1,728 matches
-
cu ochii lui: trădarea fiului iubit și fidelitatea bastardului. El va trebui să străbată lungul drum al durerii (care îl va conduce mai întâi la orbirea reală, fizică), pentru a descoperi, într-un târziu, adevărul pe care mistificarea, atât de perfid pusă la cale, i-l ascunsese. Edmund a știut să profite din plin de acea încredere acordată întotdeauna informațiilor obținute grație dispozitivelor de supraveghere, căci lumea uită - mult prea des, din nefericire - cât de înșelătoare pot fi ele atunci când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aceea, el știe să recunoască strategiile și să dejoace planurile adversarului. Oare prințul nu-și exprimă, de la bun început, bănuielile în privința lui Rosenkrantz și a lui Guildenstern, anticipând astfel eșecul misiunii lor? „Cum, nu v-au chemat?”, se miră el, perfid. Fiindcă Danemarca este „o închisoare”, supravegherea generează aici reacția de autoapărare menită să contracareze tactica puterii. Hamlet știe prea bine că trăiește într-o lume în care nu are ce să caute încrederea... suspiciunea, acesta este antidotul supravegherii! Shakespeare observă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în serios și uită că ipoteza dintîi este un montaj și pretinde să-i verifice existența... descriind stările sale posibile. Descrierea face aici oficiu de probă. Ea obiectivează, prin minuțiozitatea sa, ceea ce nu era decît ipoteză. Mijloc de convingere destul de perfid, care tinde să facă să existe, prin și într-o descriere, ceva a cărui existență rămîne, totuși, de demonstrat. Aici se găsește procesul însuși al tautologiei. Că există "stări reprezentaționale", de asta pot fi sigur, pentru că eu produc discursuri pe
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și ne pierdeam câte o oră unul în brațele celuilalt. Mezelurile făceau minuni în cuplul nostru, dar știți cum sunt extratereștrii: pretențioși, mofturoși, greu de mulțumit... Numărul trei a forțat trecerea la o nouă generație de meniuri în cel mai perfid mod cu putință; într-o seară, fenomenele atmosferice minunate din patul nostru au suferit o schimbare dramatică: n-a mai fost nici furtuna de vară, nici ploaia vioaie de primăvară, nici mocăneasca de încheiere, ci doar o ploicică tristă și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
cele din urmă, Cyprien îi povestește stăpânului său despre activitățile sale nocturne ca membru al unui grup secret, Îngerii, care fac dragoste cu Preafrumoasa și servitoarea ei, goi ca și când ar fi în rai75. Zenon este uluit. Își imaginase că practica perfidă se stinsese în copilărie, dar în mod evident nu era așa. Noua teamă și tremuratul îl copleșesc. Este prea legat carnal de Cyprien pentru mângâiere: iarăși vechiul lui viciu sodomist. Autoritățile oricum vor descoperi iubirea lor ilicită. El știe că
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
scurge din corp pe 17 februarie 1569, cu o săptămână înainte de a împlini 59 de ani. Romanul lui Yourcenar este într-adevăr întunecat, și trebuie considerat mai mult decât o poveste de intrigă și subversiune. Ea a analizat o epocă perfidă din istorie cum ar face-o cel mai competent istoric profesionist. Pietrele de construcție ale cazului ei vin de la principalele personalități eretice ale epocii: Paracelsus, Campanella, Leonardo da Vinci, Servetus, Giordano Bruno, chirurgul Ambroise Paré, anatomistul Vesalius, botanistul Cesalpino, Nicholas
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
real?"), Mariana Codruț își găsește întotdeauna maniera de repliere, de revenire la o suprafață textuală dură, volițională, specifică unui cod poetic ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
viitorii moștenitori despre uneltirile ale căror victime vor fi. (Nu era oare el însuși deținătorul unui secret teribil? Acela potrivit căruia la originea asasinatului lui Henric al IV-lea au fost iezuiții.) Avertismentul era completat de exprimarea dorinței ca Asociației perfide care va încerca să-i lovească, moștenitorii să-i opună o alta, bună și sfîntă, devotată în exclusivitate apărării unor cauze nobile. Din moment ce o asociație perfidă [spune testamentul lui Rennepont], clădită pe degradare umană, pe despotism, blestemată de popoare, a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al IV-lea au fost iezuiții.) Avertismentul era completat de exprimarea dorinței ca Asociației perfide care va încerca să-i lovească, moștenitorii să-i opună o alta, bună și sfîntă, devotată în exclusivitate apărării unor cauze nobile. Din moment ce o asociație perfidă [spune testamentul lui Rennepont], clădită pe degradare umană, pe despotism, blestemată de popoare, a traversat secole și a stăpînit lumea prin teroare, trebuie să existe o altă asociație întemeiată pe fraternitate, pe dragoste întru evanghelie, care să aibă drept menire
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
voia să-și regăsească identitatea ca artist și să facă o mare carieră internațională. P., mai realist, primește cu alte motivații (mai intime și, evident, mai profunde) această ruptură care, în mod cert, îl afectează. Nevroza, o „boală albă”, nedefinită, perfidă îl împiedică să scrie. După succesul cu Moromeții încearcă să evadeze din universul țărănesc. Vrea să devină un scriitor profesionist, ca Balzac, un scriitor care poate ataca orice subiect, nu numai ceea ce a trăit nemijlocit. Vrea să devină, pe scurt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
care face din Franța țara Luminilor și a Rațiunii, opusă prea empiricei și cețoasei Anglii, prea metafizicei și nebuloasei Germanii, precum și excesului de misticism slav, subtilității retorice italiene sau sumbrei pasiuni hispanice. Concepția noastră este de asemenea viciată de infiltrarea perfidă a naționalismului în neo-europenismul francez, care, silit să cedeze Germaniei prim-planul economic, rezervă Franței rolul hegemonic de Călăuză politică și de Apărător al păcii, care veghează asupra turmei europene cu ciomagul atomic la centiron. Neîndoios, un foarte mare număr
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Numai că această mulțime, de care puterea a abuzat mereu, nu doar sub vechiul regim, începe a se trezi, iar conștiința de sine o face redutabilă în confruntarea cu instrumentele puterii. Se poate sesiza aceasta în diverse straturi sociale, unde perfida restaurație din ultimul timp a produs mânie și consternare. Ea poate acum să recunoască mai bine măștile sub care se ascunde Satana. Vade retro! Se întâmplă astfel în momente de răscruce, când umiliții și ofensații istoriei își regăsesc pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acuzi atunci când o minimă etică nu te obligă a produce dovezi. De la conduită elitară și cosmopolitism la atitudine turbulentă și trădare nu e decât un pas, iar agenții puterii l-au și făcut, înconjurând grupul de la "22" cu cele mai perfide insinuări și acuze. "Calomniez, calomniez toujours, il en restera quelque chose". E tactica pusă la lucru de regim și în efortul de a discredita partidele de opoziție. Regimul, se vede, nu dorește un dialog veritabil, cu toate că îl recomandă solemn și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe butoi / chema să admiri minunea minunilor: femeia cu barbă”. Preferința pentru simpla juxtapunere a imaginilor, histrionismul latent, denotația sub care se strecoară perfid o licărire miraculoasă, senzația ireparabilului și inevitabilul regret care decurge de aici sunt notele care definesc prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
El evoluează sau are sentimentul că evoluează într-un univers nesigur și amenințător, simțind prezența «devoratorilor de cadavre» care nu îi așteaptă decât căderea pentru a-l «nimici». Hiena, despre care se spune că «râde», adaugă tabloului deja descris ironia perfidă și cruzimea torționarului care se bucură să își vadă victima suferind. Cămilă Ce greu le este celor bogați să intre în împărăția lui Dumnezeu! Căci mai ușor trece cămila prin urechile acului decât intră un bogat în împărăția Cerului. (Luca
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Athos. Pe lângă meritele deosebite pe plan cultural, politic, economic se remarcă și ca mare ctitor, dar mai ales prin credința statornică În Hristos pe care L-a mărturisit, cu prețul vieții chiar până la moarte, căzând victimă boierilor dornici de onoruri, perfizi și gata de trădare pentru obținerea lor. Pe cei 11 copii ai săi, 4 fii și 7 fiice, i-a crescut În aceeași frică de Dumnezeu, În credință nestrămutată și dragoste de țară și de neam. Uneltirile rudeniilor sale, Cantacuzinii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
antipoetic, n-a înțeles nimic din spiritul nou al simbolismului, cu eclipse surprinzătoare în acele rare momente de paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele, n-a dăruit societății românești altceva decît o oglindă perfidă pentru chipurile ei nefardate, se adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității, firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cuprinde mult din esența morală a neuitatului Mitică. Dar, pe cînd Mitică este, în concepția lui Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în concepția lui Matei, un Mitică primejdios, perfid și lacom. Lipsit de orice scrupul, el e profitorul îndrăzneț al marilor slăbiciuni aristocratice, maimuțoiul lubric și cu pretenții de gust și chiverniseală din faza lui de totală ascensiune." Profitorului îi proiectează romancierul în stilul unui epilog ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în limba engleză (nu e vorba de negrii americani a căror limbă maternă este chiar engleza): astfel, pentru a reține tocmai exemplul care contrazice discursul public dominant în Statele Unite aflate în „războiul contra terorismului” (unitatea de monolit a națiunii în fața perfidului inamic), imaginea impactului psihologic și economic al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 este considerabil mai sumbră decât cea oferită de sondajele de opinie mainstream, în limba engleză și pe eșantioane care reflectă toată populația Statelor Unite, inclusiv majoritatea albă anglofonă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și cozile lor de topor - sau se ascundea în munți, iar răii erau marcați fizic, grași sau uscați, urâți, privind tot timpul chiorâș, pentru a fi identificați cu precizie de spectator, în Vultur 101, pentru prima dată, dușmanul se ascunde perfid sub chipul unei superbe domnișoare pianiste, pur tând frumosul nume Laura. Pianistă, firește, ocupație „burgheză”, dubioasă, exclus să fi fost, de pildă, sudoriță. Ea îi plasează pilotului Andrei Timuș, după ce îl seduce, o minicameră de filmat ascunsă într- o amuletă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mică distanță față de public pe care un comunist o atinsese vreodată pe ecranul românesc. Toate situațiile ulterioare în care Pavel Stoian este nedrept, autoritarist, crud, distrugător sunt amortizate de amintirea minunatei vulnerabilități sentimentale. „Sentimentalnîi celovek”, cum îl calificase în mod perfid Miron Constantinescu pe Dej în fața lui Stalin pentru că încă n- o împușcase pe Ana Pauker. Titus Popovici relatează cum Ceaușescu, după ce a văzut filmul, i-a spus : „L-ai menajat pe Dej, puteam să-ți dau date să-l faci
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
așa cum finalmente își dă seama omul Partidului, tovarășul vice Vardaru, nu e doar un carierist, un învârtit, o lichea, e chiar o canalie. El joacă tot timpul grija față de om, dragostea de mase, bunele intenții, paternalismul amuzant. Își urmărește scopurile perfid, folosind interpuși, asigurându- și mereu o cale de retragere. E un demagog politic cu înaltă calificare. Personajul Axente demonstrează pentru prima dată pe ecran că ideologia comunist-populistă poate fi complet mimată, trucată până la măduvă și cu succes. Cel mai cunoscut
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]