8,364 matches
-
temelor privind independența și popularizînd scrierile intelighenției” (M.-P. Rey). În Basarabia, la inițiativa arhiepiscopului și a rectorului seminarului din Chișin...u, se deschid din februarie 1824 școli În care se aplic... metodă pred...rîi reciproce, pus... la punct de pedagogii britanici Andrew Bell și Joseph Lancaster. Nu numai c... autorit...țile ruse nu st...vilesc acest elan, dar uneori Îl stimuleaz..., pentru a sl...bi impactul cultural al vechilor puteri dominante. Așa este cazul Finlandei, unde Alexandru al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Represiunea din interiorul aparatului de partid vine În acest context de iminent... a unui conflict de mare anvergur...: „Fratele cel mare, explic... K. Bartosek, Isi cunoaște bine tovar...sii devotați și are o idee bine conturat... despre dușmanii din vest. «Pedagogia cadavrelor» pe care o practic... pare s... ating... culmi ale machiavelismului. Ce trebuie f...cut pentru a-i convinge pe adversari de forță și hoț...rîrea voastr... (și eventual pentru a da iluzia sl...biciunii voastre)? Ce trebuie f...cut
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
definiție: „Orice comportament repetat În mod regulat, care nu solicită sau solicită foarte puțin gândirea și care este mai degrabă Învățat decât Înnăscut. Obișnuințele se dezvoltă prin repetiție și confirmare”. Conceptul de obișnuință face obiectul cercetărilor de psihologie și de pedagogie. El vizează Îndeosebi acele comportamente non-instinctive, produse prin Învățare, care au fost Însă atât de des repetate, Încât sunt executate parcă „involuntar”, adică fără un act de reflecție și evaluare conștientă. Ansamblul obișnuințelor nu este omogen: obișnuința de a scrie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Krishan Chandar, Upton Sinclair. Deși li s-a reproșat că păstrează întorsături de frază din originalul rusesc sau mai șchioapătă în folosirea timpurilor, versiunile lui D. au meritul fidelității și o anume acuratețe. A mai tradus cărți de muzicologie, arhitectură, pedagogie, medicină. Traduceri: Upton Sinclair, Iubire, ed. 2, București, 1926; Arcadii Avercenko, Povestirile unui cinic, București, 1937, Manual pentru leneși, București, 1938, Serviciu prietenesc, București, 1939; A.P. Cehov, Bârfeala, București, 1939, Ghinion, București, 1945; Vl. Korolenko, Muzicianul orb, București, 1939; Vl
DONICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286828_a_288157]
-
popor” (1921-1922) și „Năzuința” (1922-1929). Împreună cu Al. C. Calotescu-Neicu și C. Șaban-Făgețel, a fost director al publicației „Vatra” (1929-1930). Ajutat de câțiva profesori din Craiova, a editat, în 1930 și 1931, „Școala secundară”. A publicat numeroase articole pe teme de pedagogie și învățământ. În literatură D. a intrat în 1920, când a început să publice în „Ramuri”, apoi în „Convorbiri literare”. A continuat să colaboreze, în special cu nuvele și schițe, la „Adevărul literar și artistic”, „Cultura poporului”, „Universul literar”, „Duminica
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
rezervă spațiu și literaturii, beneficiind de colaborări din Basarabia și din restul țării. În primul număr e inserat apelul adresat de Ion Mușlea intelectualilor de la sate cu prilejul înființării Arhivei de Folclor a Academiei Române. Cezar Petrescu publică în 1931 articolul Pedagogia păcii, iar Ionel Teodoreanu, Povestea literelor. Se inserează versuri de Aron Cotruș (Peste creste ude), O. Sargețiu, Em. Zotta, Al. Iacobescu, D. Iov, M.D. Rădulescu. Proza e ilustrată de Cezar Petrescu (În patria lui Comenius), M. Sevastos, C.N. Tănase, A
CULTURA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286573_a_287902]
-
din articole și îl asigură A.D. Xenopol, Dimitrie Gusti, I. Găvănescul, Ion Petrovici, Th. D. Speranția și Radu Manoliu. În mai multe numere ale revistei se încing polemici purtate mai ales de I. Găvănescul: cu N. Iorga, pe teme de pedagogie; tot cu Iorga, implicat fiind și Ioan Bogdan, cu Spiru C. Haret. O altă rubrică fixă, „Recenzii”, se ocupă cu precădere de lucrări de pedagogie și de manuale. E.M.
CULTURA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286576_a_287905]
-
se încing polemici purtate mai ales de I. Găvănescul: cu N. Iorga, pe teme de pedagogie; tot cu Iorga, implicat fiind și Ioan Bogdan, cu Spiru C. Haret. O altă rubrică fixă, „Recenzii”, se ocupă cu precădere de lucrări de pedagogie și de manuale. E.M.
CULTURA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286576_a_287905]
-
Runcan, ultimul naufragiat în insula lui Robinson (1947). Peripețiile eroului, pe care dorul de aventură îl mână în necunoscut, îi solicită, într-o împrejurare sau alta, curajul, iscusința, puterea de muncă, voința și răbdarea. Romancierul de circumstanță mizează pe o pedagogie a exemplului cu prestigiu livresc. SCRIERI: Însemnări din cultura Italiei, București, 1914; 40 povești cu animale și păsări, Chișinău, 1920; Daruri pentru copii, București, 1921; Literatura copiilor și șezătorile cu copii, București, 1923; Suspinele stejarului, București, 1924; Șezătorile copiilor, București
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
a iubi copilăria, București, 1923. Repere bibliografice: Nestor Urechia, Opera culturală a lui Apostol D. Culea, PRL, 1928, 23; Apostol Culea. Omagiu, București, 1940; Al. Lascarov-Moldovanu, Cărțile amintirii, București, [1943], 166-167; Stanciu Stoian, Centenarul nașterii lui Apostol Culea, „Revista de pedagogie”, 1981, 11; Datcu, Dicț. etnolog., I, 209-210; Florin Faifer, Animatorul, CL, 1999,4. F.F.
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
începe învățătura într-un pension din Iași, o continuă la Târgu Neamț și o termină, în vara anului 1856, la Școala Centrală din Iași. Cererea prin care solicita caimacamului N.Vogoride o bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie este respinsă. Se căsătorește în 1859 cu profesorul G. Hrisoscoleu. A fost profesoară la Târgu Neamț și Vaslui. În anii premergători Unirii Principatelor a colaborat la cele mai însemnate gazete unioniste: „Tribuna”, „Reforma”, „Gazeta poporului”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Românul”, „Dacia
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
, Barbu (1839, Ploiești - 30.XI.1891, București), culegător de folclor. După studii gimnaziale la Ploiești și la București și studii teologice la București (1852-1858), face studii universitare de filosofie și pedagogie la Leipzig (1860-1866), luându-și aici doctoratul în filosofie (1866). Revenit la București, este profesor de liceu (1866-1888), apoi profesor universitar și decan la Facultatea de Teologie (1882-1884, 1888-1891), director de studii la Azilul „Elena Doamna” (1882-1886, 1888-1889). A întemeiat
CONSTANTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286382_a_287711]
-
1860-1866), luându-și aici doctoratul în filosofie (1866). Revenit la București, este profesor de liceu (1866-1888), apoi profesor universitar și decan la Facultatea de Teologie (1882-1884, 1888-1891), director de studii la Azilul „Elena Doamna” (1882-1886, 1888-1889). A întemeiat revista de pedagogie „Educatorul” (1883-1884). A colaborat și la „Columna lui Traian”, „Ghilușul”, „Învățătorul”, „Lumina pentru toți”. Autor de manuale didactice, C. publică, sub titlul Probe de limba și literatura țiganilor din România (1878), cea dintâi culegere de folclor țigănesc din istoria folcloristicii
CONSTANTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286382_a_287711]
-
oricum, par a avea mai multă valoare și durabilitate decât teologia, o disciplină pe care moralistul român o respinge categoric. În Amurgul gândurilor, C. este deja „un clasic al deznădejdii”. Reia temele (singurătatea, melancolia, mediocritatea filosofică, sinuciderea ca act religios, pedagogia incurabilului etc.) de la acest punct. Referințele rămân într-un plan general subiectiv. Aproape nici un amănunt nu poate fi aflat despre viața interioară a omului care scrie. El reprezintă doar un „eu” care își asumă un univers vid și el însuși
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
sunt admirabile și amintesc de prozele lui Sorin Titel. Când părinții se mută la oraș, tânărul C. se adaptează repede, învață să fie discret și să nu spună ce nu trebuie. I se predă în școală și în familie o pedagogie a fricii și a dublului limbaj. La Facultatea de Filologie din București, unde vine în 1952, în plină teroare stalinistă, tânărul arădean întâlnește o altă lume, dar cu aceeași frică teribilă intrată în oase ca frigul. În amfiteatre apar mari
CORBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286411_a_287740]
-
Intelectual Diaspora and Critical Spirit, „Romanian Review”, 1990, 4; Virgil Nemoianu, Filologi români în America, RL, 1991, 3; Cristian Moraru, Mică vitrină postmodernistă, CNP, 1991, 38; W. Baker, Recent Work in Critical Theory, „Style”, 1992, 4; Cristian Moraru, Interpretare și pedagogie. Pentru o revalorizare a poststructuralismului, CNP, 1992, 1-2; Românii, 96-97; Laurence M. Porter, „Hermeneutical Desire and Critical Rewriting”, „Yearbook of Comparative and General Literature”, 1993, 41; Horst Rurhrof, The Hidden Telos: Hermeneutics in Critical Rewriting, „Semiotica”, 1994, 69-93; Ileana Alexandra
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
se adresa unui public cumpărător („prenumeranți” de calendare și cărți), târgoveți și mărunți mahalagii, iubitori de cântece de lume, de povești și „anegdote”, de proverbe, de glume, de „istorioare”. Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea ilustrează un soi de înțelepciune și o „pedagogie” morală surâzătoare, un realism și un bun-simț popular al căror haz nu cade niciodată în pură bufonerie, fără miez. Hogea își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
muntelui”, rememorând evenimente politice la care avusese șansa să ia parte, cugetând, cu o retorică de catedră, la țară și la destinul ei sau însăilând vreo cronică dramatică. Acestei publicistici întâmplătoare i se adaugă și câteva articole tratând chestiuni de pedagogie, recenzii de cărți științifice și, mai ales, studii meticuloase de toponimie și patronimie, scoase și în broșuri, după ce apăruseră mai întâi în „Orpheus” (1927-1928) și, pe parcursul mai multor ani, în „Anuarul Liceului «Dragoș Vodă»”, pe care B.-A. îl editează
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
și ș. se dorește a fi în condițiile actuale un organ special pentru cultivarea ideilor și principiilor religioase și morale ale ortodoxiei. Revista a privilegiat aspectele diverse ale organizării vieții religioase, dar a manifestat interes particular și pentru studiile de pedagogie și psihologie, găzduind, printre altele, o seamă de lucrări ale lui Petru Pipoș. B. și ș. a răspândit în Ardeal noutățile culturale și științifice din Regat, reproducând rapoarte și conferințe de la Academia Română sau articole din „Convorbiri literare” și alte reviste
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
astfel de controverse este lucrarea Loca obscura in catechisi... [Locuri obscure în catehism...], tradusă în rusește de secretarul său și pusă în circulație în formă manuscrisă. Se aduceau aici corective de ordin teologic, în principal, dar și pe probleme de pedagogie, la cartea Prima învățătură a copiilor (1720), semnată de episcopul rus Th. Prokopovici. Ultima carte, construită astfel încât să servească informării asupra specificului vieții turcilor, a fost Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane. Este, după Divanul..., cea de-a doua scriere a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
în cultura română, primul moment de importanță majoră, când spiritul românesc a radiat asupra altor culturi. Geniu pozitiv, C. a fost un întemeietor în varii domenii de manifestare a spiritului, în teologie, istorie și geografie, etnografie, imagologie, sociologie, filosofie, retorică, pedagogie și, nu în ultimul rând, în literatura de ficțiune alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjește și
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
artelor o estetică a vieții. Despre ceea ce acea estetică ar trebui să instruieze găsim așa de puțin în galanthonul quadlimburghez, ba chiar și în Knigge, Purtarea cu oamenii, câtă chemie sintetică găsim într-o carte de bucătărie; chiar în scrierile pedagogiei noastre atât de înaintate, ca și în cele mai multe asupra eticei vom afla numai niște observațiuni risipite. Până și însemnătatea practică a unei asemenea științe și influința ei asupra pedagogiei n-ar trebui să se prețuiască prea jos; considerațiunea pentru frumusețe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chemie sintetică găsim într-o carte de bucătărie; chiar în scrierile pedagogiei noastre atât de înaintate, ca și în cele mai multe asupra eticei vom afla numai niște observațiuni risipite. Până și însemnătatea practică a unei asemenea științe și influința ei asupra pedagogiei n-ar trebui să se prețuiască prea jos; considerațiunea pentru frumusețe a vieții și purtărei e mai însemnată pentru starea morală a societății decum ar mărturisi-o moraliștii stricți. Viața socială câștiga printr-asta signitatea * sa mai nobilă, și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pățit, trecut prin suferinți și devenit simțitor, e cu atât mai mult copilul care nu are conștiință deplină despre necazul ce ni-l poate pricinui. Unii, fără a fi răi, sunt răutăcioși și încăpățînați, la mulți mijloacele de cari dispune pedagogia rămân cu totul nefolositoare și oricât am admite că profesorii sunt, conform proverbului latin, oameni osândiți de zei la chinuri, nu putem aștepta de la ei ca, față cu îndărătnicia sau cu rezultatele unei rele creșteri de familie, să rămâie totdauna
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unei rele creșteri de familie, să rămâie totdauna în echilibru. Nu admitem nici bătaia, nici pălmuirea în școale, nu pentru cuvintele democratice sau politice pe cari le citează " Romînul" ci pur și simplu pentru că puținele noțiuni de psicologie și de pedagogie câte au ajuns pân - acuma să se formuleze exact ne-au dovedit inutilitatea acestor mijloace de îndreptare. Deci nu ca mijloc pedagogic am considerat ceea ce-a făcut d. Filibiliu, ci ca o eroare care n-are gravitatea ce i-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]