17,849 matches
-
mai bine mersul istoriei Europene -N-am Înțeles nimic și de altfel, mă scap pe mine; du-te la naiba cu Uniunea ta Europeană cu tot. Kawabata iese din cocioabă, nu Înainte de a-și scoate cu greu mădularul, dintre cele trei perechi de pantaloni. Actul fiziologic se consumă În spatele șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul galben, fierbinte, ies aburi subțiri, străvezii. Lui Antoniu i s-a Înfipt În creier această aderare la Uniunea Europeană, Îl frământă, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În amănunt ce i se părea mai interesant, lucrase un timp ca măturătoare Într-un parc de distracții, cerșea, Își cumpărase o pereche de adidași noi, cerșea, dormea pe unde apuca, nu o interesa Uniunea Europeană, ar fi vrut să citească ,,Junalul,, lui Kafka, de care auzise la un post de radio, cerșea, era frumoasă ca Scarlet Johansson, nu mai dăduse un telefon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ficat uns pe felii de pâine și iaurtul, apoi iese afară să tragă puțin aer proaspăt În piept. Asta Îi pune sângele În mișcare. Urinează sub cerul liber, În spatele magherniței, privit de pe acoperiș, de un porumbel care-și cheamă insistent perechea. Câinele lui Ben, se gudură pe lângă el, dând din coadă și făcând salturi caraghioase. Antoniu Îi aruncă cutia de pate În care au mai rămas câteva resturi de pastă, pe care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu hărți colorate de prin anii treizeci, și cumpărată, se presupunea, de bunicul patern În voiajul de nuntă. Dezideriu ajunsese până acolo, Încât copiase toate hărțile pe un caiet de desen și-i Învățase toate denumirile Înscrise pe ele. Prima pereche de pantaloni lungi i-a fost cumpărată din atelierul de croitorie al domnului Stavarache, un bătrânel surd, dar vioi care ținea În permanență Între dinți, un fir de ață albă pentru Însăilat. S-a privit atunci În oglinda afumată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dintre noi Ădupă cum ți-ai dat seama, Ema era cu 15 ani mai mare ca mineă, cu un fel de batjocură, deși admiteau că este o femeie pe lângă care nici un bărbat nu poate trece nepăsător, și că suntem o pereche reușită. Nu dădeam importanță acestor bârfe, nu mă interesau, ba, chiar le disprețuiam. Până Într-o zi când.... Kawabata mărește ochii lui asiatici, privindu-l fix pe Antoniu. Ar vrea să-l Întrebe ceva, se vede asta, după cum se foiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pe genunchi. Instrumentele dispar, Împreună cu halatul murdar și pătat de sânge al medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp și are un zâmbet atrăgător. ,,Am datorii, izbucnește bărbatul, trăgând nervos din țigară. Am datorii. Sunt doar un guguștiuc care se Înfoaie, la vederea perechii lui, dar am datorii.. Am datorii la băcan, la tapițer, la zidari, la vânzătorul de ziare, la Întreținere, la lumină, la croitor, la o bancă populară, la dentist, la propria mamă, la un editor de manuale școlare, la o societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nimic. ĂMâna lui Antoniu se grăbește să strecoare În același buzunar, Încă o bancnotăă. E târziu. Am pierdut ani buni din viață, judecând pe alții ca un idiot, și nu mi-am dat seama, că eu Însumi, un cinic fără pereche, am trăit numai și numai pentru...a nu face nimic. ,,Mâna Întinsă,, a devenit conceptul existenței mele de cerșetor. M-a atras mocirla și nu mi-a fost nici frică și nici rușine de ea,, O voce ,,Antoniu, ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai mare ca o cutie de chibrituri, pe care Îl Îndreaptă radioasă spre el.. E tunsă scurt, băiețește și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori de câmp, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și are la gât un șirag din scoici de mare, de care e prinsă o cruciuliță de argint. E Îmbrăcată cu o pereche de bermude dintr-un flanel subțire, alb, și o bluză de mătase portocalie. În picioare are o pereche de sandale, tot portocalii. Pe umăr, poartă un fel de geantă sport, bleu, Încăpătoare. Emană un miros de flori de câmp, și are unghiile Îngrijit tăiate și date cu lac strălucitor. -De undea-i apărut lebădă sălbatică? Antoniu nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
morții În mașinile de pâine prin tot orașul și nici să atârne de copaci coșciugele, ca niște fructe, sau să le sprijine de zidurile cofetăriilor!.. Sunt scene morbide numai pe gustul unei țări Înapoiate. -Oricum, Uniunea Europeană e o șmecheră fără pereche. -Exagerați! Dar șoselele, podurile, trenurile confortabile, mașinile nepoluante, turismul, interzicerea fumatului În locurile publice, de care ea are grijă, pompând sume uriașe de bani?...,O să vedeți nu peste mult timp, roadele ... Antoniu a obosit, ridică din umeri și scrie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deloc, răspunse Georgie. Dar asta e o altă problemă. Se ridică brusc, își strânse părul și începu să-l împletească iute. Își aruncă peste umăr coada grea. Își ridică fusta și juponul alb, apretat, și începu să-și pună o pereche de ciorapi albaștri pe care-i dăruisem eu. Îmi plăcea să-i fac lui Georgie cadouri extravagante, articole de îmbrăcăminte, podoabe ieftine și absurde pe care nu i le-aș fi putut oferi Antoniei niciodată: coliere cu aspect primitiv, pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu cumva s-a căsătorit cu mine pur și simplu pentru că a simțit că e momentul să se mărite cu cineva. Oricum ar sta lucrurile, am fost grozav de fericiți și, pentru o bună perioadă de timp, cum eram o pereche de oameni frumoși și deștepți, am fost preferații tuturor. Așa că lucrurile au stat în loc pentru mine o vreme, fiind absorbit în totalitate de încântătoarea misiune de a fi soțul Antoniei. Când m-am dezmeticit, cum s-ar zice, din amețeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru o clipă mi s-a părut a fi asemeni unui căpitan puternic și impertinent, întors cu glorie de pe câmpul de luptă, purtând încă cizme și pinteni și acoperit de praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de pe masă prelingându-se în jos și se îndreptă șchiopătând spre dulap de unde scoase o sticlă de gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită. — Ești complet nebună, am spus, și pe deasupra ești o trădătoare fără pereche. Ai lăsat-o pe femeia aia să facă ce vrea din tine. — Eram sătulă de atâta minciună și atât de furioasă pe tine din cauza a ceea ce se întâmplase în cursul după-amiezii, răspunse Georgie. Ar fi fost mult mai bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Acum eram încătușat, ba chiar profund și irevocabil încătușat, pe când ea... nu știam ce să cred. Uneori găseam relevantă ideea că Palmer, prin relația cu Antonia, încercase să se elibereze de o obsesie apăsătoare. Alteori eram ferm convins că strania pereche, după experiența nereușită a lui Palmer, devenise și mai strâns unită. Oricum, eu, unul, nu puteam face nimic. Nu mă gândeam în mod serios că aș putea să o părăsesc pe Antonia. Ea era, și era în mod definitiv, responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
făcându-mi semn cu capul: Honor cea învăluită în taină, dar deja pierdută. Am început să desfac ambalajul de pe cutie. Palmer nu știa; acum nici nu mai conta dacă știe sau nu. Aveau să plece, cei doi care formau o pereche diabolică, la Los Angeles, la San Francisco sau Tokio, iar eu și Antonia vom uita; și eu voi face, și Antonia va face, ceea ce ne va îndemna să facem conștiința noastră toropită, confuză, și dorința înfrântă. Am deschis cutia. Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de chiloți cu mânecuțe. Cât se poate de răbdător, fără să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o vânătă turcească În gură, atârnând de candelabru, În dresuri, Îmbrăcat Într-o tunică pe care o cumpărase mai demult nevestei sale din bazarul de la Constantinopol. Degetele de la picioare erau date cu ojă asortată la culoarea vinetei și atingeau o pereche de papuci cu toc, pe care Îi așezase mai departe pe podea, fiind atent la ordine până În ultima clipă. Presa liberală a interpretat vânăta ca un semn de „dezaprobare elocventă“ a tăcerii autoimpuse suferite de oamenii cu firea complicată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uitat la mine de parcă nu mi-ar fi Înregistrat vocea. Sau poate era ocupat să stocheze noul vizitator În memorie? Dacă era așa, nu cred că era foarte dificil: păr roșcat și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și agitația mă făcu să bâjbâi cu mâini fierbinți. După câteva minute Își făcu apariția o cu totul altă persoană. — Măi să fie, e chiar Sascha Knisch. Confuz, mi-am stins țigara, deși abia mi-o aprinsesem. Anton trânti o pereche de bocanci pe masă, apoi luă loc În scaunul de lângă mine. — Pentru tine. Mi-a luat ceva timp, dar uite-le. Ridică două degete către Helmut și Îmi răspunse la o Întrebare pe care nu i-o pusesem. Cercetând Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi, de pildă, cursele de ciclism, pasiunea noastră de atunci. Nu știu mulți, dar În viață cel mai bine avansezi orizontal, și nu vertical. La un an după ce Anton renunțase la școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru pantaloni pentru când mergeam cu bicicleta, gravate pe dinăuntru cu numele meu, cu caractere germane. Acum stăteam În fața barului unde tocmai dădusem peste cap primul pahar de absint. Ca gest de adio, Anton vru să mă inițieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cămășii era plesnită la subsuori. Unghiile lui arătau ca niște felii negre de semilună. Halal Înger păzitor. Pe la trei dimineața Konrad coborî scările. Între timp, am răsucit și Învârtit paragraful 168 de atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
semănau deloc cu cele cu care mă Îmbrăcam. Hainele maică-mii erau suple și alunecoase, păreau atât de pline de sine, Încât eram convins că proveneau dintr-o lume rafinată, infinit mai pestriță. Când, de pildă, am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă costumez cu Agnes. Pe „teritoriul“ mamei - așa numeam spațiul dintre bucătărie și hol, unde Își ținea manechinul și vechea mașină de cusut - am găsit un ghem de ață. Folosind foarfeca și niște ace de siguranță, am fabricat o pereche de cosițe la fel de groase și maro, ca ale soră-mii. Apoi m-am Îmbrăcat Într-una din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]