1,684 matches
-
zbor modernizate. Avionul a fost oferit în 5 modele: Primul zbor a avut loc la 25 octombrie 1979, cu un model MD-81, primul cumpărător fiind Swissair. MD-81/82/83/87 sunt certificate ca DC-9-80, pe când MD-88, având instrumente noi de pilotaj, este certificat ca atare. Majoritatea avioanelor (1051) sunt în serviciu cu pasageri, operatorul principal fiind American Airlines (cu 301), alți operatori fiind Delta Air Lines (cu 133), Alitalia (cu 72), SAS (cu 44) etc. Competiția este Boeing 737 respectiv Airbus
McDonnell Douglas MD-80 și MD-90 () [Corola-website/Science/308841_a_310170]
-
în favoarea intervenției Italiei în război. În timpul primului război mondial a prestat serviciu militar în cadrul Regimentului 8 al alpinilor. Promovat sublocotenent în 16 octombrie 1917 lasă batalionul deoarece fu destinat, la cererea sa, Depozitului Aeronautic din Torino pentru un curs de pilotaj, adevărata sa mare pasiune. Câteva zile după, datorită ofensivei austro-germane, fu constrâns să se reîntoarcă pe front. În 1918 participă la ofensiva de pe Muntele Grappa, eliberând orașul Feltre. Pentru alte merite militare obținu medalia de bronz și două medalii de
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
însă și-a anulat plecarea cu avionul din motive medicale. Delegația s-a deplasat la Moscova cu un avion IL 14. Datorită condițiilor meteorologice dificile, în jurul orei 18, în momentul aterizării pe aeroportul Vnukovo, ca urmare a unei greșeli de pilotaj, avionul s-a agățat de vârfurile copacilor din pădure din apropiere, s-a prăbușit și a luat foc. În accident și-au pierdut viața Grigore Preoteasa și trei membri ai echipajului sovietic: comandantul aeronavei, lt.maj. V.N. Șliahov, navigatorul, cpt. I.I.
Grigore Preoteasa () [Corola-website/Science/306202_a_307531]
-
la anchetă au susținut că avionul a intrat în vrie. O altă ipoteză este că avionul ar fi lovit un balon meteorologic. Au mai fost și alte ipoteze, mai puțin plauzibile, s-au mai făcut referiri la o eroare de pilotaj coroborată cu o defecțiune tehnică a aparatului, asasinarea comandată de către Leonid Brejnev, etc.
Iuri Gagarin () [Corola-website/Science/304746_a_306075]
-
de al doilea război mondial, urmat de rusul Aleksei Petrovici Maresiev. Ion Stoica (n. 1897 Fofeldea - d. 12 septembrie 1926, Rýmařov) se formează ca mecanic de avion la Școala de Arte și Meserii din Galați, iar apoi absolvă Școala de Pilotaj. Se înrolează ca voluntar în Armata Română în timpul Primului Război Mondial, iar după încheierea acestuia este trimis în Franța, unde lucrează și se face remarcat la uzinele Lorraine-Dietrich din Paris. Decesul survine în accidentul aviatic de la Rýmařov.
Gheorghe Bănciulescu () [Corola-website/Science/305678_a_307007]
-
A câștigat 49 de raliuri și a obținut 8 titluri de campion al României în anii 1995, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2006. A participat și în câteva etape din WRC. Deține școală să proprie de conducere defensivă și pilotaj, unde și preda. AȚĂ(Academia Titi Aur).
Constantin Aur () [Corola-website/Science/306295_a_307624]
-
aviației. În anul 1936 înființându-se în cadrul „Metropolei” (asociația de sport a salariaților dela Soc. Generală de Gaz și Electricitate cât și a celor dela Uzinele Comunale București, unde intrase în serviciu în 1934) o secție de aviație, a urmat pilotajul la ARPA în cadrul Școlii de Aviație Mircea Cantacuzino de la Băneasa și a obținut brevetul de turism de gradul I și II în 1936. A avut ca instructori pe Florea Chifulescu și Constantin Abeles. Având aptitudini excepționale, a reușit în timp
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
În acest birou al cărui șef era căpitanul Serghie Ștefan a lucrat și ing. în calitate de traducător din limba germană în limba română, în timpul a câtorva concentrări. Dat fiind faptul că în acel birou se traduceau diverse regulamente și instrucțiuni de pilotaj, de navigație aeriană, de întreținere de avioane, motoare, aparataje de bord etc., și deoarece acesta cunoștea foarte bine ambele limbi, avînd totodată și cunoștințele tehnico-aviatice necesare (ca inginer și pilot) a putut face față acestor sarcinii de traducător cu mult
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
Din 1932 până în 1934, Nadia frecventeaza cursurile pentru surori medicale organizate de Crucea Roșie, la Chișinău. Cam în aceeași perioada urmează școala de Belle Arte. Se desparte de Sașa Russo și vine la București, unde învață zborul la Școala de pilotaj "Ing. Mircea Cantacuzino", în anii 1935-1936, fiind brevetata pilot gr. I și II. Devine astfel titulara brevetului feminin cu numărul 9 din aviația romana. La cursurile de aviație cunoaște alți tineri piloți, dintre care cu unii va lega o prietenie
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
din București, „Federația cooperativei sătești”, astfel luând ființă "". În anul 1924, în cadrul acestei întreprinderi, a luat ființă o secție pentru construirea avioanelor. Această secție și-a început activitatea prin repararea și revizuirea avioanelor Proto-2, aflate în dotarea Școlii militare de pilotaj de la Tecuci. Alt proiect de început a fost modificarea a patru avioane de bombardament De Havilland DH.9 pentru transport de pasageri. Apoi au urmat proiectele avioanelor Proto-SET (fabricat în 1927) și SET-3 (fabricat în 1928). Acesta din urmă, face
Societatea pentru exploatări tehnice () [Corola-website/Science/313594_a_314923]
-
Lestul de piept este fixat pe pieptul scafandrului cu ajutorul harnașamentului. Lock-in/Lock-out - Submersibil prevăzut cu incintă presurizabilă utilizată pentru ieșirea și întoarcerea scafandrilor. Submersibilul lock-in/lock-out are în componență un compartiment uscat aflat la presiune atmosferică utilizat pentru control și pilotaj și un compartiment umed care se presurizează folosit de scafandri pentru echipare, dezechipare, efectuarea compresiei și decompresiei, depozitarea uneltelor și sculelor necesare lucrului sub apă etc. Lucru sub apă - Activitate întreprinsă sub apă de către un scafandru profesionist. Domeniile care beneficiază
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
pedagogice, a fost reținut ca instructor de zbor la Școala de Ofițeri de Aviație de la Cotroceni. Este avansat în anul 1948 la gradul de locotenent și transferat, tot ca instructor de zbor (dar pe avionul Nardi) la Centrul Militar de pilotaj de la Ziliștea (județul Buzău). După încă doi ani este înaintat la gradul de locotenent major și trimis la studii la Academia Militară din București, ale cărei cursuri le-a absolvit în 1952 cu diplomă de merit. După absolvirea Academiei Militare
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
la titlu, fiind liderul campionatului mondial la 8 puncte în fața americanului Nicky Hayden (Honda) și reușind în calificări obținerea pole-ului. Toate speranțele însă au fost spulberate când, după un start slab, în turul 5 al cursei, în urma unei erori de pilotaj în abordarea unui viraj, Valentino a ieșit în decor. În ciuda eforturilor imense de a reveni in cursă și de a recupera cat mai multe poziții, totul s-a dovedit a fi în zadar. Rossi a terminat cursa pe locul 13
Valentino Rossi () [Corola-website/Science/314845_a_316174]
-
lui Roger Sommer, de la Mourmelon le Grand, pe care o frecventează între 12 noiembrie 1910 și 13 februarie 1911, fără însă a obține brevetul de pilot în acel moment. Reîntors în țară este solicitat să devină instructor la „Școala de pilotaj” de la București a prințului George Valentin Bibescu. Deși era bun pilot, nu era încă brevetat, astfel că în data de 15 iulie 1911 execută în fața unei comisii militare un zbor cu un monoplan Blériot, zbor în urma căruia primește al doilea
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
execută în fața unei comisii militare un zbor cu un monoplan Blériot, zbor în urma căruia primește al doilea brevet de aviator acordat în România, primul fiind acordat în data de 9 iulie 1911 slt. Ștefan Protopopescu de la Școala nr. 1 de pilotaj de la Chitila. În august 1911 se întoarce la școala din Mourmelon, iar în 22 august 1911 obține brevetul de pilot al acestei școli, al 587-lea. Pentru popularizarea aviației, Zorileanu împreună cu lt. Nicolae Capșa, tot de la școala de pilotaj a
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
de pilotaj de la Chitila. În august 1911 se întoarce la școala din Mourmelon, iar în 22 august 1911 obține brevetul de pilot al acestei școli, al 587-lea. Pentru popularizarea aviației, Zorileanu împreună cu lt. Nicolae Capșa, tot de la școala de pilotaj a lui Bibescu, execută cu două avioane Blériot o serie de raiduri. La 6 octombrie 1911 zboară pe ruta București - Ploiești, ocazie cu care au urcat la înălțimea de 1000 m, record național, iar la 29 octombrie zboară până la Târgoviște
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
ul este o aeronavă în care pilotul zboară atârnat în hâm. Decolarea se face prin alergare pe panta de zbor sau prin remorcaj iar pilotajul se efectuează prin schimbarea poziției corpului. ele cântăresc cu aproximație între 25 și 35 de kilograme și sunt demontabile. Astfel, ele pot fi ținute în spații mici, lungimea unui deltaplan demontat poate fi de 4 sau 6 metri. Deltaplanele sunt
Deltaplan () [Corola-website/Science/322998_a_324327]
-
Deși performanțele deltaplanelor diferă foarte mult, totuși ele au în general, aceleași elemente constructive. 1. Structura de rezistență 1.1 Țevi de duraluminiu: 1.2 Cabluri din inox (hobanaj): superioare și inferioare. Cablurile inferioare denumite și "de zbor" folosesc în pilotaj și totodată, în aer, limitează deplasarea bordurilor, traversului și a chilei. Cablurile sunt trecute prin cose și eclise și se prind prin sertizare cu inele din cupru sau aluminiu. 1.3 Elemente de îmbinare: din tablă de duraluminiu, plăci inox
Deltaplan () [Corola-website/Science/322998_a_324327]
-
unități militare Flotila 70 Aviație „General Aviator Inginer ”. A urmat Liceul Gheorghe Roșca Codreanu din Bârlad, pe care l-a absolvit în 1907. În 2 mai 1911 este admis prin ordin al Ministerului de Război să urmeze cursurile școlii de pilotaj Chitila, alăturându-se, împreună cu încă trei ofițeri, maiorului Macri Ioan și sublocotenentului Ștefan Protopopescu, admiși la 18 aprilie din același an. El și Protopopescu se vor dovedi cei mai buni, fiind desemnați să transporte în 30 august 1911 pe calea
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
aerului primele două aparate Farman III model 1909 construite la Atelierele Chitila la hangarele de pe platoul Cotroceni. Protopopescu și Negrescu, ambii în acel moment sublocotenenți, au fost printre primii piloți militari brevetați în România, fiind singurii brevetați de la școala de pilotaj Chitila, școala încetându-și activitatea în 1912 din lipsă de fonduri. Negrescu a fost brevetat ca pilot militar în 17 iulie 1911, fiind al treilea după Protopopescu, brevetat în 12 iulie și Mircea Zorileanu, brevetat în 15 iulie. După brevetare
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
iulie 1911, fiind al treilea după Protopopescu, brevetat în 12 iulie și Mircea Zorileanu, brevetat în 15 iulie. După brevetare, în 1 aprilie 1912, slt. av. Gheorghe Negreanu a fost încadrat ca pilot instructor la nou înființata școală militară de pilotaj de pe aerodromul de la Cotroceni. Împreună cu slt. av. Ștefan Protopopescu a elaborat documentele: "Norme pentru urmarea cursurilor teoretice și practice de către elevii Școlii de aviațiune" și "Regulamentul Școlii militare de aviațiune". Efectuează o serie de zboruri de mare distanță. Între 13
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
18 octombrie 1912 efectuează, în formație cu Andrei Popovici, un zbor pe ruta București - Botoșani pilotând un avion Bristol Coandă Tractor. La 7 ianuarie 1913, pilotând un este brevetat la (brevet nr. 383, ca "Lieut. Georges Negresco") în cadrul școalii de pilotaj Bristol School de la . Între 1913-1914, împreună cu Protopopescu, a studiat la Școala Superioară de Construcții Mecanice și Aeronautice din Paris, devenind unul din primii ingineri militari de aviație ai armatei române. După revenirea în țară, în 1915, locotenentul Gheorghe Negrescu și-
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
Școala Superioară de Construcții Mecanice și Aeronautice din Paris, devenind unul din primii ingineri militari de aviație ai armatei române. După revenirea în țară, în 1915, locotenentul Gheorghe Negrescu și-a continuă activitatea de instructor de zbor la școala de pilotaj de la Cotroceni. După intrarea României în Primul Război Mondial, la 15/28 august 1916, a îndeplinit peste 20 de misiuni de recunoaștere aeriană pe teritoriul Bulgariei, fiind comandantul escadrilei „Farman 2”. În cadrul luptelor, avionul său a fost lovit de două
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
prin misiuni de zbor efectuate atât ziua cât și noaptea în condiții de siguranță. Zborurile offshore sunt efectuate cu elicoptere care reprezintă vârful tehnologiei în transportul deasupra mării. Școala de zbor de pe Aeroportul Tuzla susține cursuri pentru obținerea licențelor de pilotaj de tipul PPL - Private Pilot Licence, CPL - Commercial Pilot Licence și ATPL - Airline Transport Pilot Licence. Pentru școala se folosesc avioane de tip Diamond DA20 Katana, Diamond DA40, Diamond DA42, Piper PA-34-200T și elicopterul CABRI G2. De asemenea, școala de
Aeroportul Utilitar Tuzla () [Corola-website/Science/319946_a_321275]
-
pentru hidroaviație (amfibie) de la I.A.R. Brașov, iar în ianuarie 1942 este detașat la Flotila 1 Vânătoare Pipera, ca șef al serviciului tehnic. Tot în acest an este detașat, în calitatea de ajutor tehnic al comandantului, la Centrul de pilotaj (militar) de la Ziliștea-Boboc (Buzău). Aici răspunde de avioanele ieșite din reparațiile făcute de către o secție a Fabricii ICAR-București. După mersul vremii, războiului și perindărilor, îl regăsim la Turda-Balomir-Luncani, răspunzând de reparațiile avioanelor de luptă, iar în 1946, făcând parte din
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]