2,556 matches
-
biologiei și a legitima anumite structuri de putere, ci un fapt empiric incontestabil, a cărui importanță și semnificație variază în toate culturile, inclusiv în a noastră. Valsul dialectic dintre Natură și Cultură, ca și complicatele bucle retroactive darwiniene care au perpetuat această diferențiere sunt, din perspectiva „jocului” științific, mai instructive decât tezele corectitudinii politice actuale. Altfel spus, întrebarea justă nu este dacă această diferențiere există, pentru că faptul este mai mult decât evident, ci care au fost conținutul și semnificația ei în
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
sexe este cu siguranță un artefact al cercetării, categoriile efective acceptate de informatorii înșiși fiind mult mai ambigue. Ideea de „excludere”, „domesticire” sau „cointeresare” a femeilor, dominantă inclusiv în reevaluările feministe (Brightman 1996), are ea însăși efectul nedorit de a perpetua o realitate exagerat conflictuală, deseori lipsită de substanță în contextul complementarității depline și foarte practice recunoscute de vânătorii-culegătorii înșiși. 4. Limitele analogiilor etnografice Nu ne propunem, în continuare, să contestăm importanța decisivă a contextelor ecologice pentru existența și dinamica tuturor
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
transmiterii de informație (Kosse 1994). La prima vedere, observațiile de mai sus par a confirma perpetuarea, pe termen lung, a parametrilor macro-modelului social standard: un grafic climatic și demografic sincopat, agravat de evenimente catastrofice, o existență economic fragilă, care a perpetuat insecuritatea și a stimulat conservatorismul și regenerarea practică a unui tip particular de contract social, egalitar (Binmore 2001; Richerson & Boyd 2001). Însă, pentru obiectivele urmărite de noi, lucrurile apar mai complicate. Existența unor hominide cel puțin prezumtiv lipsite de abilitățile
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
sapiens sapiens interzice extrapolarea neglijentă a modelelor sociale proprii acestuia, pentru simplul fapt că acestea din urmă sunt în întregime mediate simbolic. Dar, chiar și contextele climatice și de biotop paleolitice erau suficient de inedite pentru a putea stimula sau perpetua aranjamente sociale nedocumentate etnografic. Tehnologia paleolitică a cunoscut, la rândul ei, un ritm de inovație propriu, un nivel tehnologic comparabil celui atestat la vânătorii-culegătorii actuali nefiind documentat înainte de a doua jumătate a Pleistocenul superior. Toate aceste variabile solicită fie și
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
posibilitatea maltratării crește o dată cu problemele financiare. Cazurile de maltratare a copiilor sunt în creștere. "Ca și în cazul maltratării unuia dintre soț i, sunt responsabili mai ales bărbații. În multe cazuri, cei care maltratează au fost maltratați în copilărie, astfel perpetuând un ciclu de violență". Copiii maltratați sunt frustrați de dragoste, pierd bucuria de dragoste și înțelegere a semenilor, sănatatea lor psihică fiind pusă la îndoială. d) Alte cazuri în care familia nu este un bun mediu educativ: Certurile și neînțelegerile
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
deasă a relațiilor sexuale), boli de piele, etc.. Această vină o poartă și familiile tinerilor (fiindcă nu i-au iubit) dar și societatea care a îndepărtat pe copii de părinți. Copii născuți din relații întîmplătoare, duc cu ei această traumă, perpetuînd mai departe modul lor greșit de viață. BAZA UNEI SOCIETĂȚI ESTE DE FAPT CURĂȚENIA MORALĂ A FIECĂRUI PARTICIPANT AL SOCIETĂȚII RESPECTIVE, RESPECTUL, CE DUCE LA O MAI BUNĂ BINEPLĂCUTĂ VIAȚĂ SPIRITUALĂ, LA O LUI DUMNEZEU. FIECARE VIAȚĂ DIN CETĂȚEAN ESTE
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
atitudini de autorevelare. Această perioadă debutează sub semnul crucii în anul 312 d.Cr., cu victo‑ ria lui Constantin cel Mare de la podul Milvius. În lumea bizantină se vorbea limba greacă, iar oamenii fiind mai aproape de antichitate, stilurile antice s‑au perpetuat în ciuda faptului că în Vest ele căzuseră în uitare de multă vreme. Modul definitor de reprezentare picturală pentru lumea din Est era mozai‑ cul, în timp ce în Vest, locul central îl ocupa alături de pictura murală, arta ma nuscriselor. Aceste manuscrise dau
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ca operele sale să rămână nemuritoare: fie că sculpta o Pietà pe care uneori dintr‑un motiv sau altul o lăsa neterminată sau o spărgea, fie că înălța cupole ca arhitect, totdeauna era preocupat să realizeze frumosul, pen‑ tru a perpetua tinerețea omenirii. 2.2. David În anul 1501, Michelangelo s‑a întors la Florența unde avea să realizeze - la vârsta de 26 ani - prima sa capodoperă: David. Cetatea, sfâșiată în ultimii ani de lupte interne sângeroase, cunoștea o perioadă de
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Dumnezeu îi insuflă spiritul său care îl pune în mișcare. El nu mai este o creatură fără suflet ci un spirit insuflat de cel Atotputernic, o ființă care este creată pentru perfecțiune și care este chemată de Dumnezeu pentru a perpetua viața în paradisul pământesc: Creșteți și vă înmulțiți și stă‑ pâniți pământul. Lucrarea este pe cât de simplă pe atât de ingenioasă juxtapunând caracterul uman al lui Adam cu puterea divină: cele două figuri nu se ating, cu toate acestea aproape
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
lume. Pentru noi, care la rândul nostru suntem în propriile noastre hotare de ființe finite, faptul de a fi se rezumă la toate cele câte apucă să fie o vreme, adică să aibă o vreme propriul lor hotar. Ceea ce se perpetuează este tiparul în care aceste hotare se nasc. Tiparul - prototipul, modelul, arhetipul - reprezintă eternitatea invizibilă a hotarelor trecătoare. O specie este câtă vreme tiparul ei se distribuie și revine în hotarele fiecărui exemplar al speciei. Tiparul reprezintă garanția perpetuării hotarului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a pierde puterea. De aceea, frica de „a pierde puterea“ nu este decât sentimentul puterii pervertite, al puterii care s-a răsturnat în chiar esența ei. O putere nu se împlinește decât pierzându-se, după cum nu își ratează esența decât perpetuându-se. Din clipa în care te temi că vei pierde puterea, puterea e deja pierdută în esența ei. În perpetuarea puterii, mecanismul acesteia se blochează. Agentul puterii nu mai este liber pentru proiect, căci însăși perpetuarea puterii a devenit singurul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
caută îl corupe primul pe cel care are, făcându-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe cel mereu supus. Pentru că este puternic peste cel mereu supus, el și-a pierdut libertatea, și astfel puterea. La rândul lui, cel mereu supus ajunge să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să-l urască pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fiecare semn. Ideogramele semne ale unor noțiuni nu mai păstrează decât accidental vagi referiri la obiectele inițial reprezentate. Ele continuă să exprime spiritul de sinteză care stă la baza alcătuirii lor și pe care caligraful trebuie să știe să-l perpetueze. El obține aceasta prin gestul rapid, perfect controlat, devenit spontan, pe baza unui exercițiu îndelungat de concentrare și disciplină riguroasă. La chinezi este impresionantă disciplina mâinii, rod al unui exercițiu neîntrerupt de mânuire a pensulei și a tușului, care prin
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
al judecăților critice) și Călin Dan (O posibilitate de cercetare a imaginii prin text) reiau teoria lui Hatzfeld despre importanța contextului cultural în analiza corespondențelor literatură/artă vizuală. În esență, pozițiile românești care susțin asemănarea dintre literatură și arta vizuală perpetuează eroarea pe care a sesizat-o Murray Krieger, analizând teoria ut pictura poesis în textul horațian 68: toate ancorează asemănarea dintre literatură și pictură pe structura lor, și nu pe receptarea acestora. Importante, din perspectiva originalității demersului și a fineții
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și eroinele din romane, ticăloșii și aventurierele ne oferă indicații interesante asupra unor asemenea atitudini sociale. *22 Asemenea studii ne duc invariabil la istoria ideilor etice și religioase. Cunoaștem statutul trădătorului în evul mediu și atitudinea medievală față de cămătărie care, perpetuându-se până în Renaștere, ni-l dă pe Shylock și, mai târziu, pe Avarul lui Molière. Care este principalul "păcat capital" al ticălosului în secolele următoare ? Și este oare ticăloșia lui concepută cu referire la moralitatea personală sau la cea socială
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
aceste domenii, nu trebuie numai să se studieze regulile, ci și practicile, care câteodată contravin regulilor atunci când le observi într-o anumită situație. Diferențierile sociale, fie că se întemeiază pe gen, vârstă, clasă, castă, diviziunea muncii, controlul limbajului, creează și perpetuează forme de dominație. Pentru a analiza aceste mecanisme de distribuire a puterii, distingem, conform lui Max Weber, între putere și autoritate, ultima implicând cel puțin o anumită legitimitate. De aceea orice ideologie caută să se dezvinovățească, bazându-se pe natura
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ca proiecție arhetipal-mitologică sau ca pedepsă divină a unor strămoșești păcate, ci ca ,,amintire a unei experiențe traumatice colective pe care au avut-o îndepărtații strămoși sud-est europeni" (p. 76). În joc este un veritabil "nucleu de tradiție" ce se perpetuează istoric asemenea mitemelor. Un alt subiect extrem de interesat pe care-l studiază convingător Adrian Poruciuc în această carte aduce în atenție simbolistica arhitecturii bisericilor românești neo-bizantine. Trimiterile sunt la inedite analogii între hora și sânurile Bisericii, respectiv sanctuarele-trup din preistoria
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
înconjurată de cârja episcopala și de mitra, iar jos motoul episcopului: BEATUS POPULUS CUIUS DOMINUS EST DEUS (Fericit poporul al carui Domn este Dumnezeu)”. Reprezentarea reversului este încadrată de bandă marginala cu legendă arcuita sub forma nimbului, POPULUS FIDELIS ÎN PERPETUAM EIUS MEMORIAM FELICITER DEDICAT (Poporul credincios dedică cu bucurie (medalia n.n), spre veșnică să amintire), continuată în partea de jos, DIE 17 MAII 2008{\cîte 42}. Este, daca nu ne înșeală memoria și bagajul de cunoștințe din domeniu, o
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
continuitate: preluând o parte din sistemul bizantin (mai mult din simbolurile puterii), prea puțin din instituțiile sale, doar fragmentar din argumentele și obiectivele strategiilor militare, dar foarte mult spiritual (de aici și moștenirea valorilor religioase), românii mai curînd și-au perpetuat propriile soluții politice, și-au predat unii altora, cu puține întreruperi, deseori ne-dinastic (o problemă pe care nici basilëìa nu a reușit să o controleze, cel puțin în primul mileniu) − primatul menținerii independenței creștinilor ortodocși, apelând la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
știu bine că acea libertate superioară, acea libertate de a fi, singura pe care se poate întemeia un adevăr, nu există. Moartea se află aici, ca unică realitate. După ea, jocul s-a încheiat. Nu sunt liber nici pentru că mă perpetuez, ci sclav, și mai cu seamă sclav fără speranța unei revoluții eterne, lipsit de arma disprețului. Și cine poate rămâne sclav fără revoluție și fără dispreț? Ce libertate poate exista în deplinul ei înțeles fără certitudinea eternității? Dar, în același
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
oribilele imagini ale unei etici a lucidității, dar e totodată și produsul acelei nemărginite uimiri pe care o încearcă omul când simte cum se transformă fără efort într-un animal. În această ambiguitate fundamentală stă tot secretul lui Kafka. Această perpetuă pendulare între firesc și extraordinar, individual și universal, tragic și cotidian, absurd și logic se întâlnește în întreaga sa operă, dându-i rezonanța și semnificația proprii. Pentru a înțelege opera absurdă, trebuie să enumerăm aceste paradoxuri, trebuie să îngroșam aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
vom putea asista revenirea la acel sistem al ordinii transnaționale din evul mediu, care a dispărut prin apariția sistemului statelor naționale și ascensiunea secularismului. Pacea de la Westfalia de după Războiului de Treizeci de ani a pus bazele formulei statelor naționale, model perpetuat până astăzi și chiar exportat. În condițiile actuale va deveni din ce în ce mai puțin relevantă apartenența politică, cea religioasă urmând să devină mult mai importantă. Conceptul de stat național este extrem de vulnerabil. La fel și legătura dintre o entitate politică oarecare și
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
Babeuf în 1975 - și realitatea unei puteri în care grupul conducător* și birocrația* partidului și a statului erau „mai egale” decât ceilalți cetățeni. Acest hiatus s-a accentuat și mai mult în timpul revoluției staliniste începute în 1928-1929 și s-a perpetuat sub succesorii „tătucului popoarelor”, fiind reprodus în cazul tuturor emulilor săi europeni, asiatici, africani sau latino-americani. Toate regimurile comuniste s-au caracterizat prin următorul paradox: o ideologie* egalitaristă care exalta triumful industrializării* și al planului cincinal*, și o populație trăind
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]