2,275 matches
-
artificialitatea textului lovinescian, eșecul se datorează, înainte de toate, indeciziei scriitorului, care a utilizat atât procedeele specifice dramei psihologice, cu personaje individualizate pregnant, cât și mijloacele teatrului naturalist de unde vizibilul dezacord dintre "logica" patimii amoroase, cu inflexibila sintaxă narativă prescrisă de poetica tragediei ("sângele" fiind aici un substitut al "destinului"), pe de o parte, și, pe de altă parte, tendința centrifugă a protagoniștilor dramei, ce înclină să evadeze din rolul fatal (e drept, mai mult prin discurs decât prin fapte sau gesturi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vede crescând. Apoi aici e substratul dramei. Ana singură se recunoaște vinovată și voiește să ispășească vinovăția, de aceea nu luptă (s.n.). N-are voință? N-are. Aceasta voiam să arăt și eu. Atunci nu e o eroină dramatică? (după poetica obicinuită.) Nu e. Atunci care e eroina piesei? Fatalitatea, o idee care vine cu pas nesigur și încet (nehotărârea lui Luca) și care triumfă. Dacă am reușit să arăt acest lucru, să-l fac simțit, atunci n-am ars uleiul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se confundă), literatura tânărului Lovinescu rămâne, ca operă "ficțională", neconvingătoare, și nu depășește nivelul mediocru al compunerilor după model. Dar, dincolo de nereușita estetică, prozatorul atrage atenția asupra mizei exclusiv psihologice a scrierilor sale, ca în "meditația" cu valoare de ars poetica din textul inclus în volum, la reeditarea din 1912, în chip de concluzie (Amfora). Tocmai aici, în această confesiune metaforică trecută cu vederea de majoritatea exegeților, scriitorul își afirmă răspicat credința, formulată în termeni aproape blagieni, că sufletul nu e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scenă foarte complicată", câtă vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui mecanism compensativ, programat a soluționa fără pic de efort, după niște procedee prestabilite, ecuația vieții interioare. De altfel, prin chiar geneza și poetica sa de natură melodramatică, romanul lovinescian corespunde întru totul categoriei "romanului începuturilor", adică acelui "gen oedipian" care, "în loc să reproducă o fantasmă brută după regulile stabilite de un cod artistic precis, imită o fantasmă deja romanțată (s.n.), o schiță de povestire
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oglinzi, Andrei părăsește în grabă sala, indignat și copleșit de tristețe. Episodul acesta cu rol de mise en abîme ne călăuzește direct spre inima textului, profilată în relief, ca-ntr-o exergă, deoarece tiparul teatral-melodramatic modelează deopotrivă psihologia personajului și poetica romanului lovinescian, pe fondul cenușiu al unor reflecții și digresiuni cu caracter reflexiv (am mai spus: de jurnal) care umplu spațiul dintre cele câteva nuclee epice și secvențe dialogate. În consecință, de pe scena de teatru obiectivul se mută apoi firesc
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scenă printr-un ceremonial patetic, grandilocvent. Lovinescu a intuit foarte bine că, spre a putea fi integrată în compoziția contrapunctică a romanului, nuvela trebuia comprimată, "rezumată" la nucleul ei narativ, fără pic de retorică și fără scenariul dramatic cerut de poetica acestei specii narative preponderent "teatrale". Nuvela florentină își pierde, așadar, dramaticitatea, caracterul literar stricto sensu, fiind prelucrată în felul unui banal material diegetic, ca un "subiect" oarecare. Așa procedează Lovinescu ori de câte ori încearcă să recupereze câte ceva din literatura scrisă anterior. Și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mărturisită față de complexitatea psiho-morală a tragediei antice, construite, în opinia sa, pe un fond de melodramă (ceea ce explică, repet, rezistența în timp și impactul unei asemenea forme străvechi de artă asupra sensibilității moderne). Exegeților nu le-a scăpat apropierea dintre poetica romanului lovinescian și estetica tragediei, chiar dacă, mult timp, literatura criticului a fost interpretată într-o grilă nepotrivită, după criteriile rigide ale realismului psihologic și autenticist. Îi revine optzecistului Ioan Holban 184 meritul de a fi semnalat pentru prima oară importanța
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
literare, Dumitru Tucan • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ale criticii literare, Gérard Gengembre • Modernismul interbelic, George Bădărău • Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal • Neomodernismul românesc, George Bădărău • O teorie a literaturii, Florica Bodiștean • Ocheanul balcanic, Marius Nica • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina Maria Rusu • Poetica elementelor în lirica lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon • Povestea populară, Michel Valière • Romancierii interbelici, Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Livia Iacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Parodia literară, Livia Iacob • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană, Loredana Ilie În pregătire: Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
german, Mihai Stroe • Slavici sau iubirea ca mod de viață, Steliana Brădescu • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Teoria narațiunii, Franz K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Parodia literară, Livia Iacob • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu • Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană, Loredana Ilie În pregătire: Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu 1 "Omul era într-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acest sens, teoria lui Vasile Popovici privind teatralitatea epicului și natura personajului "trialogic". Cu alte cuvinte, proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conținut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica). 88 Peter Brooks, op. cit., p. 66. 89 Cf. Luis Althusser, "For Marx", apud Hartmut Ilsemann, "Radicalism in the Melodrama of the Early Nineteenth Century", în Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 142. În melodramă, conchide Ilsemann
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
of the hero" (Ibidem). Lupta se dă între personajul negativ și eroul salvator, femeia fiind mereu la mijloc, între bine și rău fapt ce-i conferă complexitate, ferind-o totodată de sancțiunea morală. Așadar: duplicitatea feminină e prescrisă de însăși poetica melodramei. 117 Émile Durkheim, Despre sinucidere, traducere de Mihaela Calcan, Editura Institutul European, Iași, 1993. 118 Scrisoare către Mihail Dragomirescu din 3 aprilie 1906, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 57: Așadar Ana bine face că n-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
etern o identificare prin empatie. Jocul între simbolistica apăsată de simbolizări emfatice și construcția elaborată contribuie la retorica naratorului, care nu vizează atît reprezentarea ororilor holocaustului, cît a indicilor în cauză: de exemplu, mîna fetiței Danka. O strategie antirealistă este "poetica dublajului"; rima, repetiția, inversările simetrice. Ea permite desfășurarea laolaltă a aluziilor biblice și istorice reale. Această strategie subminează tendința anecdotei de a prelua și a impune realismul ca sentimentalism, tendința istoriilor individuale de a umbri tragediile istorice. Totuși, ea reușește
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
incluzînd romanul lui Butor, vezi Kakandas (1996), care este mult mai încrezătoare decît mine în reușita experimentului lui Butor. Într-un alt articol important (1993), ea vorbește de narațiunea la persoana a doua în contextul mai restrîns al postmodernismului. Despre poetica apostrofului, vezi Culler (1981); despre implicațiile sale politice, vezi Johnson (1987). Exemplul cu Anamnesis a fost împrumutat dintr-o analiză a mea mai extinsă (1994). Ideea că artiștii caută să-și depășească predecesorii în lecturile lor "intenționat greșite" a fost
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
publicat ulterior (1983) se bazează pe același model. Clasificarea personajelor pe care el o operează între semnificat și semnificant o consider problematică. Booth discută pe marginea naratorului necreditabil (1961). Un binecunoscut studiu asupra spațiului, avînd orientări filosofice și psihanaliste, este Poetica spațiului a lui Bachelard (1957). Uspenski (1973) pune în discuție unele aspecte foarte interesante ale acestei chestiuni. Lodge (1977) discută o serie de descrieri ale unor locații care au, după părerea sa, un caracter din ce în ce mai pronunțat poetic. Un important studiu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
2, iar pentru alții, în baza aceluiași fragment, a fost un motiv de a acuza povestea facerii omului de sexism. Ambele tabere se bazează, în dezacordul lor, pe premisa că întîietatea cronologică determină și o întîietate calitativă. Cu toate acestea, poetica Bibliei nu încurajează în nici un fel o asemenea interpretare. Acolo succesiunea evenimentelor reflectă procesul creației ca pe unul de continuă diviziune și particularizare, după aceleași principii ca și celulele corpului uman. Așadar, prima creație a "omului" este mai degrabă crearea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a primit încă atenția cuvenită. Bibliografie Alpers, Svetlana, Michael Baxandall 1994. Tiepolo and the Pictorial Intelligence. New Haven: Yale University Press Auerbach, Erich [1946] 1967. Mimesis. Reprezentarea realității în literatura occidentală. Trad. I. Negoițescu. București: ELU Bachelard, Gaston [1957] 2003. Poetica spațiului.Trad. Irina Bădescu. Pitești: Paralela 45 Bahtin, Mihail [1924,1934-1935,1975] 1982. Probleme de literatură și estetică. Trad. Nicolae Iliescu. București: Univers [1929] 1970. Problemele poeticii lui Destoievski. Trad. S. Recevski. București: Univers Bal, Mieke 1978. Mise en abyme
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
of Cultures. New York: Basic Books Genette, Gérard [1966, 1969, 1972] 1978. Figuri. Trad. Angela Ion, Irina Mavrodin. București: Univers [1979] 1994. Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune. Trad. Ion Pop. București: Univers Glowinski, M. 1974. Der Dialog in Roman. In Poetica 8:1,1-16 Greimas, A.J. 1966. Sémantique structurale. Paris: Larousse 1973. Les actants, les acteurs et les figures. In Cl. Chabrol et al., Sémiotique narrative et textuelle. Paris: Larousse 1976. Maupassant: La sémiotique du texts: exercices pratiques. Paris: Editions
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Marin • Fantasticul în literatură, George Bădărău • Introducere în studiile literare, Dumitru Tucan • Jurnalistul Camil Petrescu, Dorin Popa • Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre • Medalioane, Zigu Ornea • Modernismul interbelic, George Bădărău • Neomodernismul românesc, George Bădărău • Personalitatea literaturii române, Constantin Ciopraga • Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu • Proza comportamentului, Sorin Pârvu • Romancierii interbelici, Livia Ioacob • Romantismul englez și german, Mihai Stroe • Teoria și practica semnului, Ioan S. Cârâc • Termenii-cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld În curs de apariție: O teorie a literaturii, Florica Bodiștean
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
1986. Reagan denies Libya plan involved 'disinformation'. Guardian Weekly 135(15):17 [144]. Hollis, Martin 1989. Honour among thieves. Proceedings of the British Academy 75:163-180 [108]. Homer 1974. The Odyssey. New York: Norton [304]. Horace, 1929. Satires, epistles and Ars poetica. London: Heinemann [286]. Howe, James, și Sherzer, Joel 1989. Friend Hairyfish and friend Rattlesnake or keeping anthropologists in their place. Man n.s. 21:680-696 [200]. Hume, David 1987. Of the study of history. Essays moral, political and literary. Indianapolis: Liberty
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea deschisă / 89 5.1.2. Articolul tip manifest / 98 5.2. Poetica violenței / 109 6. Vocații polemice paralele / 123 6.1. Discursuri polemice adiacente: Eminescu și Arghezi / 123 6.2. Ridendo dicere verum: Arghezi și Caragiale / 136 7. Discursul polemic antiiorghist / 157 7.1. Redefinirea contextului polemic / 157 7.2. Strategie și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vectori intertextuali" care generează o configurație și o structură specifice discursului pamfletar. "O metaforă susține teoreticianul poate fi la fel de politică precum un postulat explicit. Textul nu prinde sens decât în contiguitatea indefinită a altor discursuri"3. Pentru că orientări moderne precum poetica sau semiotica narativă au ignorat studiul așa-numitei "literaturi de idei", Angenot propune o pespectivă interdisciplinară de abordare, avertizând, din start, că "nu reduce discursul literar la ficțiune, la expresivitatea limbajului, la ambiguitățile și la seducția pe care subversiunea textuală
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
social-ideologică a discursului este atât de pregnantă; apoi, ca infrastructură axiologică prin enunțarea auto-referențială, auto-valorizantă și confesivă care așază în prim-plan un eu creator extrovertit, preocupat să-și definească statutul artistic. Acest segment textual, denumit cel mai adesea ars poetica, reprezintă semnul unui permanent efort al scriitorului de a-și conduce cititorul către o lectură adecvată, de a-i orienta așteptările estetice. Și, nu în ultimul rând, discursul publicistic al poetului este un produs cultural cu dublă finalitate, estetică și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cultură"5, tot așa cum aceeași ofensivă are drept țintă pretențiile academice, lipsa de talent, impostura, platitudinea în literatură etc., iar această luptă o duce pe două fronturi: pe cel teoretic-atipic unde își formulează categoric și tranșant viziunea asupra propriei ars poetica și, mai ales, pe frontul experimentării lirice, unde sondează dimensiunea amorală (în sensul etimologic al termenului) a limbii, lăsându-se "posedat", cum inspirat a remarcat Nicolae Balotă, de magia Verbului viu. Discursul programatic, ca metatext prescriptiv, performativ și explicativ al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]