3,103 matches
-
din clădirea de birouri în care Hobbs Wentworth se împușcase, iar tehnicienii de la Washington încă mai analizau fibrele și vopseaua ce imita sângele, descoperite de Sachs în subsolul Centrului de Detenție. Ce mai putea face Rhyme pentru a descoperi ce plănuia Weir? Un singur lucru. Decise să încerce ceva ce nu mai făcuse de ani de zile. Rhyme însuși porni pe teren. Cercetarea începu de la scena sângeroasă a evadării din Centrul de Detenție și fu purtat apoi pe coridoare întortocheate, luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu crezi? Știind însă de ce e în stare Constable și ceilalți din Sfat, Rhyme nu era prea sigur de asta. Bell îi făcu semn cu capul Magicianului și îl întrebă pe Rhyme: - Dar de ce să își fi dat osteneala să plănuiască toată chestia cu Constable și să plănuiască falsa evadare? Sellitto fu cel care îi dădu replica: - Clar, ca să, știi tu, ca să ne păcălească și să ne distragă atenția de la circ și să aibă timp să planteze bomba acolo. - De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
stare Constable și ceilalți din Sfat, Rhyme nu era prea sigur de asta. Bell îi făcu semn cu capul Magicianului și îl întrebă pe Rhyme: - Dar de ce să își fi dat osteneala să plănuiască toată chestia cu Constable și să plănuiască falsa evadare? Sellitto fu cel care îi dădu replica: - Clar, ca să, știi tu, ca să ne păcălească și să ne distragă atenția de la circ și să aibă timp să planteze bomba acolo. - De fapt, nu-i chiar așa, Lon, spuse Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
manipulant din schimbul de noapte de la un crematoriu ca să îl incinereze. - Și amprentele? îl întrebă Rhyme. I-ai luat amprentele după ce a murit? Urmele ți-au permis să faci acea foaie falsă pentru amprente? Un gest aprobator din cap. - Așadar, plănuiești asta de câțiva ani? Cuprins de înflăcărare, Loesser spuse: - Da! Moartea lui e ca o arsură care nu mai trece! - Și ai riscat totul doar ca să te răzbuni? întrebă Bell. De dragul șefului tău? - Șef? A fost mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
jumătate de normă în ultimele trei sau patru luni ca să îmi plătesc hainele și ieșirile în oraș, ar fi destul de diferit dacă ar trebui să-mi plătesc chiria și mâncarea și așa mai departe. Dar chiar a venit vremea să plănuiesc ce fac cu restul anului înainte de a pleca la Leeds. Știu că vreau să călătoresc, dar nu vreau să termin cu muzica, iar să târăsc un violoncel prin Europa ar fi un coșmar. Se va rezolva. E destul de ciudat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
erau niște reflectoare, făcându-le să lumineze și să sclipească. M-am uitat în sus spre ele când am ajuns la supermarket și mi-am amintit, într-un acces de vinovăție, că nu comandasem încă setul de masă pe care plănuiam să i-l dau lui Judy de Crăciun. Rămăsesem cu imagini care-mi dansau în fața ochilor când am intrat în magazin și mi-a fost greu la început să văd în penumbra dinăuntru. Am luat un coș și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
scotea din starea întunecată. Eu am încercat. În ciuda comportamentului său ciudat și a propriei mele stângăcii, am insistat să se întoarcă acasă de la supermarket cu mine, cu tot cu afurisitele de fursecuri, pe care știam că oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul de glume și diversiuni ca să-l înveselesc și să-l fac să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a mă face să mă simt bine în legătură cu infama felicitare de însănătoșire grabnică. Și chiar și când a pornit din nou spre Victoria Street am chicotit doar puțin pentru mine și mi-am deschis geanta ca să scot cheile de la ușă. Plănuiam să le spun copiilor că totul era bine și că trebuie să ne pregătim pentru încă o felicitare și pentru o seară în familie, cu umor bun, tradițional. Charlie —B ună - ai putea, te rog, să-i dai asta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
împărțirea avea să fie inevitabilă. Crezi c-aș putea să-mprumut o pungă de gunoi sau ceva? Adică, nu mi-am adus valiză și din astea, deci îmi va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o parte pentru a alina o mâncărime inexistentă. Doar câteva chestii esențiale, atât. — De ce, plănuiești să te-ntorci? De ce nu iei tot? — Nu prea e practic, Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
va trebui ceva în care să-mi pot lua lucrurile. Deci câte plănuiești să iei? — Păi, nu prea multe, am zis degajat, scărpinându-mi bărbia într-o parte pentru a alina o mâncărime inexistentă. Doar câteva chestii esențiale, atât. — De ce, plănuiești să te-ntorci? De ce nu iei tot? — Nu prea e practic, Judy, în momentul ăsta, nu? Aveam impresia că e destul de evident. Oh, am înțeles, e vorba de aspectul practic. Te rog să mă ierți - vezi tu, se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta se voise a fi o glumă, dar clar lovise una din corzile materne ale mamei lui Stacey, care avea să fie catalizatorul noii treceri din viața mea spre o etapă neașteptată și teribil de minunată. Sau poate că își plănuise de ceva vreme invitația și simțise pur și simplu că îi oferisem în cele din urmă ocazia care să o justifice fără a părea prea directă. — Charlie, mă gândeam, a spus ea fără să mă privească și aparent concentrată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a însoțit bucuroasă acasă. Firește, Emmy nu s-a culcat cu Duncan în seara aceea sau în weekend-ul următor sau peste două săptămâni. Ea nu mai fusese decât cu doi bărbați până atunci (bucătarul francez nu intra în calcul; plănuise să se culce cu el până i-a dat jos chiloții albi, foarte strâmți, și a descoperit exact ceea ce vrusese Adriana să spună când insistase ca Emmy “doar să știe” în caz că avea de-a face cu un caz de circumcizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Gilles acceptase să o strecoare în agenda de programări în ultimul minut. (“Poți să vii în locul Adrianei la ora unu dacă nu se supără”, îi sugerase el. “N-o să se supere!” țipase Leigh la telefon. “Îmi asum toată răspunderea!”) și plănuise să treacă pe la Barneys să cumpere o sticluță cu apă de colonie, o cravată sau o trusă de toaletă — sau ceva pe-acolo și trimis preambalat — la întoarcere, în drum spre birou. Nu mai avea timp de pierdut. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
au mâncat salata de arugula cu brânză de capră și au povestit despre logodna lor când au ajuns la fileul cu asparagus și cartofi cu rosmarin. Russell i-a întreținut pe toți povestind cum a cumpărat inelul și cum a plănuit s-o ceară în căsătorie, iar părinții lui Leigh au zâmbit și au râs mai mult decât obișnuia oricare din ei și totul a fost foarte civilizat, aproape chiar plăcut, până când a început să sune telefonul lui Leigh în timpul desertului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să nu se mai gândească atât la ironia situației, dar faptul că se afla beată și pe jumătate drogată pe un aeroport caraibian după ce a fost prădată de niște puști, i-a mai dat răgaz să mediteze. Fostul ei prieten plănuise această călătorie pentru a sărbători aniversarea a cinci ani de când erau împreună, însă după ce acest fost prieten a părăsit-o pentru instructoarea majoretă virgină, i-a oferit ei biletele ca un fel de premiu de consolare. Emmy vrusese să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ieri, anunțând-o și pe ea abia când plecau de la aeroport spre casă, și că aveau de gând să stea până de Ziua Recunoștinței pe care nici măcar nu o sărbătoreau! Singura consolare era că nici Toby nu venise ieri așa cum plănuise (groaza de a-i vedea pe toți în vestibul fusese de nedescris), așa că a avut timp să-și găsească o cameră la hotel. — La hotel? Serios? se mirase el când Adriana l-a întrebat dacă dorește să-i facă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să o așeze între Dean și Toby; ceea n-ar fi fost deloc amuzant. Adriana a evalut situația, a pus la punct un plan de joc, apoi și-a ocupat locul. A clătinat din cap spre Dean, după care, așa cum plănuise, s-a întors repede spre femeia din stânga ei. Adriana se aplecă spre aceasta atât de mult încât aproape își atingeau frunțile și îi zise: — Îți dai seama ce norocoasă ești? Stai lângă cel mai frumos bărbat din încăpere. Femeia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Crăciun, așa că nu avea de ce să se simtă vinovată că cheltuia niște bani — dar asta numai pentru că până acum îi oferise un moment de liniște și singurătate în care Leigh nu făcea altceva decât să se gândească. Ea și Russell plănuiseră să discute despre nuntă în seara aceea, iar Leigh se îngrozea de așa ceva mai mult decât orice. — Ai ceafa foarte încordată. Ai fost stresată în ultimul timp? întrebă fata lucrând cu palma întinsă un mușchi, cu aceeași mișcare circulară dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
alb. Jim ascultă zgomotul Încet dar neîntrerupt al motorului camionului. Frank ședea cu spatele rezemat, nepăsător, dar piciorul lui uriaș era sprijinit pe pedala de accelerație. Fața palidă a lui Basie părea o lanternă atîrnată sub copaci. Jim Înțelese că plănuiseră să-l lase acolo. Deoarece nu reușiseră să-l vîndă chinezilor, Îl vor abandona noaptea pe bulevardele Shanghai-ului. — Basie, eu... Frank pusese o mînă pe umărul lui, gata să-l arunce În drum. — Am putea merge la mine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o privire șireată. Atunci o să trebuiască să punem o momeală. — Am putea pune o momeală, Basie. Jim ghici că exista deja o momeală - el Însuși. Toată operațiunea nu avea nimic de-a face cu prinderea fazanilor. Poate vreunul dintre americani plănuia să viziteze Shanghai-ul, iar Jim era folosit ca să testeze calea de retragere. În același timp, se putea ca acești marinari plictisiți să joace un joc, să parieze cît de departe putea Jim să pună cursele Înainte de a fi Împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În acele zile de foamete, Jim descoperi că majoritatea deținuților din Blocul G adunaseră pe ascuns mici rezerve de cartofi și că el și domnul Maxted, care se oferiseră ca voluntari să ridice rațiile zilnice, erau printre puținii care nu plănuiseră nimic pentru viitor. Jim ședea pe priciul său, cu farfuria goală În mînă, și se uita la familia Vincent care Împărțea un cartof rînced. Ronțăiau miezul cu dinții lor Îngălbeniți. În cele din urmă, doamna Vincent Îi dădu o bucățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chiropractori și chiloți tanga, Înapoi la ceea ce voiau ai ei să-i zică. Haideți oameni buni! Când aveți de gând să ne ziceți și nouă marele secret. —Secret? spuse mătușa Sylvia. Ce secret? Nu știu nimic de nici un secret? — Păi, plănuisem să-i zicem lui Ruby mai Întâi, zise Ronnie, dar sunt sigură că n-o să se cramponeze de faptul că ești și tu prin preajmă. Phil se duse Înspre masa din sufragerie unde se aflau o sticlă Încă nedeschisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
eram când a fost circumcis Ben, nu? - dar Saul a fost circumcis și nu vrem ca băieții să arate altfel decât tatăl lor. N-ar fi În regulă altfel. Oricum, nu asta-i problema. Ca să fie liniște și pace, eu plănuisem să n-o invităm pe mama la circumcizia lui Connor. Și abia după ce am vorbit de programare cu rabinul mi-am adus aminte că o invitasem să stea la noi. Nu poți să inventezi nici o scuză ca s-o amâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai demult. Și chestia e că nu vreau să mai amânăm circumcizia. Aparent, cu cât e bebelușul mai mare, cu-atât circumcizia e mai dureroasă. Și o să facă un scandal monstru, la fel ca data trecută. Saul și cu mine plănuim să avem o discuție sinceră și hotărâtă, dar pun pariu că n-o să fie destul și că, În ziua cu pricina, o să scoată din dulap pânza de sac și o să-și pună cenușă În cap, exact cum a făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu te simțeai bine mai devreme. Sunt doctor, pot să te ajut cu ceva? Păi, de fapt, acum mă simt mult mai bine, dar nu m-ar deranja să mă duci acasă. El rânji. —Cu plăcere. Dar iată că Sam plănuise deja să-și ducă unchiul și mătușa - pe Buddy și pe Irene - Înapoi la hotelul lor din Kensington. Are ceva dacă Îi las Întâi pe ei la destinație? o Întrebă pe Ruby. Ea răspunse că e În ordine. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]