1,927 matches
-
Gosseyn alerga deja în direcția indicată. Celălalt îi strigă: - A cincea ușă la dreapta. Când fu la a cincea ușă, se opri tocmai în prag. La ce se aștepta, nu prea știa, dar în mod sigur nu să vadă o pilă atomică alimentând un dinam. Imensul generator se învârtea încet, iar enormul său rotor scânteia. Dintr-o parte în-tr-alta, pereții acoperiți cu tablouri de control. Cei șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
șase oameni care lucrau acolo nu-l văzură de la început. Gosseyn înaintă fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui regulator pentru a efectua rectificări de detalii verificând cadranul gradat. Gosseyn îl depăși și, cu o privire premeditată, examină interiorul pilei. Simți cum celălalt se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui regulator pentru a efectua rectificări de detalii verificând cadranul gradat. Gosseyn îl depăși și, cu o privire premeditată, examină interiorul pilei. Simți cum celălalt se îndrepta pe scaun. Dar până să înțeleagă natura acestei intruziuni și să vorbească și să protesteze, Gosseyn se dădu înapoi eliberându-se de mâna ce i se pusese pe umăr, și, fără o vorbă, ieși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
această luptă încordată și necruțătoare. În cel mai bun caz, Gosseyn ar putea să bată în retragere pe insula Discipolului. Da, ca să fie prins din nou, la fel de rușinos. Cu toate acestea, nu îndrăzni să se folosească de puterea atomică a pilei active din refugiu. Făcu faimoasa pauză cortico-talamică și-și zise în mod conștient: Situația este mult mai complexă decât pare. Nici o ființă nu poate încasa 40.000 de kilowați fără să clipească. Prin urmare, eu realizez în acest timp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
începu să se risipească. Cu toată lumina din jur, era greu de spus când dispăru și ultima urmă. Un moment de așteptare și dinamul refugiului Discipolului începu să piardă din putere. Treizeci de secunde, și fluxul conteni. După un timp, pila se opri. Aproape în aceeași clipă, energia magnetică a refugiului căzu la zero. Discipolul judecase foarte ingenios: deși nu putea bănui tot adevărul, luase o măsură atât de eficace, de parcă ar fi fost rezultatul unei analize precise și complete a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să fie lăsat să urce la bordul navei galactice. Tocmai acest gen de detalii dorise să descopere. Se apropiară, cutezători. La zece kilometri, începu să sesizeze energia bordului - și cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
prea normal - ceea ce era firesc. Iregularitățile indicau o tulburare emotivă, dar fără orientare definitivă. Era convingător. Căpitanul nu avea nici un plan, nici un obiectiv secret, nici un pic de perfidie în cap. Mai judecă încă o dată situația. Era acordat pe dinamul și pila atomică ale navei. Era în măsură să poată ucide pe fiecare individ de la bord, într-o fracțiune de secundă. Poziția lui era foarte sigură. Nu mai stătu pe gânduri. Respiră adânc. - Dați-i drumul, zise. 12 Non- axiome În interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
problema propriei sale nemuriri. Către orele nouă fu înveșmântat într-o lungă robă albă, iar parada viziunii începu. O luară pe un drum curios; niște trepte coborau pe lângă un perete curbat. Ajunseră în adâncuri; acolo se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
e cu atât mai necesar pentru tine. Atunci nu l-am înțeles. Mă dureau toate. În mintea mea pluteau tacâmurile de pui, imaginea mea noaptea pândind gazele, bătutul discret la ușa din dos la o casă de comenzi unde aveam pile și tremuram că vine miliția economică și mă prinde în delict cu ruda de salam și patru pachete de unt, plătite, evident, dar „ilegitim” obținute: nu erau „drepturile” mele. Aveam vertigo. Albanezul îmi șoptea discret, făcând cu ochiul: - Mănâncă, Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
printre șeici și Șeherazade, zeci de canistre argintii. De 5 sau de 20 de litri, după câte perechi de adidași avusese întreprinzătorul român. În afară de gândul rușinii copleșitoare, și el pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor cumpărători ca să poată să meargă în duminica cu soț sau fără la rubedeniile mai mitocane și mai fără CAER. Și eu îmi fâțâiam în urechi propria achiziție. Cerceii cu perluțe, cumpărați la Riga, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prunci. Tovarășul emana de toate. Le prohibea pe toate. Era un Deus ex machina. Nodul cauzal al tuturor cauzelor. Numele voinței voințelor. În acei ani, tata, însărcinat cu aprovizionarea subterană, a intrat pe ușa din dos la Hotel Rusca. Avea pile. Era comandantul regimentului de artilerie din Hunedoara. A plătit prețul pentru zece omlete și a venit acasă cu zece ouă, să facă mama cozonaci. Seara la 8 și-a scos papucii de casă și a făcut gestul lui ritualic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
grădiniță. Cercetare a însemnat mai ales conspectarea cuvântărilor Emanantului, iar producție a însemnat culesul păpșoiului de pe tarlalele CAP-urilor și IAS-urilor. Persecutații anilor ’60 ar trebui să-și amintească măcar faptul că cei mai buni sau cei mai cu pile dintre ei au făcut studii în Occident, au avut acces la catedre universitare și institute de cercetare. Eu mi-am dorit din tot sufletul să intru la o facultate care te făcea, dacă erai bun, a professional thinker, cum zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de nu se leagă. Mi-am amintit de ianuarie 2001, când rectorul a dat primul semn că toată lumea și-a revenit. Ministerul a dat un ordin defavorabil. Nu a mai sunat rectorii din CNR să tragă în MEN, ci căuta pile să eludeze ordinul. Atunci am știut că perestroika CDR-istă a apus și că, probabil, singura noastră șansă e să ne guverneze alții, că altminteri o luăm mereu de la capăt: ai pe cineva undeva... Nici unul din copiii ăștia nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ăștia nu a spus că a plecat de sărăcie. Ci fiindcă nu aveau pe nimeni undeva în domeniul lor și erau „pierduți”. OK! Să trăiască și să se înmulțească intelighenția americană cu toată lumea exportată din țările în care nu aveau pile, nu erau în mafii sau copii de baroni locali. Ce simplu descopăr de ce pleacă, dar și de ce rămân oamenii în democrația noastră dâmbovițeană. Mi-e teamă că, de-a lungul istoriei, noi am demonstrat că cea mai proastă variantă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știi, n-ai stat niciodată în spitalul Centrului, probabil că nici nu ai intrat acolo, Știu oameni care au fost internați, un superior de-al meu a intrat aproape mort și a ieșit ca nou, și unii din afară bagă pile să fie primiți, dar normele sunt inflexibile, Vorbești de parcă n-ar muri nimeni în Centru, Se moare, evident, dar moartea se observă mai puțin, E un avantaj, fără îndoială, O să vezi când vom fi acolo, O să văd că moartea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fiindcă au tocurile prea înalte și prea subțiri“. Ridică din sprâncene și simt că mă înroșesc ușor. Sunt pantofii mei de condus, îngaim, mutându‑mă pe scaunul din dreapta șoferului. Și îi am de câțiva ani. Mă întind să‑mi iau pila de unghii din geantă, iar Luke se așază la volan, se apleacă spre mine și îmi dă un sărut. — Oricum, îți mulțumesc pentru ajutor, zice. Sunt sigur că n‑o să mai fiu chiar așa de obosit pe drum. Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu‑mi place cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din lume“... — Nu. Nu, sar repede. De fapt, sunt pe cale să reglez toate astea. Cu imigrarea te descurci? Cunosc un avocat care se ocupă cu așa ceva. Îmi mușc buza. Dar nu sunt foarte sigură dacă mă place prea tare. — Am pile la imigrări, zice Michael liniștitor. Sunt sigur că o rezolvăm noi. Se lasă pe spate în scaun și ia o gură de cafea. Washington‑ul nu e New York. Dar e un loc interesant. Politica e o arenă interesantă. Am sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o încurcă bramburitul! Geaba toate pilele lui, geaba toate limbile lui păsărești, geaba toate fițele. Că iar vin verificările. Cu rudele în străinătate, cu trecutul familiei burgheze, ca să nu mai vorbim de prezentul fanfaronului. Cât despre morală... știm noi destule despre slăbiciunile colegului. Și despre faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-aruncă strachina în obraz, da’ numai când are el chef, de i se sucește, așa, deodată, antena, te și sperii. Pile mari, are el aranjamente sus, de face nasoleli d-astea, când ți-e lumea mai dragă. Când îi vin lui pandaliile, să se pună în fason... — Am plecat din casă de cu noapte, dom’ Teodosiu. La 4 am plecat, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a lui Horia Gârbea. Jurnalul se deschide cu anul 1971, cînd actorul a primit sarcină să se ocupe de o mini-librărie, În interiorul instituției. Dar pentru asta-i trebuiau relații la Centrul de librării: „Spre disperarea mea, aflam că prietenii au pile la Alimentara, pentru ulei, zahăr, unt, lapte, nechezol, Murfatlar la litru, brînză de 14,50; la Gostat pentru cîrnați proaspeți și pui frații Petreuș, fără capete și gheare; la Casele de comenzi pentru margarină Rama, lapte condensat, pastă de dinți
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Josh trebuia să lucreze cu un alt asistent, care nu cunoștea procedurile. Afară, echipele de întreținere reparau camerele de supraveghere din parcare. La biroul de recepție de jos, Brad Gordon stătea iar la palavre cu frumoasa Lisa. Josh oftă. Ce pile avea Brad, de putea să facă tot ce-i trecea prin cap, inclusiv să se țină după amanta șefului. Fiindcă era clar că Brad n-avea să fie concediat niciodată. Lisa avea niște sâni minunați. — Josh? Mă auzi? — Da, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a tribunalului. Erau doar el și Brad. Puștiul închise ușa, își deschise laptopul și îi făcu semn lui Brad să se așeze. Întoarse laptopul așa încât Brad să poată să vadă ecranul. Cineva ți-a accesat înregistrările telefonice. — De unde știi? — Avem pile la operatorul de telefonie. — Și? — Au accesat înregistrările telefonului tău celular, când nu erai la serviciu. — De ce? — Așa cum știi, probabil, telefonul tău are tehnologie GPS. Asta înseamnă că locația ta este înregistrată de câte ori dai un telefon. Apăsă o tastă. — Urmărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
s-a uitat topită la mine, mă iubea, maică-mea vedea că suntem una sau unul, nu știu cum să zic. Stăteam într-o garsonieră, despre care ce să-ți spun?, tot maică-sa, arhitecta, mi-a dat-o, adică ea, cu pilele ei, mi-a făcut rost de casă. Tot maică-sa, atâta a bătut-o Ani la cap, că s-a dat femeia peste cap și am primit o garsonieră, ce-i mai important ca o casă?, mă întreba ea, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sân și să mă uit cum suferi ca un câine. Ce Dumnezeu, suntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgâriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai târziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]