KorAP: Find »[drukola/base=poșetă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...81 >

2,024 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

Îmi amintești de mine la vârsta ta. Și, Înainte ca eu să pot articula o singură silabă din răspuns, șoferul a oprit cu scrâșnet mașina În fața clădirii Carrousel du Louvre și a sărit afară ca să deschidă portiera. Mi‑am Înhățat poșeta - și pe a ei - și m‑am Întrebat dacă acesta era momentul cel mai falnic sau cel mai umilitor din viața mea. ↔ Prima prezentare de modă la care am asistat vreodată a rămas cam Încețoșată În amintirea mea. Era Întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
holba la mine, dar eu nu mă puteam gândi decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vin la un asemenea eveniment, Însoțită doar de o asistentă care mă urăște de moarte și Înconjurată de o armată de oameni care se prefac că mă plac doar pentru că erau obligați să o facă. Mi‑am scos celularul din poșetă și am tastat câteva cifre, cu ochii la Miranda, care devenea din ce În ce mai lividă de furie. — Ahn‑dre‑ah! a șuierat ea, dar era prea lady ca să facă un scandal În public. Ce‑ți Închipui că faci? Eu Îți spun că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
prezentă la petrecerea de mâine seară. Înțelegi, nu‑i așa? Sunt convinsă că va fi o petrecere minunată, așa că te rog să te bucuri de ea. Asta‑i tot. Și, Înainte ca ea să‑mi poată răspunde, mi‑am aruncat poșeta pe umăr, am ignorat durerea care mă săgeta din cap până‑n picioare și am ieșit pe afară ca să chem un taxi. Nu‑mi amintesc vreun moment al vieții mele În care să mă fi simțit mai bine ca În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
e să ai un obiect frumos de Îmbrăcăminte. Și, Încă mai important, trebuie să creadă că există pe undeva cineva căruia Îi pasă de ea. Cu excepția rochiei, a unei perechi foarte mulate și sexy de jeansi D&G și de poșeta cu aspect clasic, căptușită cu blană, cu lănțișor metalic, pe care o dădusem cadou mamei („O, scumpo, dar e superbă. Și ce marcă ziceai că e?“ă, am vândut toate topurile transparente, toți pantalonii de piele, toate cizmele cu toc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

lui, Îmbrăcată Într-o rochie neagră, țeapănă ca regina Victoria. Totul acolo era mort, mort de-a binelea, dar Duncan, cu ochii lui negri, vioi, cu rîsul lui limpede de băiat, se simțea acasă printre toate aceste obiecte. Viv ridică poșeta. — Ți-am adus ceva. Era o conservă cu șuncă. Poftim! zise el, rostind cuvîntul pe tonul acela drăgăstos, tachinînd-o, ca atunci cînd spusese doamna secretară elegantă, iar cînd domnul Mundy intră șchiopătînd, aducînd tava cu ceai, o ridică fălindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu dificultate trecînd peste pervaz și aterizînd cu o bufnitură lîngă toaletă. Mai era timp să mai spună ceva. Își dorea mai mult ca oricînd. Iar țigara Îi va calma nervii. Își Îndreptă fusta. Viv strigă prin fereastră: — SÎnt În poșeta mea! Helen dădu din cap. O luă repede pe culoar și apoi urcă treptele spre camera de așteptare. Tot timpul cît merse Își ținu capul plecat, ridicîndu-și privirea doar În ultima clipă. Dădu cu ochii de un bărbat care stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Își zise, aproape izbucnind În rîs. Dar, unde era Julia? Helen se duse Încă o dată la garderob. După un calcul scurt, Își dădu seama că Julia ieșise Îmbrăcată În cea mai elegantă rochie și cel mai frumos pardesiu. Își luase poșeta care arăta ca lumea, nu pe aceea jegoasă. Probabil că se dusese În vizită la părinți, se gîndi Helen. Poate că ieșise În oraș cu agentul literar sau editorul ei. Ar putea fi cu Ursula Waring, rosti o voce drăcească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
va izbucni În rîs. Altădată, Într-un alt hotel, chiar Începuse să rîdă, și asta Îl făcuse și pe el să rîdă; stătuseră acolo, chicotind ca niște copii... Își termină ginul. Asta era partea cea mai dificilă. Luă hîrtia, stiloul, poșeta, și... — Nu uitați asta, domnișoară, zise el, atingîndu-i brațul și ridicînd cheia. O ținea de placa de lemn. Ea roși din nou. — Mulțumesc. — Pentru puțin. El Își Îndreptă cravata. — Ăsta-i numărul meu norocos, de fapt. Poate că-i făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
hîrtie udă, carbonizată, straturi de scrum pe pereți și copaci și urme de noroi care duceau spre și În afara locului distrus, unde fuseseră trase furtunele pe stradă. Coada se mișcă și Julia ceru ceai fetei de dincolo de tejghea. Helen deschise poșeta și urmă cearta tipic feminină despre cine trebuie să plătească. În cele din urmă, plăti Julia, spunînd că a fost ideea ei. Ceaiul arăta Înfiorător: cenușiu, fiind probabil pregătit cu apă cu clor, iar laptele era praf, și forma cocoloașe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Un ghinion. O să-i trimitem o scrisoare. N-o să rugăm pe toți s-o semneze - devine cam monoton, după un timp - dar m-am gîndit c-ați vrea să știți. Da, mulțumesc. Helen Își Închise pudriera și o puse În poșetă, apoi se Întoarse tristă la biroul ei - și nici nu se mai gîndi la Julia, după asta, nu se mai gîndi deloc. — Ei, zise deținutul din fața lui Duncan la coada pentru masă, un poponar bătrîn și nesuferit, căreia Îi spuneau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-ai umblat? — Niciunde, zise Viv scuturînd capul și zîmbind. Continuă să alerge, scoțîndu-și mănușile și pălăria În drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta și se uită Înăuntru, să se asigure că are tot ce credea că-i trebuie - era data de ciclu, și o dureau sînii și stomacul - un tampon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mănușile și pălăria În drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta și se uită Înăuntru, să se asigure că are tot ce credea că-i trebuie - era data de ciclu, și o dureau sînii și stomacul - un tampon igienic și o cutie de aspirine. Ar fi dorit să se ducă chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
la Întuneric. Alături, Reggie scrisese, ****biți norocoși!!! Iar pe spate: FT - care Însemna Fată Trăznet. Am căutat brunete, dar am dat doar de blondine. Aș vrea ca eu să fiu el &ea să fii tu! xxx. Pusese cartea poștală În poșetă, lîngă cutia cu aspirine. Era ora două și un sfert, iar biroul ei era la etajul șapte. Ar fi putut lua liftul, dar lifturile erau lente și, Înainte, rămăsese blocată, așteptîndu-le, așa că recurse la scări. Mergea repede, fără să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
atîtor fete! A pudrei! A parfumurilor! A urmelor de ruj de pe buza ceștilor și a vîrfurilor de creion! A subsuorilor și picioarelor rase! A flacoanelor cu vergonal și cutiilor cu aspirină! Asta o făcu să se gîndească la aspirina din poșeta ei, iar mintea Îi zbură spre cartea poștală a lui Reggie. Și-l imagină pe Reggie scriind-o, punînd-o În cutia poștală. Îi văzu fața, Îi auzi vocea, Îi simți atingerea și Începu să i se facă teribil de dor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea și Reggie. Îi dădu hîrtiile domnișoarei Gibson, dar cînd se Întoarse la locul ei ezită, gîndindu-se la toaletă. Își aminti de o fată care fusese văzută prin clădire, cu cîteva săptămîni Înainte, cu fusta pătată de sînge. Își luă poșeta, se duse Îndărăt la domnișoara Gibson și o Întrebă dacă poate să-i dea voie. Domnișoara Gibson se uită la ceas și se Încruntă: — Prea bine. Dar de asta aveți pauză de masă, nu uita. De data asta, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
La naiba, zise ea cu voce tare, pentru că, și așa, ciclul era destul de supărător cînd venea, dar așteptîndu-l să vină era și mai rău. Scoase tamponul igienic și-l prinse la locul lui, să se asigure; se uită apoi În poșetă și văzu cartea poștală de la Reggie și fu tentată s-o scoată și s-o mai citească Încă o dată... Dar lîngă ea era mica ei agendă albastră de la minister, cu un creion la cotor. CÎnd o văzu, se verifică. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ce-am de făcut. Strecură biletul sub un teanc de hîrtii, luă un stilou, de parcă intenționa să scrie ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom Întorcîndu-se la biroul ei, puse stiloul jos. Descuie sertarul de la birou ei și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra și ruja. Apoi se uită pe furiș În oglinda pudrierei. O femeie Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a aranjat; nu dorea ca domnișoara Chisholm să observe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Și eu doream să-ți spun asta... Ce cretină desăvîrșită sînt! se gîndi Helen, cînd puse telefonul În furcă. Simțea cum inima i se umflă Înăuntru și i se ridică În gît ca un aluat. Aproape că tremura. Își luă poșeta și-și căută țigările. Dădu de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era rujul ei și al Juliei. Le puse În scrumiera de pe biroul ei. Apoi Își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
trecuseră pe lîngă ea, fără ca ea să facă un lucru anume. Își Îndreptă spatele și se uită În jur. — Trebuie să ajung la o farmacie, zise ea. Unde pot găsi o asemenea farmacie? Hai, Betty. — Așteaptă, zise Betty. Își deschise poșeta. La naiba, nu pot să spui o chestie ca asta și să te aștepți să... Lasă-mă să fumez o țigară. — O țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
capul din nou. Apoi zăngănitul anourilor de la perdele, apoi un clic, urmat de altul. — O, la dracu. Lumina e Întreruptă. Aveau nevoie de șilingi; se Întoarse la ea, căută prin mărunțișul pe care-l avea, apoi scormoni și ea prin poșetă, iar În cele din urmă bîjbîiră din nou În căutarea contorului. Monedele intrară În cele din urmă și luminile se aprinseră. Ea Își croi drum, cutremurîndu-se, spre baie. CÎnd o văzu cît de prudent merge, el Îi ieși În față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și să arate obosită... Își aranjă machiajul și se pieptănă. CÎteva fire de păr și puf Îi rămaseră prinse În piepten: le trase, le făcu ghem și le Îndesă cu grijă În coșul de sub chiuvetă. Tocmai Își punea pieptenul În poșetă, cînd cineva bătu la ușă. Se mai uită o dată În oglindă și strigă: — Bine! Persoana bătu Încă o dată, mai tare de data asta. — Bine! O secundă! Cineva Încerca clanța. Auzi o voce, una masculină, care se forța să vorbească În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu se uita În sus. Foarte bine, domnișoară! veni În cele din urmă răspunsul. Biletul Îi fu Înapoiat cu o gaură mică, și controlorul porni mai departe. Se ridică, se dădu un pas Înapoi și puse la loc biletul În poșetă și o Închise cu-n clic. — Mulțumit? Soldatul Își ștergea fruntea cu mîneca. — Domnișoară, spuse el, sînteți un Înger! Genul ăla de fată care-i redă omului Încrederea În viață, jur! Genul de fată pentru care sînt compuse cîntece. — Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
un pahar de Black and White lîngă mine și cu focul arzînd În sobă... N-aveți whisky cu dumneavoastră, din Întîmplare? — Whisky! exclamă ea. Nu, nu am. — Bine, dar nu fiți așa! Ați fi surprinsă cîtă pileală duc doamnele În poșetă; vă spun din experiență. Fetelor le place să bea, cred, de frica bombelor. Dumneavoastră n-aveți nevoie de asta, cu nervii pe care-i aveți. Cu nervii pe care-i am? — V-am urmărit mîna cînd ați dat biletul. Tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

ne Întoarcem la Heathrow. O, minunat. În timp ce avionul câștigă altitudine, două sticle miniaturiale de whisky goale alunecă de pe măsuța mea și aproape aterizează În poala femeii de vizavi. Mă blagoslovește cu un zâmbet languros, Își aranjează eșarfa verde-mentă, Își deschide poșeta Gucci. De unde scoate o sticluță de aromaterapie și-și dă cu levănțică la punctele unde se simte pulsul și se stropește și pe față Înainte de a bea cu Înghițituri mici dintr-o sticlă mare de apă plată Evian. Își lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]