4,267 matches
-
la „referendum”1tc "26 iulie 1974. În ce sens să vorbim despre o înfrângere a PCI la „referendum”1" Citind răspunsul „oficial” al lui Maurizio Ferrara la intervenția mea referitoare la Pannella, am fost total descumpănit. Așadar, era adevărat. Întreaga polemică a lui Ferrara în numele PCI-ului împotriva persoanei mele se baza numai pe extrapolarea unei fraze din textul meu (Corriere della Sera, 10 iunie 1974), frază receptată literal și simplificată în mod infantil. Această frază este: „Victoria lui «nu» este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Prin urmare, era drept să recurgem la rațiune pentru a profana toate gunoaiele pe care clerico-fasciștii le sfințiseră. Prin urmare, era drept să fim laici, iluminiști și progresiști cu orice preț. Acum, Calvino - deși indirect și cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită tendință, la fel de „iraționalistă”, de a simți o nejustificată sacralitate a vieții. Cât privește o discuție directă, limitată la avort, aș vrea să-i răspund lui Calvino că eu nu am
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ei trebuie să se ocupe. Întâlnirea dintre un grup de tineri „neadaptați”, lumpenproletari - nevrotici, incapabili să se bucure, devorați de toxicomania asumată ca formă de comportament, afazici sau care imită limbajele altora - și un grup de tineri burghezi aflați în polemică violentă cu propria clasă - nevrotici și ei, incapabili să se bucure și ei și, dacă nu afazici sau imitându-i jalnic pe alții, folosind totuși o limbă parcă învățată pe de rost, capabilă să transforme totul într-un limbaj tehnic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
științifică în sens clasic (adică obiectivă, dar „în interiorul sistemului”); este o cercetare părtinitoare, ce vrea să demonstreze greșelile obiectivității (care poate să-și permită, la adăpostul puterii, să trateze niște ființe umane ca pe niște date). O cercetare „stângistă” în polemică cu cercetarea tipică a „sistemului” nu poate adopta obișnuințele lingvistice și metodologice ale acesteia din urmă. Un roman de Dario Bellezza 2 despre acei Guido, Giorgio, Franco, Lucio, Filippo etc. este infinit mai valid, inclusiv din punct de vedere sociologic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aceleiași ideologii instituite ca opoziție căreia îi aparțin și eu; și se datorează probabil vreunui colaborator complet nevinovat, ce nu și-a dat seama de enormitățile pe care le spune, prin urmare, nu-mi vine să-l agresez într-o polemică directă. Tema acestui articol este „sexul în închisorile italiene”: o temă ce i-a fost sugerată ziaristului de un episod recent. Un băiat de 15 ani din Milano a fost surprins comițând un furt și, în loc să fie dus într-o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o nebunie. În Italia, unde este în vigoare (ca printr-o minune în acest domeniu) codul napoleonian, limita vârstei minore este de 16 ani (și nu de 18, după cum afirmă Daniel și Baudry). Ca atare, ajung la o altă considerație (polemică față de această cărticică, pe care înțelepciunea ar trebui să mă sfătuiască s-o recomand fără polemici). Despre ce este vorba: Daniel și Baudry încearcă să includă - crezând sincer în bunăvoința ideii și în eficacitatea efectelor - problema homosexualității în contextul toleranței
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
napoleonian, limita vârstei minore este de 16 ani (și nu de 18, după cum afirmă Daniel și Baudry). Ca atare, ajung la o altă considerație (polemică față de această cărticică, pe care înțelepciunea ar trebui să mă sfătuiască s-o recomand fără polemici). Despre ce este vorba: Daniel și Baudry încearcă să includă - crezând sincer în bunăvoința ideii și în eficacitatea efectelor - problema homosexualității în contextul toleranței născânde (practic, deja afirmate existențial, chiar dacă legile de obicei sunt în întârziere): o toleranță în materie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a fost necesară mai întâi descrierea fenomenului conflictual și identificarea tuturor elementelor care îl definesc. 2. Definire Cu privire le etimologia termenului există mai multe opinii. Astfel, unii autori susțin faptul că termenul provine din latinescul conflingere, care înseamnă ciocnire, polemică, luptă, în timp ce alți autori susțin că termenul provine tot din limba latină, dar din cuvântul conflictus, care înseamnă „a ține împreună cu forța”. Autorii care au abordat problematica conflictului au avut puncte de vedere asemănătoare, definind situația conflictuală în termeni de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
investigații cantitative și calitative nu pe baza tipului de dovezi, ci sprijinindu-se pe convingeri filosofice complet diferite una de alta (vezi Guba și Lincoln, 1989; Lincoln, 1991; Sechrest, 1991; Smith și Heshusius, 1986). Diferențierile au dat naștere la o polemică acerbă În domeniul cercetării de evaluare. Deși unii cred că aceste concepții filosofice sunt ireconciliabile, se poate totuși contraargumenta că, indiferent de predilecția pentru una din cele două abordări, Între ele există un teritoriu comun important (Yin, 1994b). Și, Într-
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
sunt susținute de E. Lovinescu și de I. Ludo, ultimul polemizând cu Nae Ionescu și cu A. C. Cuza. Aici Mihail Sebastian își delimitează opiniile (68/1934) de grupul de la ziarul „Cuvântul”, unde funcționa ca redactor. După trei decenii de la o polemică rămasă deschisă, C. Săteanu se pronunță în favoarea piesei Manasse de Ronetti-Roman (Tot despre Manasse), scriitorul căruia redacția îi dedică un număr special (114/1938), T. Arghezi semnează medalionul A.L. Zissu (6/1929), iar F. Aderca un altul, B. Fundoianu
ADAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285177_a_286506]
-
Alături de „Telegraful român”, A.C. a contribuit la pătrunderea ideilor junimiste în Transilvania. I. Al. Lapedatu solicitase, de altfel, și colaborarea lui T. Maiorescu, fără să o obțină însă, pentru că mentorul Junimii socotea revista lui V. Roman prea mult angajată în polemicile interne ale românilor transilvăneni. Au colaborat, în schimb, V. Alecsandri și I. Slavici, primul cu versuri, proză și teatru, iar cel de al doilea, ale cărui sfaturi au contribuit la stabilirea orientării publicației, cu proză. Prin A.C. se încerca, astfel
ALBINA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285221_a_286550]
-
datorată războiului și schimbărilor postbelice, A. revine la publicistica literară, semnând (uneori A.A., Ad.) articole sau note despre cărți și reviste din perimetrul limbii engleze. Comentariile și informațiile sunt făcute după criterii ideologice, într-un stil mai apropiat de polemica politică, de unde o imagine oarecum deformată, tendențioasă a realității artistice occidentale, așa cum apare în colaborările din „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Magazin”, „România literară”. Ca reprezentant al organizației „Arts Incorporated” din New York (între 1946 și 1948), A. supraveghează soarta traducerilor din autorii
ADANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
și imoral, în timp ce un alt colaborator, care semna C., subliniază valoarea artistică de netăgăduit a poeziilor scriitorului francez. Inconsecvențe există și în ceea ce privește scriitorii români. Al. Vlahuță și B. Delavrancea sunt, în 1893, comentați favorabil, dar criticați în 1894, după declanșarea polemicii cu „Viața”. I. L. Caragiale, Al. Macedonski, T. Maiorescu nu sunt scutiți de criticile și ironiile pătimașului redactor-prim. Scriitorii care au publicat versuri și proză în A.l., alături de A. Bacalbașa, Tr. Demetrescu, A. Steuerman, I. Păun-Pincio, sunt Șt. Basarabeanu (V.
ADEVARUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285189_a_286518]
-
Împotriva ta. Prin simplul fapt că ești văzut cu unii, și nu ești văzut cu alții, provoacă comentarii și Îți aprinzi În cap niște probleme de care nu ai nevoie. În al doilea rînd, tonul pe care se desfășurau aceste polemici În sînul emigrației venea de la niște oameni care n-aveau altceva de făcut decît să vorbească la infinit despre ce-ar face ei În caz că ar cădea comuniștii de la putere. Prea multe atacuri la persoană, o specialitate dîmbovițeană, atunci ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și mobilitatea socială În care este prins Îl fac să-și conștientizeze permanența. Exilatul devine o persoană fără țară, privat de cetățenia de acasă și negîndu-i-se peste hotare. Cu trecerea timpului unitatea politică a exilaților se prăbușește sub presiunea vechilor polemici, a personalităților intransigente și a noilor mișcări”. Pentru perioada 1945-1956, exilații români au avut certitudinea statutului lor temporar, dar „permanența” este conștientizată nu ca urmare a dinamicii interne a societății gazdă, ci ca urmare a eșecului revoluției din Ungaria, moment
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Din literatura rusă alegerea s-a oprit asupra unor schițe ale lui Lev Tolstoi și Turgheniev. De o atenție specială s-a bucurat critica literară. Se remarcă importanța acordată realismului, considerat singurul criteriu valabil în judecarea operelor literare. Participând la polemica „artă pentru artă” sau „artă cu tendință”, L. a luat fățiș atitudine în favoarea celei de-a doua fie reproducând articolele lui C. Dobrogeanu-Gherea, fie popularizând ideile acestuia prin articole semnate de Ovid Densusianu și Eduard Dioghenide. În primii ani de
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
care, din necesități polemice, tinde către un soi de neonaturalism zolist. Începând cu anul al doilea de apariție se renunță treptat la ambițiile culturale și M. devine mai degrabă o tribună de lansare a ideologiei socialiste și un instrument de polemică la adresa orientărilor de dreapta. Se va miza pe chestiuni politice și sociale, în detrimentul fenomenului cultural. Evenimentul artistic devine simplă informație și doar în măsura în care se pliază pe sfera de interes ideologic a publicației. Colaborează cu poezie George Moroșanu, Victor Măgură, Ștefan
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
a întors de la studii familiarizat cu literaturile italiană și franceză și hotărât să le răspândească prin traduceri. A ales, în genere, opere aparținând preromantismului sentimental și moralizator, cu nuanțe religioase, îndeosebi din literatura franceză, pe care o apără într-o polemică purtată cu Ioan Maiorescu în „Foaie literară” (1838), revendicând și dreptul scriitorilor români de a imita o literatură evoluată. Cu Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, „romanț moral” de M-me de Tencin, M. își începe, la
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
editura lui Mihail Steriade, care este de fapt semnatar al tuturor paginilor publicate, dar și machetator, ilustrator etc. Din editorialul Tâlcul „Meduzei” și gânduri se deslușește intenția redactorului de a „publica numai opere pur beletristice, inedite, și nicidecum opere de polemică sau de interes social ori cultural”, fiecare număr fiind consacrat „unui scriitor român necunoscut sau ignorat”. Tot aici este deconspirată și semnificația titlului revistei: „Poezia - și în general frumosul - ne ucide [...], pentru că apropierea - sub orice formă - de nemurire înseamnă moarte
MEDUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288077_a_289406]
-
mai fidelă a atmosferei de epocă. Dacă sub raportul frescei istorice informația este într-adevăr copleșitoare, s-ar spune „excepțională” (Mircea Mancaș), M. nu-și propune însă nici un fel de sinteză ori ierarhizare a acesteia, după cum evită orice discuție ori polemică în planul ideilor teoretice, mulțumindu-se exclusiv cu rolul de cronicar. „Oameni și întâmplări”, „portrete, mărturii, profiluri” ale unor personalități din teatru, literatură și arte, configurate între anecdotică și memorialistică, sunt consemnate în Actorul de la miezul nopții (1974), precum și în
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
decât după ce denunță viciul radical al celei vechi. În planul expresiei, opoziția între polemic și religios se manifestă paradoxal, căci textele polemice ale lui Maiorescu sunt riguros argumentative, voit demonstrative și impersonale, pe când discursurile sale sunt cele care tind către polemică. Dincolo de cazul Maiorescu, cartea lui M. vizează articularea unei opere cu fundalul epocii sale și, în același timp, capacitatea lui de a accede la exemplaritate în orizontul culturii române. Micul eseu Introducere în opera lui Alexandru Odobescu (1976) este o
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
și cultură. Există, așadar, în poezie o impuritate reziduală, rezistând tenace tentativelor reducționiste ale poeților. Volumul Despre poezie include o fenomenologie a liricii românești moderne, reluând (din Teme, volumul VI) ipotezele privitoare la raportul tipologic modernism-avangardism-postmodernism, care au alimentat o polemică de durată cu Marin Mincu. În Arca lui Noe criticul își organizează obiectul - romanul românesc - în funcție de o grilă selectivă: raportul dintre narator și personajele sale. Vedeta universului fictiv este de fapt naratorul: autorii și personajele lor îl interesează pe critic
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
unghi drept”. Lui Le Corbusier i-ar fi plăcut să-și Întărească pasiunea pentru liniile și unghiurile drepte cu autoritatea mașinii, a științei și a naturii. Însă nici calitatea proiectelor sale și nici ardoarea cu care s-a angajat În polemică nu au reușit să justifice o asemenea inițiativă. Mașinile la care făcea referire cu atâta drag - locomotiva, avionul și automobilul - aveau forme rotunjite sau eliptice, fără unghiuri drepte (forma lacrimii fiind cea mai aerodinamică). Cât despre știință, aceasta consideră orice
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al XIX-lea (1970), Studii de literatură universală și comparată (1971), Reviste progresiste românești interbelice (1972), Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (1974), Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea (1976), Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984) ș.a. Monografiile consacrate publicațiilor „Revista română”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Convorbiri critice”, „Falanga literară și artistică”, „Cuvântul liber” sunt instrumente de lucru utile istoricului literar. În bună parte, de aici își trag seva
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
în emisiuni de televiziune. Partenerii de dialog ai autorului sunt, fiecare în felul lui, o „figură” a domeniului în care se manifestă: Petru P. Andrei, Liviu Antonesei, Matei Călinescu, Constantin Ciopraga, Paul Miron, Cezar Ivănescu ș.a. Ideea de taifas exclude polemica, dar acceptă contrazicerea cordială. De la apa Iordanului la fiordurile norvegiene (1999) este un nou memorial de călătorie. Scrise între 1993 și 1996, în timpul unor călătorii în Israel, Franța, Olanda și Norvegia, aceste note se revendică în multe privințe din proza
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]