1,760 matches
-
nimica rămânea./ Banca boii sechestra / Carul pe camătă-l lua / Și cu ghiciul în mână / Tata rămânea. / Tatăl meu era plugar / Fără boi și fără car / Doar cu ghiciul rămânea / Și eu cu el pocneam. / Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / Cumpana fântânii încet se legăna. Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / cumpăna fântânii...încet se legăna. CAPITOLUL II Noi date cu caracter literaro-istorice, furnizate de publicistul și scriitorul Constantin Hușanu, personalitate marcantă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Tata rămânea. / Tatăl meu era plugar / Fără boi și fără car / Doar cu ghiciul rămânea / Și eu cu el pocneam. / Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / Cumpana fântânii încet se legăna. Din ghici tata nu mai pocnea / Carul nu mai scârțâia / cumpăna fântânii...încet se legăna. CAPITOLUL II Noi date cu caracter literaro-istorice, furnizate de publicistul și scriitorul Constantin Hușanu, personalitate marcantă a culturii românești, de pe meleaguri pungeștene - Mult stimate domnule Constantin Hușanu. Sunteți o persoană foarte
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Care mamă, că eu știu mai mulți. Din vară, din toamnă? Pe unul îl chema Bușilă și mai nu știu cum, pe altul îl știu că tot se-nvârtea prin casă, parcă vrând să arate că are cizme cu pinteni, tot îi pocnea din când în când, cu o cravașă, parcă era la militărie nu în pețit, și tocmai la o domnișoară ca Emilia. Îmi mai amintesc și de ceilalți dar mai puțin. A da și de cel ce a fost accidentat la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
îți spune că e preferabil să nu-ți bați joc de salate și să nu faci bancuri despre păscut. Nu că nu se poate, nu că e interzis, dar nu se cade, nu e frumos. Nu se cade să-ți pocnești părinții sau nevasta, nu se cade să arunci de colo colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearcă, plângând, s-o recupereze, nu se cade să asculți muzică dată la maximum în hotel, la două noaptea. Pentru fiecare din noi există
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
multe cărți. Abandonăm, uneori, lectura mai degrabă din cauza sațietății decât din cauza subțierii apetitului. Dacă nu mai citim nu este întotdeauna pentru că nu avem ce, pentru că bibliotecile s-au golit sau pentru că avem alte tentații, ci, dimpotrivă, pentru că bibliotecile stau să pocnească, pentru că oferta e inhibitorie. Oricine a trecut, în ultimii ani, prin încercarea unui sondaj bibliografic știe ce spun. În fiecare zi, subiectul de care te ocupi, oricare ar fi el, e abordat de o puzderie de „colegi“ din toată lumea. Apar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Că te-ajunge suflare, de fată mare ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Ieși năjice, ieși spurcate ! Nu coace, nu răscoace, Nu-nțepa, nu-njunghia, Nu-mpunge, nu străpunge, Nu-negri, nu-nvineți, Nu-nverzi, nu roși, Nu-ngălbeni, nu alghi, Nu trăzni, nu pocni ! Cu săcurea te-oi tăia Și în foc te-oi arunca ! Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Și în acest caz formula se repetă de un număr de ori divizibil cu trei. De albeață. Am plecat pe-o cale, pe-o cărare, M-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
amintește de procedeul cinematografic al încetinirii. Brusc, copilul devine altfel implicat. Devine melancolic și meditativ; îi va dispărea acea naivitate eroică a băiatului pe câmpul imaginar de luptă din bătălia cu... broaștele. Deocamdată, iubita este prezentată firesc: Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă./ O ploaie de flori albe se scutură pe ea,/ Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă,/ Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna 154. Dar iată că, mai în joacă, mai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
casă. Și de ce mă grăbeam, de ce mi se părea că oile-mi fac împotrivă. Se împrăștie ba la stânga, ba la dreapta. Și nu se mai satură de păscut. Brrrr, gălbează...! Am prins a mă răsti la ele și a le pocni pe șira spinării cu bățul; și-l trimiteam și pe Ursu, să le strângă mai grămadă, pe cele răzlețe, și le concentram și mânam pe firul drumușorului. Dar, pe măsură ce mă grăbeam spre casă, trăgeam cu coada ochiului și în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
săi într-o dojană fulgerătoare și deosebit de aspră, care parcă voia să-i spună: "mai taci, dracului, cu astfel de aprecieri publice!" Și, considerând că gestul, exprimat prin mimica feței n-ar fi nici suficient și nici destul de eficient, o pocni pe sub masă cu vârful pantofului, peste gleznă, încât Elvira icni scurt și abia-și stăpâni reacția de durere, trăgându-și picioarele și înroșindu-se; se foi în scaun, ca și când ar fi fost înțepată de un șoc electric. Își scoase brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
PCR din august, referitoare la revoluția culturală din China... Și... Și ... ai fost înlăturat de la catedră. Urmează să fii mutat și încadrat la Complexul Muzeal al Bucovinei, unde ți se va crea un post de la 1 septembrie. Vestea m-a pocnit ca o măciucă în moalele capului. Am simțit că mi se moaie picioarele de la genunchi. Și m-am sprijinit de fostul meu birou, apoi m-am așezat câteva minute pe scaunul unde șezusem, înainte de-a mă fi invitat Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
În fine, cam asta ar fi, la care la o adică, că el habar n-are de una ca asta și-atunci mi-au bubuit tâmplele. I-am tras o smetie peste masă. Cu palma am dat, da’ l-am pocnit cât am putut, cât să faci un câine să chelălăie până varsă sânge. Zbură de pe scaun și căzu grămadă măturând două sticle de bere și farfuria cu varză și futu-ți morții mă-tii, vere, că nu se mai oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
B.: Da. În primăvara următoare, pe 31 martie 1990, când am plecat, se puseseră și deja ieșeau dovleceii. Și le-am spus celor ce rămâneau: Dacă nu-i omorâți, de ăștia o să mâncați la vară". Și mergeau și-i călcau, pocneau la rădăcină plăntuțele, să nu mai crească. M. M.: Aveați speranțe. S. B.: De atunci nu mai mănânc dovlecei, am considerat că am mâncat pentru toată viața și pentru toată familia. Mi-am făcut suma. M. M.: Asta e, n-
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
pe care l-a făcut a fost să pună mâna pe țeava armei, care bineînțeles că ardea. I-a luat arma din gât, a prins-o de țeavă în cumpănire și când a făcut un arc de cerc, l-a pocnit pe partea dreaptă a obrazului cu patul și jos l-a dat. Am crezut că o să-i sară capul militarului. M. M.: Dumitrescu era impulsiv. Dar, pe de altă parte, când te vezi cu moartea în față... S. B.: Bratu
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
punctul de legătură în discuția cu un jandarm care se cam plictisea pe lângă gardurile metalice și care acceptă să stea de vorbă cu „un pelerin”, în lipsă de altceva. După ce i-am spus că pistolul este același cu care am pocnit și eu o dată în poligonul de tragere, în timpul serviciului meu militar, omul în uniformă se confesează ; mai întâi bate arma de la șold cu vârfurile degetelor, așa cum numai un soldat știe să o facă, apoi îmi spune, mirat, „nu știu ce i-a
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și noi Dvs. și familiei Dvs. mulți ani fericiți, multă sănătate, mulțumire, cât mai multe satisfacții în noul an, cât mai multe realizări. Am întârziat cu răspunsul la amabila Dvs. atenție din motive stupide. O năstrușnică de gripă m-a pocnit tocmai la început de an nou și m-a ținut numai bine vreo 2 săptămâni cu febră care nu voia să cedeze. Apoi a urmat soția mea. Mie mi-a lăsat o stare de astenie, aș zice mai bine un
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
n-ai brend. Mare păcat și mare greșeală fac lucrătorii cu gura (cei de astăzi, care sunt cei de ieri), că prezintă românilor înfometați Europa ca pe o imensă iesle, rezumând totul la bârdâhan; crapă, prostule, e-uri până-i pocni! Și tu, în sărăcia ta ecologică, visezi ca vaca lui Esenin pășuni europene mănoase, în loc să-ți faci diguri ca să nu te ia apa la vale. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă iau la harță cu tradiționaliștii, care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
gând să mă însor cu ea. Deci n-ai de gând să te însori cu ea? — Rosina, n-ai vrea să mă lași în pace? Cine ți-a mai vârât asemenea stupiditate în cap? — O, cât despre asta, răspunse Rosina pocnindu-și degetele, vuiește toată Londra. Ea s-a apucat să croncănească. A povestit în dreapta și-n stânga c-o năpăstuiești cu cererile în căsătorie. Firește că n-am crezut un cuvânt. Dar Rosina îi dădea înainte: — Iar Gilbert Opian s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putere și mai normal, a sunat, dis-de-dimineață, telefonul. Acum eram conștient de semnificația acelui ciudat țârâit. În clipa când am auzit oribilul sunet strident m-am gândit la Hartley și mi-am spus: Acum e acum! Am alergat în bibliotecă, pocnindu-mă de propriile mele picioare. Am înșfăcat receptorul, l-am scăpat din mână, l-am ridicat din nou. — Alo! — Alo, Charles? Era Lizzie. I-am răspuns: — Da. Așteaptă o clipă. Am lăsat receptorul pe un teanc de cărți și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți în curte, acolo, au venit de la propagandă, politrucii... Ne-o culcat pe burtă acolo, unul lângă altul, în curte, ș-atunci cu bățul unde-o ajuns, pe cine-o pocnit... o sărit pe noi, ne-o bătut, o strigat pe noi... Atunci a început să fie viața mai grea... Asta s-o întâmplat în timpul reeducării. Cum îl țineți minte pe Stoian? Un om rău. Eu n-am avut de a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Asta nu o fost crimă împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și pe urmă orice mișcare, dacă li s-o părut că te-ai uitat un pic mai urât, imediat te-o pocnit în cap cu bâtele alea. Din cauza asta unii mai sensibili, mai delicați, au clacat. Pentru mulți a fost cruntă această trecere... să intre acolo la Jilava în pământ, și mizeria aia cruntă, și foamea, și frigu’... Era toamna târziu și
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe primar și unde va auzi mul te destă inuiri: „Conul Manole nu s-a lipsit de nimic. Masă întinsă tot anul. Chefuri la toartă. Femei! Le aducea cu poștalionul de la Viena și din Franța. Când ieșeau pe poarta viei, pocneau harabnicile, chiuiau surugii, scăpărau pietrele drumului... Pe atunci vinul curgea gârlă, chimirurile erau doldora de galbeni, în toiul culesul ui, femei goale, așa cum le-a lăsat Dumnezeu - și nu numai fete de gospodari, dar și jupânițele de la Iași - călcau strugurii
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
casă. Căprioara intră întâi, iepurele se sui pe scaun. Andrei le dădu câte un colac și le puse în fașă un pahar cu vin. Nuci nu ne dă ? îl întrebară ei. El le făcu semn să ia din sac. Căprioara pocni o dată din picior și nuca s-a crăpat. Ieșiră pe ușă, în ninsoare, săltând și dansând. -Andrei, hai ! Andrei recunoscu glasul mamei și se ridică din pat. -Scoală-te, c-au venit George și Radu să plecați cu uratul. -Mamă, spune
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: „... de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne-său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu știe. mașinile, și ele, au ruginit. pe ecran mai pâlpâie doar cuvântul sfârșit. acum, țara mea-și doarme somnul de veci, chircită în cripta de carne. [sălbatică odinioară... ] sălbatică odinioară și nesupusă, mâna mea s-a domesticit. ea, care pocnea pocitaniile vieții peste gură, acum a obosit. nici de scris nu mai scrie a amuțit. uneori, doar în somn, când visează, mâna mea mângâie pe spinare amintirea motanului pe care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Bătrânul Abraham apare pe sculptura de la Memorialul Lincoln stând pe marele lui jilț cu mâna dreaptă deschisă și stânga încleștată. Citându-l pe unchiul său quaker, Herbert Hoover a spus: ,,Prima dată întoarce și celălalt obraz, dar dacă te lovește, pocnește-l"2. Ați prins ideea. În propria viziune despre noi înșine, suntem luptători șovăitori. Suntem ca blândul ochitor de frunte din Marele Război, sergentul York, recrutat dintr-un mic orășel din Tennessee, care se îndoia că ar trebui sau că
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]