4,527 matches
-
prin intermediul naturii"97. Singurul scop ultim pe care îl putem atribui omului în raport cu natura este cultura. Această aptitudine de a-și propune scopuri arbitrare (cultura) "pregătește" scopul final, exterior naturii, posibil doar prin exercițiul libertății ființei raționale și în perspectiva perfecțiunii morale. Căci scopul final este un scop necondiționat, prin urmare ne-natural, dar tocmai pentru aceasta el subordonează întreaga natură ca sistem teleologic; pentru a înțelege această ultimă idee kantiană, trebuie să lucrăm cu un concept "nou" al finalității, anume
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este dat în acest chip). Kant vorbește și despre finalitatea subiectivă (formală) ca întruchipare a frumuseții naturii apreciată prin gust și finalitatea obiectivă ca principiu prin care întemeiem "ideea" contingenței naturii; finalitatea obiectivă poate fi exterioară (utilitatea obiectului) sau interioară (perfecțiunea obiectului). Putem gândi, de asemenea, o finalitate fără scop "în măsura în care noi nu situăm într-o voință cauzele acestei forme, dar totuși nu ne putem explica posibilitatea ei, decât derivând-o dintr-o voință"101; finalitatea fără scop este "legitatea liberă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
întregește monismul a posteriori, devenit "doctrină a imperativului energetic". Care este poziția termenului energie în acest tablou? Energia rămâne, desigur, realitatea unică, distribuită însă lucrurilor aflate în ordinea nedesăvârșită a imperativului energetic, într-o lume imperfectă, dar care evoluează spre perfecțiune. Este interzis aici doar faptul ca atare al socotirii energiei în felul unei "substanțe unice", primordiale, care ar avea o existență autarhică totuși, strict "fizică", adică naturală și în sine din care s-ar desprinde toate cele ce există; adică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului prin personalizare, într-o reapropiere și chiar identificare a omului cu modelul divin; "personalitatea" rezultat al personalizării reprezintă tocmai constituția divină a omului, survenită prin mântuire, adică prin recâștigarea condiției pierdute datorită căderii în păcat. "Reîntoarcerea la starea de perfecțiune primitivă comentează Gheorghe Vlăduțescu ideea despre a treia creație -, de aceea ar echivala cu revenirea la Dumnezeu și la conștiința că libertatea și voința sunt răul și căderea e istoria, mișcarea umană"287. În esența sa, această creație pare a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
situația originară, înainte de căderea omului în păcat, toate cele ale lumii se aflau într-o înțelegere perfectă, sub legea divină a justiției. Am putea spune, dat fiind faptul că în această "lume" originară Dumnezeu apare doar ca un "punct" de perfecțiune morală, iar natura ca un simplu ambient, că omul este totul: perfecțiunea distruge alteritatea. Dar câtă "realitate" poate avea omul acesta? Nu este el cumva pierdut în omogenitatea divină a "naturii" sale? A doua ipostază a omului pe care am
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aflau într-o înțelegere perfectă, sub legea divină a justiției. Am putea spune, dat fiind faptul că în această "lume" originară Dumnezeu apare doar ca un "punct" de perfecțiune morală, iar natura ca un simplu ambient, că omul este totul: perfecțiunea distruge alteritatea. Dar câtă "realitate" poate avea omul acesta? Nu este el cumva pierdut în omogenitatea divină a "naturii" sale? A doua ipostază a omului pe care am putea-o numi a "omului natural", întrucât nașterea lui este un proces
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalismul era, după socotința filosofului francez, "adevăratul nume care convine doctrinei desemnată până aici (până la apariția lucrării sale Personalismul n. C.) sub titlul de neocriticism"290, legătura ideilor subordonate acestui generic cu filosofia lui Kant sunt minime. Poate doar ideea perfecțiunii morale să aibă origine kantiană. Oricum, nu există nici o legătură între modelul de umanitate construit de Renouvier și ideea conținută în proiectul antropologic kantian, însușită de C. Rădulescu-Motru, anume aceea a omului ca scop final al existenței. De asemenea, departe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
La bicentenarul marelui Giuseppe Verdi Se împlinesc 200 de ani de când a venit pe lume acest geniu absolut al muzicii - Giuseppe Verdi, cel care a ridicat artă lirica și în mod special teatrul liric, pe cele mai înalte culmi ale perfecțiunii. Deși a trecut mai bine de un secol de la dispariția acestuia (1901), steaua genialului compozitor nu a strălucit niciodată mai intens decât în zilele noastre. Creațiile sale de operă sunt azi în centrul repertoriului marilor scene lirice din întreaga lume
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
publicul larg a descoperit în ele o secătuire a inspirației melodice, o prea accentuată slăbire a miraculoaselor însușiri din tinerețea Maestrului, o lipsă a acelei mentalități laissez fair aller poate ocazional ușuratica dar atractivă și pe care nici un fel de perfecțiune tehnică nu o putea înlocui. Numai timpul va fi cel care ne va da răspunsul la această dilemă. Giuseppe Verdi s-a născut într-un cătun, Le Roncole, si a crescut și trăit aproape toată viața lângă Busseto și la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
episodicul au darul de a concentra esențialul În concretețea lui cea mai de „jos”. De multe ori ne este frică, sau ascundem acest rezervor bazal, dar care, de fapt, ne caracterizează. În ultimă instanță, nu suntem decât „așchii” imperfecte ale perfecțiunii de deasupra noastră, iar imperfecțiunea o tot ascundem de alții și, prin recul, de noi Înșine (că așa am fost Învățați). Până când, oare? Părerea mea e că oricât ne-am ascunde, adevărul nostru iese la iveală, cu ce este bun
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este o permanentă stare, ca ceva care continuă pe axa existenței noastre și nu are sfârșit. E un semn al lucrării spiritului În noi ce ne face să ne autodepășim. E un mod al acordării ființei cu eternitatea și cu perfecțiunea divină care ne cheamă spre zările nemăsurii ei. Fericiți cei care dau Învățătura, căci prin ceea ce lasă În urmă se prelungesc și dăinuiesc dimpreună cu alții! Fericiți cei care primesc Învățătura, căci astfel se Întâlnesc și rodesc cu cei care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Într-un plan valoric vine din caracteristica fundamentală a omului de a depăși datul existențial, de a nu se mulțumi cu ceea ce este (inclusiv cu existența sa), din recunoașterea unei imperfecțiuni originare, din raportarea permanentă la un reper fundamental de perfecțiune (transcendent, În același timp), care este Dumnezeu. Când valorizăm ceva avem În minte un model. Această stare de lucruri e semn că ființa umană ar fi „atinsă” de grația divină, ar fi o „prelungire” sau o „fărâmă” mundană a acesteia
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
acte, pentru că suntem purtători ai harului divin, smeriți dar și responsabili de „greutatea” zestrei care ni s-a lăsat. Să fim, nu-i așa, mici „dumnezei”, atât cât ne-a fost hărăzit, să ne ridicăm cât mai mult pe treptele perfecțiunii, să „Îndumnezeim” propriile acte și lumea În care trăim, pentru care cu siguranță vom da seama și vom fi judecați mai apoi! * Oricât de secularizată ar fi societatea actuală, ea nu poate face abstracție de valorile religioase și nu se
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cultural care a străbătut epoci, dăinuind și azi. Isus are o origine divină, este Dumnezeu Întrupat, face parte dintr-un „plan” cosmic și a resuscitat spiritual Întreaga omenire. „Lecțiile” lui Socrate au primit numeroase amendamente, „lecția” lui Isus strălucește În perfecțiunea ei pretutindeni și definitiv. Învățătura filosofului ne trage În jos, arată „micimea” noastră, ne Încurcă mințile, iar cea a Mântuitorului ne Înalță spre ceruri, ne arată cât de „mari” putem ajunge și ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mințile, iar cea a Mântuitorului ne Înalță spre ceruri, ne arată cât de „mari” putem ajunge și ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să intre În Împărăția perfecțiunii, prin comuniunea cu Dumnezeu. Această Împlinire este posibilă prin orientarea interiorului uman către divinitate. La Socrate, perfecțiunea stă pitită și ea Într-o zonă transcendentă, În Ideea Absolută, care nu-și găsește un corespondent pământean. E o țintă care mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ne luminează. Din perspectiva creștinismului, omul este o ființă suspendată Între cer și pământ, nedesăvârșită, dar care este chemată să intre În Împărăția perfecțiunii, prin comuniunea cu Dumnezeu. Această Împlinire este posibilă prin orientarea interiorului uman către divinitate. La Socrate, perfecțiunea stă pitită și ea Într-o zonă transcendentă, În Ideea Absolută, care nu-și găsește un corespondent pământean. E o țintă care mai curând ne Înspăimântă prin intangibilitatea ei, decât ne Îndeamnă la o prefacere spirituală insistentă, continuă. Dar nu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Împotriva noastră. Preferam să nu discutăm despre asta. La cursuri și seminarii, lucrurile cu adevărat reale, ce țineau de câmpul social În care eram inserați, erau eludate În mod metodic. Trăiam Într-o lume Înțepenită, neclintită, ajunsă În stadiul de perfecțiune ultimă, așteptând ca alții să vină să ne spună că sunt variante și mai bune. Știam că trăim În mocirlă, dar ni se atrofiase orice tărie de a ieși din ea (ni se aminteau multiple exemple destul de descurajante de atrocități
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
păcatele obștei, îndeosebi ireligiozitatea și nesupunerea în fața cârmuitorului. În fond, A.I. e un moralist, auster, veghind cu ochi de Argus la păzirea bunelor moravuri și irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
viziune, filosofie a iubirii ce exaltă corpul tânăr. O face Însă, de cele mai multe ori, cu o senzualitate „rece”. Acest corp pacificând contrarii, armonizând masculinul și femininul, este echivalentul operei de artă sublime, al frumuseții În stare pură. Un ideal de perfecțiune pe care Îl Întrupează grațioșii efebi, androgini simbolici. Ei devin În realitate, dar mai ales ca produse ale imaginarului, unele dintre cele mai intense obsesii ale multor autori de care ne ocupăm. Așa pot fi interpretate relațiile pedofile sau iubirile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
timpul doar inocentei plăceri de a fi numai pentru sine (a fi frumos, strălucitor, a fi sine Însuși).”2 Doar că esența mitului pus În circulație de Hesiod e alta, mult mai complexă. „Rasa de aur” stă sub semnul acelei perfecțiuni sociale pe care o cunosc doar albinele (la temelia mitului aflându-se, de altfel, un străvechi cult al zeiței-albină). Oamenii vârstei de aur trăiesc, Într-adevăr, fără nici o grijă, nesupuși legii muncii, dar ordinea care Îi unește este una obștească
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de rang foarte Înalt, iar asta s-a uitat mult prea mult. A fost considerat o ființă pur fizică, dar el, dimpotrivă, era intelectual până și În genul de frumusețe pe care o afișa. De fapt, strălucea nu atât prin perfecțiunea trăsăturilor, cât prin fizionomie. Avea părul aproape roșcat, ca Alfieri, iar o cădere de pe cal În timpul unei misiuni Îi stricase linia grecească a profilului. Ținuta capului Îi era mai frumoasă decât fața, iar postura - fizionomia corpului - Îi făcea formele perfecte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
forța ceea ce ne putem reprezenta despre calitățile și stilul lui Brummell. Căci prin aceste calități ce se șterg, el s-a Înălțat deasupra orizontului și a rămas acolo. Nu a coborât niciodată, dar s-a risipit, ducând cu el, În perfecțiunea sa, un lucru care nu a mai apărut după aceea decât degradat. Turf-ul* buimăcitor a luat locul dandysmului. Acum, În high life nu mai există decât jochei și biciuitori de câini 1. XI Când scrii această poveste, bazată mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
viața elegantă, acest tratat ar rămâne infirm. Un tratat lipsit de definiții este asemenea unui colonel cu ambele picioare amputate: nu se mai poate deplasa decât târându-se. A defini Înseamnă a prescurta: să prescurtăm deci. Definiții Viața elegantă Înseamnă perfecțiunea vieții exterioare și materiale. Sau: Arta de a-ți cheltui veniturile ca un om de spirit. Altfel spus: Știința care ne Învață să nu facem nimic asemenea celorlalți, lăsând impresia că facem Întocmai ca ei. Sau, poate și mai bine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Singurul privilegiu decurge din superioritatea morală. Iată explicația prețului mare ce se pune de către cei mai mulți pe instrucție, pe puritatea limbii vorbite, pe grația ținutei, pe dezinvoltura cu care este purtată o toaletă, pe găsirea unor apartamente luxoase, În sfârșit, pe perfecțiunea emanată de respectiva persoană. Nu ne lăsăm, oare, amprenta obiceiurilor, a felului de a gândi, pe tot ce ne Înconjoară și ne aparține? „Vorbește, umblă, mănâncă sau Îmbracă-te și Îți voi spune cine ești” a Înlocuit vechiul proverb, formulă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu adevărat frumoase Așa se face că spectacolul cel mai hidos pentru populație este atunci când cineva important decade sub nivelul unui burghez. Dacă nu toate inteligențele sunt egale, cel mai adesea simțurile noastre sunt comparabile: căci inteligența este expresia unei perfecțiuni interioare; or, cu cât forma e mai extinsă, cu atât ne apropiem de egalitate: așa se Întâmplă cu picioarele omului, care seamănă unele cu altele mai mult decât chipurile oamenilor, iar acest lucru se datorează conformației membrelor, liniilor prelungite ale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]