de pe cer. (Arată cu mâna spre soarele spălăcit ce dintr-o dată e iluminat cu jerbe de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubească. Și, cu toată iscusința mea de înger atotputernic, nu i-am putut îndeplini pe loc dorința fără să fi tulburat legile încurcate și disciplinate ale firii. Peste ani, Pulcheria îl întâlnește pe Maurizio într-un club de gimnastică, în timpul pauzei de prânz. Statura lui puternică și atletică și, mai ales, felul lui atent și prevenitor cu care i se adresa au convins-o în scurt timp să proiecteze în el pe fratele protector și să compenseze tot prin el apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
implantată acolo anume pentru ea, mai ales că nu văzuse vreodată pe nimeni apropiindu-se de bârnă. După cum este o minune că nimeni nu-și bate capul să scoată acest hilar și vetust aparat din sala de gimnastică. (Face o pauză. Își freacă aripile, scoțând zgomotul acela ruginit și metalic. Apoi, cu modestie...) Bănuiesc că nu mai e nevoie să vă relatez despre proveniența și persistența acestui aparat exact în locul frecventat de Maurizio și Pulcheria. De altfel, efortul a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și parcurge bara de la un capăt la altul cu precizie, ca o adevărată atletă. Se dă jos folosind scaunul și-o pornește către capătul celălalt, apoi se urcă iar... Și tot așa... În tot timpul ăsta, vorbește rar, tărăgănat, făcând pauze lungi, dând dovadă de o puternică concentrare.) L-am cunoscut pe Maurizio la clubul de gimnastică pe care-l frecventam amândoi în pauza de prânz. Acum, el nu mai are timp pentru asta, vine doar din când în când, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
capătul celălalt, apoi se urcă iar... Și tot așa... În tot timpul ăsta, vorbește rar, tărăgănat, făcând pauze lungi, dând dovadă de o puternică concentrare.) L-am cunoscut pe Maurizio la clubul de gimnastică pe care-l frecventam amândoi în pauza de prânz. Acum, el nu mai are timp pentru asta, vine doar din când în când, doar ca să mă vadă pe mine exersând la bârnă. De altfel, nu am mai văzut pe nimeni folosind acest aparat, nici nu știu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întoarce niciunul dintre noi nu va mai fi același. Eu nu mai folosesc metroul ca să merg la serviciu. Merg cu autobuzul și călătoresc împreună cu un vechi prieten al meu, cu care am o relație mai mult de întreținere. (Face o pauză. Suspină și respiră adânc în floare.) Maurizio a fost și va rămâne iubirea mea. (Se ridică ușor pe vârfuri și-și îngroapă fața din nou în floare. Respiră profund ca și cum s-ar abandona total sevei acelei flori miraculoase.) Scena 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndelungată în fața castelului luminăției tale, adânc cufundat în gândurile lui. Părea că a ajuns într-un punct din care nu ar fi dorit să meargă mai departe. Atunci, am hotărât să-l iau cu mine. Împărătița Furnică a făcut o pauză, apoi și-a dres vocea și a început să vorbească într-un ritm apăsat și tărăgănat, aproape silabisit, cu suișuri și coborâșuri, alternând tonuri foarte înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alternând tonuri foarte înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în opera chinezească. Noi nu încurajăm pe cei nedeciși care-și trăiesc viața fără nicio noimă. Noi n-am fi avut niciodată ce vedeți aici... Și face o pauză pentru a descrie cu mâna chitinoasă un cerc, arătând spre somptuoasa sală a tronului. Dacă n-am fi avut cu toatele același gând și dorință ce ne-a unit și legat prin acea forță creatoare și colosală, ce a depășit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de întrebări, mai ocolite și mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea să trăiască printre oameni, în civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cine să ne mai înțeleagă? Pentru că deraierile noastre de conștiință nu sunt și ale celorlalți, sau ar putea fi numai acolo unde comunicarea între două ființe apropiate se stabilește dincolo de cuvinte printr-un alfabet mai intim. Probabil, așa se nasc pauzele lungi în vorbire sau așa apare fenomenul de bâlbâială. Nu dintr-o întârziere a actului gândirii (ideile se mișcă uimitor de repede), ci din inconvenientul de a trebui să exprimăm ceva altfel decât ne-ar veni în mod natural, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și, mai ales, partenerii de dans. Umerii ei s-au întâlnit pentru prima oară cu cei ai lui Santiago într-un dans năprasnic, criminal, de rămas-bun. În timpul dansului, ea i-a scris invizibil în palmă un singur cuvânt magic, făcând pauză după fiecare literă. Și palma lui de piatră a rămas dăltuită cu mesajul ei, în același loc unde se cuibăreau comod bilețele spre a fi citite către miezul nopții. Și el i-a strâns cu putere degetul, instrumentul mărturisirii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care nu-și putea aminti nimic. Când ajungea acasă, retrăia pas cu pas, gest cu gest rarele lor ieșiri ce adesea erau urmarea unei întâlniri întâmplătoare. Ele atrăgeau alte două-trei reprize de tipul celor de mai sus, urmate însă de pauze lungi de singurătate. Și într-adevăr D. a rămas unica și singura iubire a Eugeniei încă din liceu; blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii, ea nu era capabilă să facă distincția între un sentiment de prietenie și acea complicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fond de cuvinte, ci mai degrabă ca sintaxă, de parcă ar traduce dintr-o limbă moartă. Găsesc asta destul de obositor și enervant, pierd șirul, nu-l mai urmăresc, el simte asta și tace o vreme, apoi reîncepe: În legătură cu operația... face o pauză lungă, vizibil așteaptă intervenția mea. Ah, nu! Nu e nevoie să discutăm despre asta! Ești cumva îngerul morții? Nicidecum, nu-ți fă idei, sunt un înger cât se poate de obișnuit, dar am crezut că asta ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oamenii. Nu cu orice înger poți sta de vorbă așa cum stai cu mine, de aceea m-am gândit că te-aș putea ajuta, sau te-aș putea pregăti. Duci cu tine o mare tristețe, mai spune îngerul după o lungă pauză. O porți cu tine dintotdeauna, te-ai născut cu această crestătură pe sufletul tău. N-ai găsit în viață ceva pe măsura tristeții tale, ceva pe care să-ți poți proiecta mâhnirea și s-o trăiești la adevărata ei intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încolăciți pe răcoarea solului îi priveau dezinteresați. Cărăbușii roșii conturau drumul deja conturat al pașilor celor ce trecuseră prin piață. Era un drum al naibii de întortocheat. Dar fiecare cărăbuș avea destinat un singur traseu și, precum gândurile care nu se ciocnesc, pauzele de linii aveau trasee clare și abateri calculate, nefiind posibilitatea vreunei coliziuni, oricât de deasă ar fi fost țesătura. Gândacii aveau o temă de făcut. Înregistrau, în complicata lor structură vie, clipele căzute din oameni, așa cum copacii își scutură frunza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte cu tot, adunându-și grohotișul de stele pe deasupra și tot ar mai fi loc de vreo câteva cupe de cer lopătat. Fără grabă, își expune inventarul meticuloasă, cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia din chiliile hexagonale, singurul zumzet, dar atât de meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că era o liniște totală. Moleculele își încetaseră divizarea, virușii luară și ei o pauză, iar atomii trași de urechi își așteptau aterizarea într-un alt loc în care să zbârnâie. Se aștepta ca ultima boare de vânt să se culce. Fiind aleasă Miss, după ce părinții adormiră beți în șanțuri, iar concurentele brize își luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de a ne cunoaște intimitatea până în măduva sufletului, de a ne dirija ca pe niște marionete, de a ne ciopli viața după chipul și asemănarea lor, așa cum odată eu și Gustav, care știa să citească într-un text dramatic subtila pauză, punctuația cu sens, gândul dintre cuvinte, ne călătorirăm într-o seară în spatele existenței acestora înainte de începerea ei, undeva între Baldovinești și Vădeni, pe câmp, unde asistarăm la facerea acestor iluștri magiștri din lemnul plopilor rupți de ploile diluviene care abundau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
perfect, spune punînd brusc mîna pe un tipar și pe o bucată de cretă. Știți ce, intervine Angelina, eu n-am fost niciodată fruntașă în producție, e treaba voastră dacă aveți de gînd să vă luați la întrecere și în pauza de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să ia pe toată lumea prin surprindere au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-ți stă capul Delfinașule, ia-ți talpa de pe pedală, nu vezi că acul merge în gol? Mai trebuie să reziști doar cîteva clipe pînă la pauza de masă, aude o voce, și brusc își lasă piciorul moale, se răsucește cu tot cu scaun. Am o presimțire Tușico, zice, că ceva rău o să se întîmple zilele astea, hai lasă că n-o fi cine știe ce, spune Angelina, slobozind un norișor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]