5,484 matches
-
Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului DIN LIRICA MAMEI FIUL MEU DE PRIN STRĂINI Înc-o noapte a trecut, Patul nu l-am desfăcut. Stau pe-o margine de pat Într-un plâns și-ntr-un oftat. Ochii-s inundați din plin De durere și suspin. Lacrimi se preling pe fata Că nu-mi merge bine-n viața. Cât Doamne voi fi greșit De-așa rău m-ai pedepsit? Nopți și zile-aștept în
POEM de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361913_a_363242]
-
dar n-am putut. Dulceața ta de mamă sfântă Copiii tăi dreptcredincioși M-au tot chemat să vin pe stâncă Pe vatra sfinților strămoși. Departe dus peste hotare Între români ce nu-s ai tăi Te-am tot dorit cu plâns și jale Cu stropi de lacrimi tot mai grei. Sunt buni românii tăi oriunde Și gospodari cum n-ai văzut Dar tot mai cald e sânul mamei Și tot mai dulce al fraților sărut. Străinul, tot străin rămâne Când e
AŞTEAPTĂ-MĂ, MOLDOVA MEA, CĂ VIN! de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361934_a_363263]
-
și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii să se întoarcă în chinul neînțelesului, iar poeții în plânsul sălciei! Oare ei cum or fi înțeles cuvintele Mediocritate și Sărăcie într-o continuă batjocură națională? Lev Tolstoi credea că va spori coeficientul de inteligență dacă își va lăsa gândul moștenire: „Înțelepciunea înseamnă să știi unde să te oprești, să
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
și servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat iubito de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat iubito de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-a întâmplat
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
care vorbeam cu cei prezenți în salon, nu-i mai aveam pe cei care îmi dăduseră viață. Părinții mei dispăruseră din lumea aceasta în care se voia ca eu să trăiesc. Mi-am amintit, am gemut puternic și hohote de plâns au început să-mi zguduie trupul, repetând într-una: de ce au plecat, de ce m-au lăsat când aveam atâta nevoie de ei? De ce am rămas atât de singur și atât de necăjit, fratele meu drag, de ce? Am respirat de două
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
o claie; Întrebări pe care totuși Nu mai pot să le descurc Și cobor în loc să urc Spre grădina mea cu lotuși Nodul gordian s-a strâns O, măcar de-aș înțelege Un principiu sau o lege Că zadarnic dau în plâns Și când spală dimineața Geamurile cu lumină Parcă iar aștept să vină Cu problemele ei, viața Referință Bibliografică: Întrebări de noapte / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
ÎNTREBĂRI DE NOAPTE de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362105_a_363434]
-
fel -mă ridic! Azi nu mai e cerul albastru senin Dar când în sus privesc mereu îmi revin; Și printre nori -un soare apare, Tristețea mea din nou dispare. Nu trăim în filme dar viața-i un film, Telespectatorii din plâns nu-și revin; Ce film, ce viață, ce tragedie! E cel mai bun scenariu din lume! Lohmüller Beatrice 27 iunie 2014 http://creatieproprie.wordpress.com/ http://versurisipoezii.blogspot.ro/ Referință Bibliografică: Film sau destin? / Beatrice Lohmuller : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FILM SAU DESTIN? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362132_a_363461]
-
ale scării pe care / inima mea urca ușor / pe fereastra aceea deschisă numai una / la inima ta / pe care am dorit s-o beau ca pe o cană de apă / călătoria mea e mai grea acum înapoi către mine” (heraldica plânsului meu). Nu este primul poet care a spus-o: pentru dragoste poți să și mori, ea merită totul, chiar și sacrificiul suprem. Eminescu a spus-o magistral: „o oră și să mor”; Petre Rău spune: „merită omule să-ți dai
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
Publicat în: Ediția nr. 600 din 22 august 2012 Toate Articolele Autorului Tu, te ridici din orizonturi vii sosită din lumi ascunse de pământ, de apă, de foc nu ești străină, durere găzduită în altar. Tu suflet neînvins, materie în plâns de lacrimi parasită, renasc! Păcatul cel păgân l-ai transformat în ceară. Lumină vino tu, topind îndată răul. Tu renăscut, aievea pruncului curat din orizonturi vii culegător de slove aduni cu grijă rima, te uiți de-a lor tărâm pământ
DURERE GĂZDUITĂ ÎN ALTAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365832_a_367161]
-
cuminte. Și strig cât pot de tare: În dar aduc Preasfinte Iubirea-mi ce nu moare ! Și plâng pe la icoane... Și strig privind în sus : Iubi-mă-vei, Tu, Doamne În schimb la ce-am adus ? Tăcerea mă surprinde Și plânsul totodată... Un psalm ce mă surprinde... ...Și plec înlăcrimată... Mara Emerraldi Referință Bibliografică: DIALOG SPIRITUAL / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DIALOG SPIRITUAL de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365904_a_367233]
-
dezlegară desaga, să vadă ce bunătăți le adusese bunicul! Stătu Artemie Stepanovic o noapte și o zi la fiica sa, apoi trebuia să se întoarcă în satul său, acasă, unde îl așteptau multe treburi în gospodărie. Nepoții se puseră pe plâns, nevoind ca bunicul să plece. Dar el îi mângâie pe toți pe cap, apoi își luă rămas bun de la ei și de la Nadejda, și porni grăbit la drum, căci se cam lăsa înserarea, iar el avea mult de mers. Plecă
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Ea nu are vreme să se gândească la putința învierii. Inima ei e copleșită de lipsa celui care o mântuise. Deodată, în fața ei, apare un om, stând în picioare și vorbindu‑i: „Femeie, pentru ce plângi?” Ochii ei obosiți de plâns și întunecați în lacrimi, nu‑L recunosc pe Cel Înviat. Ea crede că este grădinarul... Dar Iisus o cheamă, cu glasul blând și plin de dragoste: „Maria, mergi la frații Mei și le spune...” Atunci ea Îl recunoaște și cuprinsă
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
de fotbal, din care avuseseră parte doar de ecourile din tribune, printre fumurile de țigară își strecoară în șoaptă, de la unul la altul, o știre tulburătoare; santinela din postul de pază de la poarta unității s-a împușcat! Unii izbucnesc în plâns. Cei mai mulți își rețin lacrimile găsind sprijin în legăturile sufletești cu lumea din afară. O bună parte se simt rămași pe dinafară față de orice altă lume, pierduți în absurditatea irealului, între ei regăsindu-se și Albert. Percepția că nu este singur
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
TRANDAFIRI OTRĂVIȚI În suflet simt numai gheare, Care mă dor profund, Le simt adânc trădătoare, Tristețea nu pot să-mi ascund. Totul stă în încremenire, Iar unde era zâmbet și râs, Nu mai există nici o sclipire, E numai durere și plâns. Nu vei avea niciodată pace, Oricât vei încerca să te rogi, La tine nu mă voi întoarce, Ca alte dureri să-mi provoci. Nu vei fi fericită în veci, M-ai vândut pentru arginți, Sunt sigur o să mai treci, Printre
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
blândă, nouă, ireala.// (Magnolia înflorind...”). Comuniunea cu natura, iubirea pentru fauna și floră „piciorului de plai” de la Cernica, a cateorva frunze căzute și însingurate, atinge apogeul milei și al sensibilității poetice: „Am adunat de pe jos/câteva frunze căzute/înfrigurate de plâns//Le-am luat cu grijă/și le-am pus în chilie/pe masa de scris.// Am zis: să fie cât mai aproape/ Iarnă această care vine/o vom petrece împreună/fără prea multe cuvinte.// (Iarnă această). Mironosițele flori așteaptă în
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
a condus apoi în apartamentul unde stătea în gazdă ; apartamentul unchiului ei, poetul Ion Panait. Dorul lor, dorul unul de altul, devenit nesățios, le-a impus să-l hrănească. Sărutările și îmbrățișările nu au contenit până ce ea a izbucnit în plâns. A înțeles. Lacrimile ei erau reziduurile iubirii ce îi despărțise, erau ceea ce mai rămăsese din Jen în sufletul ei. Ar fi trebuit să îi spună că prin asta i-a devenit nespus de dragă. Nu a făcut-o. S-a
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
acces în gândurile Ericăi, când nu îi mai putea împărtăși gândurile lui, când îi lipseau scrisorile ei, noile ei scrisori. Cele de dinainte, recitite într-una, îl aruncau pradă suferinței sfârșind prin a-și îneca fața în pernă și în plâns înăbușit. Odată totul redobândit, chiar și cu opreliști trecătoare, nu numai că își regăsise cumpătul dar și începuse să trăiască într-o plutire care, încetul cu încetul, devenise detașare. Acum a simțit dintr-o dată nevoia să verifice temeinicia sentimentelor Ericăi
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
auzeam cum Moșul mă ruga să-i spun o poezie. Printre lacrimi și sughițuri i-am spus o poezioară. Ce i-oi fi spus, nu știu. Mi s-a povestit mai târziu că m-am oprit din tremurat și din plâns, în momentul în care, de sub mantia lungă și roșie a Moșului, am zărit pantofii negri de lac ai bunicului... Pentru familia mea Câmpeni-ul era un loc minunat, cu multă liniște și aer curat. Oamenii de aici erau cinstiți, aveau
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DE MĂ VOI DESPRINDE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 991 din 17 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ochii mei scăpați de plânsul ploii ocolind numele somnului greu se bucură de soare privind păsările cum se îndepărtează. De mă voi desprinde de aburul molatic al vremii, se vor limpezi zorile scuturându-se peste întinderile coapte ale grâului, punând sub pași drumurile până voi
DE MĂ VOI DESPRINDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365061_a_366390]
-
Ediția nr. 995 din 21 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu îți voi spune, noapte bună, iară În mine s-a topit și disperarea, Timpul se scurge lin în călimară, Iar visul și-a pierdut de mult culoarea. Se-aude plânsul surd al mării tulburi Și valul rece cu alt val se-adună, Se-nalță-n cer, sculptează hâde viduri, De ce ți-aș spune, iară, noapte bună? Focul s-a stins, doar umbrele aprinse Adună fracții fără numitor... Te culc-acum, și
DIMINEŢI NESTINSE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365080_a_366409]
-
l aprindă. Din zborul gîndului meu, Numai TU mai poți face Substantiv și verb Deopotrivă. TU, numai TU Îmi poți așeza infinutul pe pleoape, Ca să - l am aproape. Și - n ceas mai multe secole în plus, Ca să - mi ajungă....la plîns și ...la toate. Eu...nu.. Eu, doar pot, îți cer și vreau, Zidește - mă, Doamne - n Lumină ! Ană să -ți fiu, TU - Meșter Manole... GABRIELA BLĂNARIU Referință Bibliografică: Zidește - mă , Doamne - n Lumină / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
N LUMINĂ de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 952 din 09 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365134_a_366463]
-
sunt puternic și voi trece acest examen inopinat. Dar când am văzut chipul soției mele inert în sicriu m-am simțit doborât și ochii au început să lăcrimeze involuntar, ca mai apoi psihicul meu să cedeze și să izbucnesc în plâns. Da, am izbucnit în plâns. Nu mai plânsesem de circa 60 ani. Când tatăl meu poreclit în sat Colorado, mă bătea și eu nu mai plângeam. Din acest motiv Colorado mă înjura și începea să mă bată din nou pentru că
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]
-
acest examen inopinat. Dar când am văzut chipul soției mele inert în sicriu m-am simțit doborât și ochii au început să lăcrimeze involuntar, ca mai apoi psihicul meu să cedeze și să izbucnesc în plâns. Da, am izbucnit în plâns. Nu mai plânsesem de circa 60 ani. Când tatăl meu poreclit în sat Colorado, mă bătea și eu nu mai plângeam. Din acest motiv Colorado mă înjura și începea să mă bată din nou pentru că nu plângeam. Ei bine de
SINGUR, DAR CU VOI PRIETENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365122_a_366451]