8,421 matches
-
poate, refuză ferm Robert. — De ce? se miră Lionel. — De când a murit Marilyn Monroe, primăria, în semn de omagiu, a interzis cântatul la ukulele. — Frumos gest. Renunț la ukulele. Bun, ce-a rămas? Jean începe să citească din carnețel: — Una bucată pian, două bucăți viori, una bucată contrabas... În mijlocul enumerării, Liliane le face semn cu cârja: e evident că Lionel n-are cu cine dansa. Îl întrerupe brutal pe Jean din recapitulare: — Decomand totul. Păcat, aveam chef de-o salsa ca la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un altfel de Shakespeare - orientat spre interior, concentrat, absorbit de sine”(68). Și mai este În Călătorie fără sfîrșit un exemplu minunat, de căutare, În timpul repetițiilor :”...Actorii au venit imediat cu o soluție nouă: el și ea să cînte la pian, la patru mîini. Scena a devenit mai interesantă, dar de data asta Îi lipseau cutezanța și excentricitatea. Dacă ați putea nu cu mîinile, ci cu picioarele, ar fi ceva! am glumit eu. Trei săptămîni mai tîrziu, mi-au arătat aceeași
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Scena a devenit mai interesantă, dar de data asta Îi lipseau cutezanța și excentricitatea. Dacă ați putea nu cu mîinile, ci cu picioarele, ar fi ceva! am glumit eu. Trei săptămîni mai tîrziu, mi-au arătat aceeași scenă, cîntînd la pian cu picioarele. Sunt sigur că dacă aș fi zis ’aveți o săptămînă la dispoziție să cîntați la pian cu picioarele’, ar fi zis că nu se poate...”( p.76). Despre importanța detaliului :” Cu cît mai multe detalii găsim, Întorsături și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu mîinile, ci cu picioarele, ar fi ceva! am glumit eu. Trei săptămîni mai tîrziu, mi-au arătat aceeași scenă, cîntînd la pian cu picioarele. Sunt sigur că dacă aș fi zis ’aveți o săptămînă la dispoziție să cîntați la pian cu picioarele’, ar fi zis că nu se poate...”( p.76). Despre importanța detaliului :” Cu cît mai multe detalii găsim, Întorsături și nuanțe, cu atît procesul devine mai bogat, la fel și rezultatul”(p.80). Și exemplul cel mai grăitor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cartografice, secțiune ISBD(NBM) non-carte Termeni specifici: conteiner, data fonogramei, etichetă, sursă specifică de informare, sursă nespecifică de informare ISBD(PM) note muzicale: muzică tipărită Termeni specifici: numărul editorului, numărul publicației de muzică tipărită, partitură: generală, corală, vocală, condensată, mică, pian sau vioară, reducție pentru canto ISBD(CP) părți componente ISBD(CF) fișiere de date citibile într-un sistem informatizat este înlocuit de: ISBD(ER) documente electronice: resurse care apar în mediul electronic, fiind considerate publicate: vezi siturile: http://www.ifla
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
mi-am pus eu toată puterea și priceperea, dorind să îi pun pe toți într-o strânsă și de nedespărțit legătură, care să intoneze mereu pe aceleași tonuri și să urmărească, nu singuri, ci laolaltă aceleași țeluri, întocmai așa cum clapele pianului, apăsate una câte una, scot numai sunete solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
copiii erau capabili și se bucura mult că putea să-i ajute să facă mai multe. Pe lângă școala obișnuită, fiului i se plătea profesor particular de limbă engleză, iar fiicei, școala de muzică și chiar au putut să-i cumpere pian. Știa că toate acestea, și altele, nu s-ar fi putut realiza dacă nu pleca să muncească în străinătate, totuși nu era liniștită și cu inima împăcată. Simțea că locul ei este acasă, lângă copii, dar nu le spunea nimic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fie mândri, nu vor cunoaște niciodată ce este gândul smerit și multe alte lucruri de care are nevoie sufletul. Dându-le doar cele ce spui tu, care virtute vom căuta să vedem la copiii noștri? Și maimuțele pot cânta la pian, iar papagalii pot învăța să vorbească, dar să se poarte după legea lui Dumnezeu pot numai fiii și fiicele oamenilor. Copiii trebuie să învețe, în primul rând, ceea ce este mai important, fiindcă ceea ce se învață în copilărie nu se uită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de sex, apoi mănâncă trei kilograme de mere sau unul de lămâi, după cum se nimerește, se înfășoară într-un cearceaf umed, se bagă în pat și doarme o zi și o noapte. Când se trezește, merge la filarmonică, deschide capacul pianului și începe să cânte de parcă s-ar afla la Scala din Milano. Aide face plajă în pielea goală în curtea ei din centrul orașului. Așa încearcă ea să supraviețuiască Marii Revoluții, cea care a rupt Cortina de fier. "Trebuia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plutind prin aer, printre ele plutesc corpuri descărnate, altele ard în ruguri înalte, lumea e contorsionată de suferință, va fugi de aici, creierul i-a luat foc, va scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
scăpa din acest coșmar, printre cadavre o zărește pe Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Sandei cântând la pian, în creierul acesteia dansează Maria despletită prin pădure, în căutarea Dumnezeului ei, cu brațele deschise, planând ca o păsare, mănăstirea arde în flăcări, Maria cântă fericită la pian, în mijlocul focului soldații violează măicuțele, Maria apasă clapele pianului tot mai tare, iadul se întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întinde până la picioarele ei, cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă, topită în beznă, cina în trei, poveștile deocheate, somnul din zorii zilei, senzația de ieșire din timp, revenirea la treburile zilnice ca după o amnezie îndelungată, lucrurile din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nevoia de a cuceri și stăpâni Universul, de a avea acces la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față a luat act de lumea în care avea să locuiască de atunci încolo. Până în acea zi amintirile erau confuze. Zdrăngăne la pian și se gândește că i s-a urât să stea în această peșteră, i s-a urât să respecte interdicțiile impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
impuse, demult, de mama ei și chiar de Maria. Experiența de la râu a fărâmițat lumea în care trăia, nu mai are pe ce să se sprijine, trăiește un sentiment acut de pericol, ca atunci când soldații au incendiat mănăstirea. Închide capacul pianului, își încinge hainele cu o sfoară și iese din peșteră. Amurgul înroșește depărtările. Pădurea a început să înmugurească. Pornește pe o cărare pe care nu a mai umblat până acum. Vrea să împrumute felul de a fi al Mariei. Desface
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spre Clădirea Albastră, Sandei culege ghiocei. Un buchet pentru mama, un buchet pentru Maria și un buchet pentru Dumnezeul ei. Se strecoară pe înserat și așează buchetul de ghiocei lângă gard. Se întoarce în peșteră și începe să cânte la pian partiturile pe care le cânta împreună cu Maria. Umple pădurea cu sunete divine, cântă din ce în ce mai tare, cântecul trebuie să străbată până la Clădirea Albastră. Sunetele se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mamei. Nimic nu poate fi mai plăcut decât acea moleșeală caldă ce îi pătrunde în fiecare celulă a ființei. Era un copil când a pierdut-o și pe Maria, și pe mama ei, corpurile lor stau acolo în peșteră, aproape de pianul la care cântă în fiecare zi. Pianul i-a ținut de urât de-a lungul vremii, el o ajută să intre în rezonanță cu peștera, cu pădurea în care locuiește, cu cerul pe care îl privește în fiecare dimineață și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
decât acea moleșeală caldă ce îi pătrunde în fiecare celulă a ființei. Era un copil când a pierdut-o și pe Maria, și pe mama ei, corpurile lor stau acolo în peșteră, aproape de pianul la care cântă în fiecare zi. Pianul i-a ținut de urât de-a lungul vremii, el o ajută să intre în rezonanță cu peștera, cu pădurea în care locuiește, cu cerul pe care îl privește în fiecare dimineață și seară, cu vântul, zăpezile, ghioceii, cu veverițele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fragment de lume, unul exterior. Ea trăiește de cele mai multe ori în celelalte lumi, prin care se plimbă ca pe aleile unui parc. Deschide o ușă, pătrunde pe o alee, pătrunde într-o lume imaginară. O face în timp ce cântă la pian, în timp ce se plimbă prin pădure în căutarea hranei sau în timp ce experimentează zborul planat prin pădure al Mariei. De când l-a văzut pe băiatul din Clădirea Albastră se simte atât de straniu... Era fericită fără să știe de ce. Cântă cu plăcere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se plimbă prin pădure în căutarea hranei sau în timp ce experimentează zborul planat prin pădure al Mariei. De când l-a văzut pe băiatul din Clădirea Albastră se simte atât de straniu... Era fericită fără să știe de ce. Cântă cu plăcere la pian, caută hrana în fiecare seară cu un fel de emoție. De când a rămas aici, în această peșteră, ea Maria și mama ei au obiceiul să iasă pe înserat și să caute la rădăcina unui gorun, același întotdeauna, o bocceluță cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
De ani buni Sandei era stăpână pe colțul acesta de lume. Trăia într-o armonie perfectă cu natura din jurul ei. La anotimpuri reacționa instinctiv. În timpul iernii îmbrăca haina de blană a Mariei și se simțea fericită. Dormita și cânta la pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a ieșit din peșteră pe înserate cu gândul precis de a ajunge la Clădirea Albastră. I se făcuse dor de băiatul care îi umplea trupul de un fel de căldură vecină cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
altor femei, numai că ea nu se întâlnea cu nimeni. Maica stareță avusese grijă să adune în peșteră tot ce era mai bun și mai de folos în caz de război sau de incendii, de la îmbrăcăminte la cărți, adusese și pianul, la care aveau voie să cânte, pe vremea când încă mai trăia mama ei, doar la apusul soarelui. Nu înțelesese niciodată această restricție, dar se obișnuise să nu aibă voie să fie curioasă, pentru unele lucruri trebuia să ai răbdare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]