82,518 matches
-
oricum nu o va mai face, în ciuda unei semi-victorii (așa crede el) adică simplul fapt că ai reînceput să înșiri pe hârtie cuvinte, că se văd mici semne de viață, anemice fire de iarbă pe care le calci absent în picioare în următoarele 10 secunde, ar fi o semi-victorie. își încheie nasturii de la cămașă, își potrivește cureaua. Gesturi comune dintr-un trecut mort, diagrama fierbinte a unor ani când credeai că fiecare cuvânt, fiecare vers, făceau gaură-n cer. Și cerul
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care strangulează șoseaua îndesat indigest cum un individ gata să-njure să-mbrîncească să te joace-n picioare însă dincolo de masa lui trivial-opacă se-ntinde-o pajiște de aer diafan din care pornește drumul mult căutatul drum Doamne adevăratul drum al vieții fără munte n-ar fi fost cu putință s-ajungă la noi mirificul peisaj pe care
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Ion Murgeanu Alegorie Vine noaptea - cade moartea ca o barză din copac. Aș ieși afară s-o înduplec să nu intre, nu să mă amâie, să-i întind piciorul fracturat. Vine moartea - cade în odaie cartea cea mai grea din raft. Dar n-o pun pe dânsa s-o ridice - Ea nu știe să citească pe această carte niciodată nu a învățat. Vine vestea amânării la lumina lumânării întunericul
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
aur cu miroase de mosc și santal ne legase de mâini jurământul setei atunci când foamea și-a înfipt dinții în mărul putreziciunii fie ce-o fi omule mi-ai pus în mână un petic de blană de vulpe eu așternut picioarelor tale blana hirsută de urs. Amândoi vânați din imaginația lui ca o temă pentru acasă dată copiilor succesivelor leagăne. Călătorind pe calea desculță Unicul Turn La dreapta cu stolul acela de stele în față un cârd de rațe de aur
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
cu multă chibzuială. Jartiere, slipi, furouri - o groază de veșminte Cărăbănești. Dar mie îmi placi cînd umbli goală, Fiindcă mătasa-nșeală, taftaua-n falduri minte. Azi însă mi te-mbracă-n răbdări, că-s plin de bube Pe piept și pe picioare. Oh, mîngîie-le tristă Și stoarce-n limba-ți moale puroaiele heruve; Adună-mi coji din coate, păstrează-le-n batistă. Și-abia apoi aruncă-ți sfiala de pe tine, Să-ți freci sînii și șoldul de carnea-mi putrezindă; Un diavol
Sonetul întocmit cu chibzuială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11181_a_12506]
-
parte din trupul pământ trupul de aer râde sacadat ca ecoul de aici de acum, trupul apă feminin de sorginte semn yang regresiv chiar mercurul-cynabrul, iar trupul foc se roagă în neîncetare înfrățit pururi cu duhul Un regat învins la picioare fără regină și fără de tron o vină ce poate fi mângâiată sau poate vândută unui stăpân mai bun ”grăuntele de grâu căzut pe pământ roadă multă va da” Fărâma reavănă încă mai ține loc cald unui suflet geamăn mereu dăruit
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
zări trimit scrisori despre un bărbat mort din care iese tiptil un păianjen de onix și mă pîndește nemișcat: un șuvoi de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
eu sînt. două hăuri de sînge - muritoare, de plîngem ! altminteri, niciodată nu sîntem. încet și abrupt urcă luna printre copaci. cu cîtă îndemînare și ură eu tac, tu taci. portret al morții am văzut-o. nu era cruntă. își ținea picioarele larg desfăcute să intre muzica în ea. dansa din jumătatea de sus a trupului, goală, pe nisip. nu mai semăna cu ea însăși - un zîmbet îi atîrna din gură ca unei pisici coada șoarecelui prins. pur și simplu stătea pe
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
nu te mișca Ești prinsă în lanțuri de păpădii Fluturii sînt priponiți de-o ciupercă Degeaba încearcă să zboare spre tine Nu te mișca nu te mișca Ești țintuită-n rubine Ca un ceasornic de carne pe iarbă Minutar secundar picioarele tale Nu le mișca nu le mișca Înțepenește-mi viața în șoldul tău moale Emil cel cu frunze!!!
Groaznică este crima mea by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11068_a_12393]
-
trupul mi-l ungi. Și sînii se umflă cît șoldul, Și coapsele-n ceruri plutesc. M-așează-n genunche imboldul De-a-ți pune-un sărut pămîntesc Pe carnea prelinsă-n rușine De-aluaturi în scorburi adînci. Cu cît te apropii de mine Picioarele-ți parcă-s mai lungi...
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11320_a_12645]
-
ca să vadă sufletele noastre. Și nebunii aleargă după gândurile noastre, pe care nu le vor prinde niciodată - bănuite de către ei a fi gândurile noastre. Fiecare nebun poartă câte-o mască, fiecare ne împrumută masca sa și noi sărim într-un picior, de bucurie. Lopețile Frenezie a culorilor - sarabandă a gândurilor... Calci pe un teritoriu regăsit. }i se pare că trece o luntre, - apa ai închipuit-o tu -. Lopețile-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice preț. După ani îndelungați
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
Unge-i condeiul, Doamne, fă-i fila grea fierbinte, Dă-i aripi și văzduh și ținere de minte. Psalmul III Poetului și prietenului Dan Verona Nici o durere, Doamne, nu mi-a rămas datoare, Călcâiul lor mă poartă pe patru, cinci picioare. în spinii frunții, fragezi, dau muguri și licori, De presărat pe ramuri și-n cărți, arareori. Dar mi le-a smuls, cu-n fugler, din carne vijelia, Și-acum îmi zace-n perini, bolnavă, bucuria; în jur cu daruri scumpe
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
pe foc tălgerari și aurari făurari și pietrari cocori aiurând pe bolta de cicoare și spoi tingiri haiduci suflați prin frunze spânzurați cu răsărituri fripți ca berbecul pe podul Mogoșoaiei dantele Brâncovenești învelesc umbrele vechi ruinele visate fagii lungiți sub picioare sub foiala târgoveților zidării venețiene și turnuri turcești printre palate altoite mărgele pe lună capul plânge în Bosfor în dealul Mitropoliei vinul sfințit pe cai domnești crai de curte veche după paravane de Pene Corcodușe și Dinu Păturici portretul din
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
cu un surâs indecis, stigmă inconfundabilă a ipocriziei la care îl obligă pe oricine livrarea într-un rol social (Doamne, toți vor roluri, roluri, roluri, cromate, crocante, coclite, pârlite), dar nu-i vedeam trupul decât de la genunchi în sus, pentru că picioarele avansau, invizibile, prinse într-un soi de norișori pufoși, cu irizații micuțe, ca steluțele care înfloreau dimineața pe geamul înghețat al apartamentului împuțit din Floreasca, în care, la 7-8 ani, intram încălecând pervazul cu burta și lăsându-mi trupul moale
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
Nici măcar otravă, la frageda-ți vârstă De pomină-ai ajuns, drac împielițat, cu iubirea ta pământeană. La fragedă vârstă aici la capătul lumii te îneci într-un pahar de apă - apă de izvor, nici măcar otravă - și-ți fuge pământul de sub picioare când odată cuvântul era a cincea putere... XLVII. Pasărea rară Puțin mai trebuie ca să ajungi la punctul mort al lumii - lume nenorocită, păcătoasă - când vei muri de sabie ori de plictis, pe neașteptate liniștită, în goana ei. n (Din Colla
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
ciudat, cu adevărat neobișnuit, lipsit de orice urmă de elasticitate jucată și de orice undă de legănare afectată. Pașii ei lăsau impresia că în fața mea se mișca un om fără genunchi, ale cărui singure articulații active erau cele ale bazinului, picioarele mișcîndu-se ritmic și sacadat direct din șolduri, printr-o lege a dinamicii articulare ce scăpa explicațiilor fiziologice. Pășea sacadat, aruncîndu-și picioarele în față într-o atitudine ambulatorie de mers militar, și totuși impresia pe care o lăsa nu era de
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
impresia că în fața mea se mișca un om fără genunchi, ale cărui singure articulații active erau cele ale bazinului, picioarele mișcîndu-se ritmic și sacadat direct din șolduri, printr-o lege a dinamicii articulare ce scăpa explicațiilor fiziologice. Pășea sacadat, aruncîndu-și picioarele în față într-o atitudine ambulatorie de mers militar, și totuși impresia pe care o lăsa nu era de balerină țeapănă și rigidă, ci de zbatere silnică a unei ființe căreia lumea fizică în care trăia îi pusese condiția nemiloasă
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
foarte greu de ,contrat". Așa-mi explic cum, într-o lume (literară) unde nici măcar prietenia nu-i totuna cu respectul, domnul Dimisianu trece (et pour cause...) drept un ,conviv" respectat. Un intelectual cu care, peste o masă sau stînd în picioare, pe îndelete ori în trecere, te simți oricînd tentat să schimbi păreri, să povestești (dacă le ai...) sau să asculți amintiri, bref, să comunici. Lumea criticului (altă carte, mai recentă, care stinge, între pagini, scandaluri și aprinde lampa de veghe
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
respirația completă (niște rigori) sertare febrile Sunt numai obosit sunt numai și numai obosit numai locuri triste numai locuri triste & cine ar plânge pentru asta ar minți numai locuri triste în jurul tău numai zone în care plângi din cap până-n picioare sunt numai obosit sunt numai și numai obosit poate nu chiar atât de obosit încât să nu pot să tac și deschizi puțin gura foarte puțin zîmbetul mi se prăvălește pe față ca o ploaie sunt numai obosit sunt numai
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
dincolo de ceea ce s-a spus deja, acesta forța limita ajungînd să constate, bunăoară, că dacă Raskolnikov a îngenunchiat în fața Soniei Marmeladova, care era, totuși, o prostituată, i s-ar fi părut mai normal ca el să nu o sărute pe picior, cum a spus Dostoievski, ci în altă parte. Ba mai mult, își exprima convingerea că, de fapt, așa s-a și întîmplat, dar la vremea aceea nu se putea scrie direct despre astfel de lucruri, ci trebuia să fie învăluite
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
despre falsa moarte a diavolului, ne putem întreba dacă suicidul lui Ghiță nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să-i mai caricaturizeze pe Maiorescu și Urechia ca indivizi contemporani lui, luându-i peste picior ca lectori (atemporali, deci)? Citite una după alta, cele două nuvele seamănă, dintr-o anume inerție. Privindu-le independent, au finaluri opuse. Jocul narativ al morții are farmecul său. E de luat în calcul, fie și numai pentru amuzamentul intelectual
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
Pegasului întoarcerea; cel ce pleacă și se întoarce. Ramura care duce apele. Cel ce a făcut să izvorască apele. Toate sunt semnele de pe pieptul Pegasului. Apa Vie se va revărsa Cum Duhul Sfânt se revarsă peste lume. înger Culcat la picioarele îngerului Monahul se supune modelului ceresc Și se roagă. îngerul formează cu corpul său văzut doar în vis Un cerc în care Binecuvântează. înger și monah Sunt împreună în același cerc Unde ochiul Domnului Lasă lacrima caldă să-i scalde
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
un spațiu clandestin în care am să și mor mai liber decît în propria-mi viață în care mă simt un intrus 3. Nu avem siguranța unei zile anume deschiderea vieții noastre ne e necunoscută ca un scaun cu trei picioare care-ar putea avea patru sau cinci e-ntotdeauna umbră sub nucul bătrîn bicicleta vecinului piroman nici nu se mai vede într-un colț al curții troace strînse de la casele în ruină vor fi însuflețite de-un foc generos ca
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]