2,367 matches
-
reduce rea problemelor cum ar fi: discrepanța dintre abilitățile lor intelec tuale și nivelul dezvoltării afective, relațiile cu colegii de alt nivel, izolarea socială, imaginea de sine uneori distorsionată datorită ex citabilității psihice, opțiunile academice și vocaționale, conflictele cu profesorii, plictiseala în fața temelor de rutină (Stănescu, M., 2002, p. 134). Copil-minune - copilul care realizează o activitate ieșită din co mun pentru vârsta lui, atrăgând atenția într-un domeniu specific prin randament și eficacitatea acțiunilor sale, compatibile cu nive lul adultului (Benito
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
cunoscut pe acesta și a fost marcat de nefericrea acestuia, este doar o poveste de cadru. Mai importantă este subiectivitatea confesiunii ce urmează și drama psihologică. Întâlnirea dintre Adolphe și Elléonore, fericirea lor care determină despărțirea femeii de soțul ei, plictiseala eroului, părăsirea vieții mondene de către Εlléonore și moartea ei prematură sunt evenimente care nu au ca efect nici un fel de evoluție în sens psihologic. Aceeași reacție la evenimente într-o manieră proprie care nu determină schimbări de ordin metafizic, sau
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Sickness Unto Death credea că bolile întotdeauna sfârșesc în moarte, iar dincolo de aceste experiențe nu există nimic. Pentru Heidegger numai moartea poate atrage angoasa, care este singura modalitate de a declanșa groaza spiritului, care contemplă moartea, și de a înăbuși plictiseala. În nuvela Bunica se pregătește să moară, sentimentul morții organizează textul. Moartea apare aici mai abstract, nu e nimic patetic ca în nuvelele dedicate morții Irinei. Se prezintă schematic gospodăria bunicii, fără elemente prea precise care ar individualiza: „un gard
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
fetițe/ sărutări pe alunițe"). Vai, vai, frică mi-e că rugămintea nu mi se va împlini, că nu-mi va fi ascultată! Deocamdată, mă rog destinului, proniei, cui o fi să mă asculte, să-mi dea Istoria din nou blânda plictiseală de a auzi, preț de patru ani, discursul, zis de lemn, al știm noi cui, ce minunată perspectivă de viitor să-l aud pe viitorul-fost prezident Iliescu vorbind dumnealui niște niscaiva ceva indistinct și, în dosul vorbirii dumisale cu iz
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ce face stânga. Lipsa îndoielilor în propriile afirmații, exclusivismul credințelor tari, tirada înfierbântată în locul judecății raționale escaladează drumul spre infern care are chipul credinței impuse prin ucaz. Articolul 13 din Legea Cultelor suspendă frumusețea agonică a creștinismului și răstignirea cu plictiseala unei dictaturi cuvioase. Norocul este că, probabil, Domnul le știe pe toate. Pricepe, spre exemplu, faptul că dincolo de frumoasele straie sacerdotale și minunatele ctitorii bisericești așteaptă la colț metanoia. Mărturisirea păcatului și publicarea dosarelor colaborării cu Nefârtatele de prin arhivele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
agită cu pulsul alandala și transpiră înjurând zdravăn prin Parlament, construiește moțiuni și dă drumul la expresii colorate. Pe căldură Geoană îi interzice lui Iliescu să folosească cuvântul pol și se năpustește asupra puterii stârnind, cel mult, un căscat de plictiseală. Din cauza căldurii se petrec îmbrânceli istorice între UDMR și PRM. În vreme ce ambulanțele culeg victimele prăbușite pe asfaltul fierbinte, politicienii din PNL, PSD, PC și PRM pun de-o trădare a parteneriatelor strategice ale președintelui Traian Băsescu cu SUA și Anglia
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ploaie, discuțiile despre pensii s-au cam fâsâit, mai toți politicienii și vedetele media au tăiat-o, fie ce-o fi, în concediu, guvernul se face că lucrează, parcă nici Băsescu nu se mai ceartă ca pe vremuri cu Tăriceanu - plictiseală mare, doar o eventuală scumpire a pâinii pare să le mai dea speranțe realizatorilor de știri și talk-show-uri Ămă rog, mai e fotbalul, dar se prezintă încă slăbuț, la început, și oricum nu poți trăi numai din asta). În fine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
vis, în catacombele inconștientului are întotdeauna o singură revelație, ce-l ține invariabil la suprafața superficială: se găsește pe sine (sau, mă rog, își găsește geamănul malefic, Victor). Aș vrea un Mircișor care să se lovească de secretele, minunile și plictiselile vieții amoroase mature, de propriii copii, de... Nu e un reproș serios, de critic profesionist, e doar o răbufnire care mi-a urcat în gât încă de la al doilea volum: maturizează-te, Mircișor! Nu există profunzime, nu avem nici măcar de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și realitate, de nu știi care-i una, care-i alta), filmul eșua lamentabil, cui îi mai păsa, într-o melodramă cu copil în burtă și triluri despre speranța care răsare peste ruinuri, murind - firește - ultima (după ce tu mureai de plictiseală). Deci am intrat la The Grudge 2: Capcana cu acest handicap în cap, motiv pentru care nu am putut savura aparițiile fantomei despletite și mâinile ei albastre care apucau personaje de gât sau de braț. Jocul actorilor mi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
tot în lume, oriunde te-ai duce, de parcă vrăjitorii de bâlci ar fi ajuns la apogeul carierei lor. Așa ca în Tomato, în loc de dreamcatchers, avem chitări minuscule. Lucrurile nu ar fi fost cu nimic în contra realității ori a platitudinii (și plictiselii), dacă un alt John Doe nu ar fi râvnit altceva: anume, un concert al chitărilor minuscule, mânuite de toți locuitorii orașelului Tomato. Așa se face că în ziua de 17 iunie 2002, cu mic cu mare, locuitorii s-au strâns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de ura lor. În curând, sunt sigură, o să te vâre și pe tine în chestiune. Curând după aceasta, feciorul anunță lui Pascalopol pe domnul Stănică Rațiu. Moșierul făcu o mișcare de plictiseală și ar fi trimis vorbă că nu e acasă, dacă Stănică, venind strâns îndărătul feciorului, n-ar fi pătruns în odaie înainte ca acesta să fi sfârșit mesajul. Pascalopol întrebă din ochi pe Stănică asupra rostului vizitei, întinzîndu-i o cutie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici vreo urmă că stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și Marina aduse mâncarea lui Felix. Și Marina avea mina schimbată. Era mai dezordonată, căsca și arăta plictiseală fără nici o pudoare. Cu Otilia nu și-ar fi îngăduit asta niciodată. - Lași pe masă toate, adăugă, căscând tare, Marina, le-oistrînge eu mâine dimineață. Felix și-aduse aminte atunci că Otilia rugase pe Pascalopol să vină s-o ia cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi bănuit niciodată. Ce căuta Otilia la Paris, mai ales cu cine? Fără îndoială, cu Pascalopol. Sufletul i se umplu de amărăciune. Dacă Otilia s-ar fi dus la moșie, asta ar mai fi mers. Era un gest de plictiseală care se scuza, mai ales că moșia era un loc de delectare primăvara. Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura, dormea poate în aceeași cameră cu Pascalopol, trecea drept soția lui, dacă nu era, legal sau nelegal. La
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-am nici un interes. Mă ocupam și eu, așa ca filantrop, pentru binele lui, și puțin și pentru Olimpia. Am, ca să zic așa, un mandat moral, să apăr interesele generației noi față de cea veche. Fiindcă Felix dădea oarecare semne de plictiseală, Stănică se ridică și chiar trecu pragul, dar se întoarse din nou. - Ceea ce vrusesem să-ți spun, tocmai aia nu ți-am spus.Te invită Iorgu mâine seară la nouă la restaurant. Vine și moș Costache. Are omul o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Așa auzeam vorbindu-se, doar o cunosc pe duduia, fată superbă. Felix se simți înăbușit. Georgeta voi să salveze situația: - Sunteți informat greșit, domnule locotenent. Otilia mi-afost colegă de conservator. Este o pianistă excepțională. Olimpia, care dădea mereu semne de plictiseală, încercă să reteze discuția: - Nu înțeleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.Otilia nici nu ne este rudă, nu e fata lui moș Costache, e o... N-apucase să sfârșească. Moș Costache, înroșindu-se brusc, bâlbâi violent: - Să-să-să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că, după atâta sacrificiu, se cădea să judece matur și să apere existența "fiului său și a mamei fiului său". A urmat ceea ce știm. Când vorbea de dragoste, de căsnicie, Stănică era totdeauna emoționat exterior. În fundul sufletului, simțea o inexplicabilă plictiseală, o vină imensă, nedeterminată. La drept vorbind, gestul de a se căsători cu Olimpia nu era romantic decât momentan. Stănică crezuse că face un calcul de maestru care nu se uită la bunurile imediate, ci la cele ce pot decurge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cafea antice, notează bine, de-ale strămoșilor, pe care am pus de mult ochii. Vreau să strângem de pe acum lucruri de preț pentru căminul nostru cel nou. Când Stănică vru să sărute pe Olimpia și pe obraz, aceasta arătă puțină plictiseală: - Dragă, mă-nțepi cu mustățile. Lasă-mă puțin, că suntsupărată! - Dar ce ai? se alarmă Stănică, așa faci tu totdeauna, labucuriile și durerile tale eu nu particip niciodată. G. Călinescu Olimpia desfăcu pachetul de prăjituri, luă o bucată și începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vasiliad, și odaia se umplu de inși. Atmosfera era înăbușitoare, fiindcă un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consultă pe bolnav cu superficialitate, îi luă pulsul, îl privi în ochi. Fața îi arăta neîncredere și plictiseală. - Ei? Vasiliade, ce zici? întrebă, sugrumat de curiozitate, Stănică. - Deocamdată n-am ce să zic. Să stea liniștit și dacă sepoate să i se pună o pungă de gheață la cap. Atacul n-a fost G. Călinescu violent, de vreme ce nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt oamenii, și acolo, în lipsă de evenimente, setea fără sens după ceva nou crește ca orice dorință care-și greșește mereu scopul, fără să știe de ce. Intrasem acolo cu o indiferență totală, ca și cum aș fi făcut treaba asta din plictiseală. Poate că așa și era; dar nu trebuie totuși să uit că presimțeam ceva, ceva care în nici un caz nu era bun, și lucrul acesta, inevitabil și necesar, nu puteam să-l aștept decât acolo. Odată intrat, m-am simțit
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
calm, trec treizeci de ani de viață. Ating o vârstă în care gândurile îmi sunt proaspete, iar pofta de viață exterioară se risipește ca prin farmec. Ca și cum n-aș fi fost niciodată tânăr... Faptul că Valéry consideră Iliada drept „culmea plictiselii“ spune mult despre acest tip de poeți care sunt producători distinși de poezie, dar care sunt complet lipsiți de instinct artistic, lipsiți adică de sensul realismului poetic. Cazul nu este deloc rar, ba aș spune chiar în mare expansiune, azi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și pe ceilalți. E bine să-ți faci și tu plăcerile în viață, că nu pierde nimeni nimic... Așa nu mi-am mai pus eu stavilă la mâncare când țineam pensiune. Pentru că unii oameni mănâncă de nervi, alții mănâncă de plictiseală, dar cel mai greu se abțin cei care mănâncă din plăcere. Și ultima plăcere care mai rămâne omului în viață este mâncarea. Aia a fost singura dată când i-a pomenit madam Ioaniu de pensiune. Da-n rest, nimic ; nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cam bulbucați, în schimb genele lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crem, care acoperă parchetul, lucios ca o oglindă... Lasă-le toate așa cum sunt și tu întoarce-te la corespondență... Veuillez agréer, monsieur, l’assurance de ma haute considération, nu, n-ar trebui, într adevăr, să-mi imaginez cu neliniște și plictiseală tot ce are să se petreacă peste două-trei ore, atunci când trăsurile au să înceapă să tragă pe rând la scară. Și vor apărea pe rând cei încă neplecați în vilegiatură, ca și cei întorși din pricina proastelor zvonuri și a propriului spirit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-am uitat iarăși la vrejul care taie fereastra în două. Dacă am fi plecat la timp, nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că nu aș fi avut ocaziunea să merg în camera lui Titi. Așa, am rămas singuri în plictiseala din Bucureștiul golit, având ca singură distracție să-l aud pe Ștefan cum proorocește războiul, numai că în fiecare zi într-un alt mod : azi face proiectul cum să-l convingă pe doctor să-i dea aprobare de înrolare, mâine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophie într-un loc izolat, nemaifiind silit să o păzesc. Venindu-mi acest gând, nu m-am putut decide dacă este așa sau nu. De mult am observat, și la mine, și la alții, impuritatea afecțiunii, repede împletită cu ostilitate, plictiseală, dorință de evadare, sau reapariția unor emoții legate de sentimente de mult pierdute ; nemaipunând la socoteală dorințele (uneori violente) ce cheamă atât de des în afară, ca și nevoia firilor visătoare pentru frumoase idile. Rareori se vorbește despre această încâlceală
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]