58,806 matches
-
parizian, redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi plac străzile; când, uitându-mă la oameni, le stimez inima. Sunt orele restrânse în nădejde, acoperite de memoria prepierzaniei, orele când prevăd poate șansa de a nu muri cu totul. Uite, acum, în după-amiaza asta, când pe fereastra mea cât o
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
de talia lui Peres, cel mai mare politician contemporan, prețuit de toată străinătatea, și să aleagă în locul lui un nimica! Ai să vezi că mâine, poimâine îl grațiază pe Arie Deri și-l bagă din nou în guvern... Lizei îi plăcea grozav să vorbească și în timp ce perora încălzită, gândul ei era cu siguranță la fiii și nepoții ei, aflați în deplină securitate, departe de convulsiile societății israliene și pericolele care o pândeau. - Să știți că ceva similar s-a întâmplat și
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
a leșinat, că după concert a fost dus acasă la un prieten și a rămas acolo îmbrăcat, fără să bea și să mănânce, toată noaptea și a doua zi dimineață? Nu, nu știa, dar n-avea importanță. - Care simfonie îți place mai mult, Simfonia Destinului sau a 9-a? îl chestionă ea în schimb, ca de la cunoscător la cunoscător. Mirel îi explică fără nici o urmă de ironie sau exasperare față de profunzimile insondabile ale interogației, că un muzician nu poate să facă
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
că se va răzgândi și se va opri de tot din povestit. - Apoi a revenit lângă mine, a lăsat să-i cadă de pe umeri halatul și a rămas goală în fața mea. Sărută-mă, mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu-l din când în când
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
nu fecațiune, îl corectă Natalia, care învățase termenul de la Pierre. - Mă rog, ea așa a spus, și a continuat să mă dezmierde și să mă sărute ACOLO și să mă excite îngrozitor. O dată, și încă o dată, și iar o dată. "Îți place?", murmura în genunchi în fața mea, și iar reîncepea, frecându-și între timp sânii de pieptul meu. N-am mai putut rezista, am tras-o pe o canapea și am pătruns-o. Am repetat asta de câteva ori în neștire, și
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
fel neprețuit de a tivi descrierile de călătorii cu amănunte istorice rare; și el ținuse să întrebe fiecare colț de tărîm sau de apă la ce fusese în trecut martor, îmbinînd pretutindeni priveliștea de azi cu vedenia de odinioară. Îi plăcuse să viseze în față stîncii de pe care Sapho se aruncase în valuri, a țărmului unde se înălțase rugul lui Pompei. Ici fu răpusă frumoasa Ines, colo muri închis regele nebun. Dar pe cînd vastele peisagii ce sir Aubrey zugrăvea dintr-
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
numai conștient ci și încîntat (în ciuda asigurărilor pe care și le dă și ni le dă: "... da, firește, că n-am să uit"), cu orgoliul filosofic al unui visător impenitent: "...rămîie în totul sir Aubrey de Vere așa cum mi-a plăcut să-l văd eu, numai așa - ce-mi pasă de cum era în adevăr? Am nimicit singura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea în a cărei pecete zîmbea sfinxul împresurat de zicerea" «Remember». Remember? - da, firește, că
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității, voi pătrunde sub bolți înalte, în săli imense, hale cu arcade ale căror pereți purtând rafturi nesfârșite de cărți te îmbie cu tezaurul cărturăresc al omenirii întregi. Prin galeriile Universității îmi plăcea să văd învățați în robe întunecate, nobile făpturi în straie extravagante, chipuri bărboase aplecate peste in-folii și pergamente. Când, mult mai târziu, aveam să intru pentru întâia oară în sala mare a bătrânei Bibliotheque Nationale din Paris, catedrală a cărților
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ardoare) la un univers cu desăvârșire deschis, în expansiune continuă. Sunt fericit, mărturisesc, să văd construindu-se la Cluj o universitate-pilot, o megapolă universitară, structurată multipolar, cu o multiplicitate a limbilor, încurajând mobilitatea profesorilor-cercetători și a studenților, căci mi-ar plăcea să văd renăscând azi, când barierele cad și sunt atât de lesnicioase mijloace de comunicare, acea peregrinatio academica pe care Evul Mediu creștin o practicase. Dar cu toate că știu că universitatea viitorului, o universitate să-i spunem a epocii Internetului în
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ele o chestiune de orgoliu personal, ceea ce provoca certuri violente și chiar rupturi. Se despărțiseră pe la trei din noapte. Înainte de a intra în curtea lui, Șuiu vomitase sprijinindu-și tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă. Lampa de petrol ardea aruncînd umbre pe pereți și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
ceva ca asta începu să-i tragă metodic. Îl pleznea cu dreapta și-l cumpănea cu stînga, înghiontindu-l cînd îi mai rămînea timp și în capul pieptului. Atîta insistă fără nici un rezultat în chestia asta, încît începu să-i placă. Silit să se oprească din cauza acceselor de tuse, o lua de la capăt cu o sete sporită. Somația neamțului îl trezi parcă dintr-o beție.
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
E drept, nici nu mă prefăcusem că ignor infirmitatea ei, o discutasem deschis, o și lăudasem pentru cât de bine se descurcase în cei cinci ani în care Petra fusese închisă. Am poreclit-o Prigorița, sunt sigur că i-a plăcut - nimeni n-ar mai fi "ponegrit-o" cu numele unei extraordinare zburătoare. îmi sugeraseră asta și sprâncenele ei stufoase, "în coadă de rândunică" - știut fiind că prigoria e de fapt o rândunică mai mare. în sinea mea dorisem să-i
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Emil Brumaru Dragă Mugur, îmi plac cercurile de cafea lăsate de cana de teracotă pe cărțile de pe masă. "Jurnalul" lui Samuel Pepys (citat: "M-am întors acasă și mi-am găsit soția pieptănată ca o fată și era tare drăgălașă".) are pe el o multitudine de
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
mi apropie volumul, mi-l unge pe inimă. Bănuiai că viețuiește "fresia Mozart". Florile-i sînt de o culoare albastru-deschis. Dar "dalia Ravel"? E roșie și-i înaltă de 130 cm. Cam cît un copil! Ambele, desigur, mari melomane! Le place să asculte, mai cu seamă, plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
turiști, dar tot ministrul turismului se vede nevoit să recunoască franc că el nu a fost în momfa niciodată și că nici nu știe unde este deși sunt patruzeci de microbuze care pleacă zilnic înspre momfa. ce le-o fi plăcând la momfa dragilor noștri turiști de se-nghesuie într-acolo? or fi microbuzele atât de odihnitoare, minunățiile atât de mari încât o dată ajunși la momfa, mai nici unul să nu dorească să se mai întoarcă? văru' care vine din maramu' zice
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
invocat) ce-și merită, fie și în răstimpuri, eliberarea. "Condei sprinten" în opinia lui P. Constantinescu, "peniță veselă", după prietenul de o viață Vl. Streinu, iată două definiții en raccourci ale unui spirit inteligent, subtil și ironic, "voltairian" după cum îi plăcea să se considere și să fie considerat. Inserat biografic în generația criticilor postlovinescieni, alături de G. Călinescu, Perpessicius, Vl. Streinu și P. Constantinescu, Șerban Cioculescu își fixează dintru început piatra de hotar în eristică. De pe această poziție, ca "brav" al controversei
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
eliberarea în poezie. Experiențele creatoare ale lui V. Voiculescu se oglindeau constant în înțelegerea lui Ion Pillat care, cu generozitatea sa sufletească și chiar iubire, potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă, sub greutatea exhaustivei sale culturi dobândite. Îmi place să mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe olimpicul Ion Pillat îl văd nervos, vorbăreț și agitat, în schimb dr. Voiculescu îmi
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la 26 aprilie 1963. A fost adus acasă de fiul său
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de surprize și pentru mine". Încep cercetarea și ea mă consolează: "N-o să te las singur, îl vom căuta împreună". Formele imperfecte Spre faima ei e urâtă: glas aspru; mâna e grea Vestmintele îi stau alandala - sperietoare. Și pentru că îi place între bărbați, și-i înfruntă, vreo cinci se luptă să-i câștige favorurile. Comentează unii că spritul este un dar doar al formelor imperfecte, și că frumoasele din naștere ar fi mediocre și proaste. Șchioapă și nurlie, tocmai aici e
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
Simona Tache Suntem atât de mult bombardați la cap cu Dani, încât mie a început deja să-mi placă. Cred c-o să inaugurez un capitol special, intitulat “Dani”, cu posturi numai despre Dani. Până atunci, vă rețin atenția c-o exclusivitate. Exact cum am anticipat (http://simonatache.catavencu.ro/?p=299), Libertatea s-a apucat deja să răscolească trecutul
Exclusiv! Viitoarea mare iubire a lui Dani! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21178_a_22503]
-
a întâmplat așa: Primăria Capitalei a elaborat un proiect de “înverzire”, conform căruia nimeni nu se va mai căsători și nu va mai înmatricula o mașină fără să planteze, în prealabil, un pom, iar primarului Brașovului, George Scripcaru, i-a plăcut așa de mult ideea că a preluat-o imediat. Nu numai că s-a mișcat repede (începând de luna viitoare nici un cetățean al Brașovului n-o să-și mai pună pirostriile fără să fi pus înainte mâna pe sapă), dar i-
Daca azi plantezi un pom, nu mai divortezi de-un om! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21183_a_22508]
-
opus. Am motive să cred că singurele situații în care n-o lasă să facă ce vrea e când o găsește cu degetele-n priză sau când încearcă să-și bage furculița-n ochi. Asta înseamnă un tată bun. Îi place să facă baie. În multe case din România, mai ales alea muncitorești și țărănești, bărbatul nu se duce să facă baie, până nu-l trimite nevasta de zece ori. Din punctul ăsta de vedere, Traian Băsescu iarăși e un exemplu
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
Simona Tache În timp ce PSD-ul și PD-L-ul își împart găină fripta a viitoarei guvernări (“Io vreau pulpa, nu-mi place piept, că e atzos și am și traume din copilărie, când mă obligă maica-mea să mănânc”, “Dă-mi mie pieptul, daca nu mai sunt copane”, “Cine vrea tacâmurile?”, “Aloo, daca mi-ai dat ghearele și aripile, dă-mi și
Tariceanu la ora de dirigentie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21169_a_22494]
-
și de tot felul de alte personaje. Majoritatea stau împietriți, ca niște statui. Se mișcă doar preț de câteva secunde și doar când au de făcut câte-o poză. Cum o fi să ai un astfel de “serviciu”? V-ar plăcea?
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]
-
Simona Tache Așa cum am lăsat să se înțeleagă în posturile anterioare, am avut câteva zile de vacanță, pe care le-am petrecut la Londra. Foarte frumoasă Londra, foarte cosmopolită și cool, e un oraș în care mi-ar plăcea să trăiesc. Cel mai tare m-au impresionat așa: 1. Faptul că intrarea la toate muzeele de stat e liberă. Noi n-am văzut decât British Museum, Science Museum și Natural History Museum, dar ne-au dat realmente pe spate
Englezii şi-au găsit Regina by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21212_a_22537]