5,205 matches
-
această Arcă A lui Noe și ieri și azi și mâine cât cerul ne e pâine de Nichita-i nevoie Lacrima mea îl aude și moartea ajunge ideal și cad ninsori absolute Nichita-i Doamne ireal Strivesc secunda tristă o Doamne între pleoape departele-i iată aproape și totuși Nichita există Poetul arca părăsit-a e tare trist fără Nichita 49. Idei pentru strigoi normali (1) Revoltat,Dio se așeză la masa de scris: Afi, tot mai mult încep să-l percep la viitor
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
mult încep să-l percep la viitor,ca și când m-aș fi născut mâine.Și, aștept un singur gest: al unui nor de duminică? Al soarelui prăbușit fără ecou pe-o inimă? Probabil o singură, ireversibilă zbatere de gene va coborî pleoapa tăcerii peste mine și,în sfârșit, mi se va permite intrarea în lume.Ciudat! O ivire în lumină fără durere... Ce aiurită e uneori viața! PARE GÂTUL UNEI LEBEDE LÂNGĂ GHILOTINA VISULUI. Fiecare zi sau noapte fericită e pasibilă de
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
10, Editura IBMBOR, 1992, p. 69). Astăzi însă, dispozitivele ce ar putea facilita experiența căderii sunt chiar în buzunar. Mai mult, în viitorul apropiat, este probabil ca ele să poată permite accesul direct pe retina utilizatorului, la o clipire a pleoapelor... Pe măsură ce tehnologiile miniaturizează dispozitivele, ochii și simțurile par să devină însuși ecranul pe care se derulează întregul divertisment. Spectacolul evoluează direct la poarta simțurilor, vărsându-și întreg conținutul în interioritatea omului, fără nici un intermediar. Dacă aceasta este ținta, industria divertismentului
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
fredonează cineva, la radio. Chiar așa? Cum pot fi scrise în stelele astea frumoase și liniștite așa povești de viața? Îmi sună telefonul, în noapte...prelung. E L., de la Oradea. Nu știu ce vrea, dar mi-e destul că mă caută. Închid pleoapele, cu lecțiile verii sub ele. Aștept Toamna, cu înțelepciunea ei! Timișoara, 30.08.2012 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: Lecțiile verii / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 608, Anul II, 30 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
LECŢIILE VERII de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355316_a_356645]
-
în noroc! Mă-nsoțești, mă iei de mână Și îmi aperi al meu pas Când, cu dulcea ta cântare, Dar de suflet, mi-ai rămas! Fir de lună Noapte, noapte îmi dai șoapte, de iubire și de dor, sărutarea lui pe pleoape, dragostea ca un fuior ce se toarce zi de zi în lumina soarelui împletindu-se cu luna, în brațele cerului! Noapte, noapte îmi dai vise, pentru clipele ucise, în zile de cumpene când tânjeam de dragoste și rugam păsările să
BINE AI VENIT! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355439_a_356768]
-
Și un rai de fericire. Tu coboară-ți înspre mine Trupul alb ca spuma mării Vom lăsa teama uitării Și din cupele-ți de crin O să sorb câte puțin Din nectarul tău divin. Când genele tale-mi vor coborî pe pleoape De gura ta voi fi atât de-aproape Încât dinții mei își vor lua ofranda Mușcând din măr ca Albă ca Zăpada. Și trupul tău, mișcându-se frenetic De focul gurii mele lăsându-se vrăjit Va rătăci în lumea fără de
POVESTE FĂRĂ SFÂRŞIT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355465_a_356794]
-
în: Ediția nr. 295 din 22 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Și trupul mi-am înfășurat în așteptări în frunze moarte și fluturi obosiți de zboruri și m-am rugat ... Și cerul l-am adus aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă ... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute și flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356822_a_358151]
-
din cauza aripilor ruginite cu țipătul credinței în genunchi am de traversat o lume tocită-n coate și păduri de pământ să îmi răsufle-n ceafă la primul răsărit negru vântul aprinde patimile rugului ce-și mai pălpâie amintirea într-o pleoapă închisă și pământul a obosit să mai stea deasupra mea sunt doar un prost care a uitat gustul plângerii o statuie sculptată cu unghiile din măruntaiele pietrelor unui colier uitat la pieptul tău liniștea își scurge drumul în uimirea rădăcinilor
ÎNGEREŞTI(SAU NEVOIA DE APARTENENŢĂ A UNEI ARIPI DECĂZUTE) de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356826_a_358155]
-
plop tânăr ce a crescut din mijlocul tău de odaie vestală în ale iubirii sunt doar obosit să port în umeri greutatea umbrelor pe marginea unui lumesc necontrolat ce mă aleargă prin orizonturile sale înclinate și îmi smulge ramurile cu pleoapele lui sărate uneori îmi scutur hainele de somn și mă aplec să număr toți plopii din odăile înăbușite în podeaua de frunze ruginii ce și-au dăruit verdele la pragul ușilor deschise până descopăr firul ierbii căzut în ochiul meu
LINIŞTEA PICURA DIN STREAŞINA CERULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356823_a_358152]
-
în: Ediția nr. 567 din 20 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Privind prin ochelarii imaginației Se plictisesc pe vaporul încărcat de vise Nu mai gândea, își bronza sânii la strălucirea din valuri, Priveam cu coada imaginației când ochii își țineau pleoapele închise de rușinea nisipului gol de pe maluri. Măduva spinării mă furnica de atâta sare s-au mai degrabă de meduzele cu ochelari de soare ce mă încolăciseră sufocând respirația poemului scris pe plaja goală într-o dimineață alungând cu frigul
PRIVIND PRIN OCHELARII IMAGINAŢIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356873_a_358202]
-
își doarme somnul tata sub o cruce, de ce în ochii mamei, cei mereu, arde-o lumină dinspre Dumnezeu! Sunt lucruri de care nu trebuie să te atingi, nici să le privești prea aproape. Eu toată viața am purtat minunea sub pleoape... Referință Bibliografică: Sunt lucruri în viață... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 300, Anul I, 27 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SUNT LUCRURI ÎN VIAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356925_a_358254]
-
în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea... XXIV. RUGĂCIUNE ÎN CEAȚĂ, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011. e greu infinitul pe care îl târăști țărm nocturn viul frânt nu poartă amintiri în pleoape năluca agăță înălțimea colțuroasă a ierbii suflare uitată-n brațe neumblate îți ard minute în foșnet de arbori nenăscuți te-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirint fluture roșu țipa în ceafa cerului decolorat de femeie pelin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat cu moartea ceasurilor nu și-a găsit niciodată trupul am uitat să mai număr viețile din fiecare monedă uitată-n pleoape ... Citește mai mult delicatețea spațiului dintre puncte sprijinaleargă ascultătoare pământiul nopțilordrum întunecat de sfâșietoare povarătâmpla rotund de gleznă sângera neliniștelumea ascunsă-n plete uimește vântulcu nerăbdarea trăitului de marginiîn tălpi ai ascuns viitorul tânărca o rădăcină de suferință oglinzile tale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
vântulcu nerăbdarea trăitului de marginiîn tălpi ai ascuns viitorul tânărca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasulla încheietura dreaptăbrațul încorsetat cu moartea ceasurilornu și-a găsit niciodată trupulam uitat să mai număr viețiledin fiecare monedă uitată-n pleoape... XXX. NELINIȘTE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011. sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
luminile prăbușite-n glezne caută următorul infinit de alb dintr-un singur punct timp îngerii nu pot ajunge cu mâinile întinse de țipete în creștetul arborelui surd frânt de mărginirea necuprinsului murmur greieresc suntem atât de singuri în noi arde pleoapa ascuțitul ... Citește mai mult singurătatea apelor simte transfigurarea limpedeluiîn colțuitul geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută următorul infinit de albdintr-un singur punct timpîngerii nu pot ajungecu mâinile întinse de țipeteîn creștetul arborelui surdfrânt de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
colțuitul geamăt neclaral înțelesului de omnu cunoaște liniștea glasuluiși luminile prăbușite-n gleznecaută următorul infinit de albdintr-un singur punct timpîngerii nu pot ajungecu mâinile întinse de țipeteîn creștetul arborelui surdfrânt de mărginirea necuprinsului murmur greierescsuntem atât de singuriîn noi arde pleoapa ascuțitul... XXXIII. CRÂȘMA ÎNARIPAȚILOR, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011. te acoperi cu aripa rămasă nespălată și taci albastrul cu încăpățânarea unui cal de frunze neîmblânzitul roi de fluturi îți sprijină podeaua când te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Baciu Cândva, în copilărie, am reușit să simt răsuflarea pietrei foșnind tăcut în palma cu care măsuram lățimea râului în care mă sfințeam până seara târziu, uitat lumea treburilor celor mari. Eram eu și umbra gândului ce se revărsa sub pleoapa lunii, alcătuind universul pe o sonată a ierbii. Această imagine mi-a readus-o în memorie lectura cărții de poeme „Răbdarea Pietrei” a maestrului Al. Florin Țene. „Vorbind cu Nietzsche” pe „Un deget de stradă”, poetul într-o „Urcare în
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut. Artur, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
Acasa > Redactia > Autori > CU CÂTE O PLEOAPĂ CU CÂTE UN OCHI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ceea ce se află între mine și tine s-ar putea numi aer dar tu numești asta apropiere așa m-am
CU CÂTE O PLEOAPĂ CU CÂTE UN OCHI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357028_a_358357]
-
în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ceea ce se află între mine și tine s-ar putea numi aer dar tu numești asta apropiere așa m-am trezit zidindu-mă aproape de sufletul tău cu câte o pleoapă cu câte un ochi cu o mână de vise puse pe capul tău de nerăbdare pe picioarele tale lungi pe sânii tai tari și copți ca un pepene în coaja căruia mi-am scris numele și tu l-ai citit
CU CÂTE O PLEOAPĂ CU CÂTE UN OCHI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357028_a_358357]
-
dar care mi-a fost tăgăduit de ce? nimeni n-a spus nici însuși cuvântul în care te-ai închis nici poezia ochilor căzuți în gol ca un meteor care se stinge în aerul dimineții lichid Referință Bibliografică: cu câte o pleoapă cu câte un ochi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CU CÂTE O PLEOAPĂ CU CÂTE UN OCHI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357028_a_358357]
-
-n delir, strigă, murmura, se închină, cade-n genunchi. Astfel de manifestări exterioare a devoțiunii populare induc o stare de efervescenta, de fervoare religioasă și-n cei care cred și-n cei nepăsători față de cele sfinte: “Augustina stă încremenita, cu pleoapele vinete, obrazul palid și palmele amândouă rănite. Față nu simte durerea răstignirii. Își imaginează că ea este tâlharul din dreapta lui Iisus, cel pe care Dumnezeu îl va primi sigur în Împărăție. Ea vede nevăzutul, simte cum soldații romani îi bat
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
fi vorbit cu vreo păpușă din lingură de lemn sau măcar singur știu doar că umbrele scobiturii erau negre și-ar fi vrut sa mă-ntrebe până când am pierdut-o cu ochii deschiși am tăcut ireproșabil pentru liniștea lumii cu pleoape lăsate deși vocea mea voia să trezească pe cineva Referință Bibliografica: am vorbit cu mine între patru ochi / Criști Iordache : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 218, Anul I, 06 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Criști Iordache : Toate
AM VORBIT CU MINE ÎNTRE PATRU OCHI de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357023_a_358352]
-
nebună, au supus sub copitele lor preeria, ce părea fără hotare; ochi înroșiți, injectați ca ai animalelor hăituite, căzute în capcane; ochi plini de răzbunare; ochi senini; ochi blânzi; ochi explodând de speranță; ochi inundați de lacrimi reținute la hotarul pleoapelor; ochi uscați; ochi duși în fundul capului de grăbită secătuire; ochi plini de întrebări care încă nu porneau a fi puse...”. Frumos, foarte frumos mi s-a părut acest citat din romanul Tovarăși de ultimă zi (pag. 50). Aplecată deasupra filei
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
povestea într-o marți profesorul, brus se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Nici un vers nu poate șterge scuipatul aruncat pe obrazul semenului. Mă gândesc la un Grau, dar ce contează el? Oamenii
BĂIETE, ACUM EŞTI MATUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356568_a_357897]