10,542 matches
-
subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu care mardeiașii profesioniști se ajutau adesea. Una caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-atunci. Adversarul era ocupat cu paratul și atacatul, cu fandări de scrimă fină, când deodată se pomenea pe dedesubt, pe la vintre, cu o spintecare scurtă ca fulgerul, care nu-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre că erau timpuri grele. Căpitanul Alatriste, vasăzică, trăia din spada dumisale. Pe cât Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
culme. Asta Îl făcea indulgent cu semenii, drept care biserica lui era Înțesată de femei venite să li se ierte păcatele, atrase de faima lui de cumsecădenie la ora Împărțirii penitențelor. În ce-i privește pe obișnuiții Tavernei Turcului, niciodată nu pomeneau În fața lui nici de afaceri necurate, nici de femei; aceasta era regula pe care Își Întemeia compania, Înțelegerea și prietenia. Afacerile tulburi și aventurile sentimentale, zicea, le tratez la confesional. Superiorilor ecleziastici, când Îi reproșau că stă la masă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
prin hanuri publice. Necazurile se țineau scai de el, iar perioadele bune Îi erau numărate acestui om cu totul aparte, spaima dușmanilor lui și bucuria prietenilor, care când era solicitat și adulat de nobili și de somitățile artistice, când se pomenea, destul de des, fără para chioară sau maravedí prin buzunare. Așa-i norocul, schimbător, dar parcă mai degrabă În rău decât În bine. Nu ne rămâne decât să ne batem, adăugă poetul după alte câteva momente. Vorbise gânditor, parcă pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a căpitanului, se mișcă pe străduță În Întâmpinarea celorlalte forme omenești pe care fanarul le proiecta deja pe zid. Un pas, doi, Încă unul. Totul era Îndrăcit de aproape pe drumeagul acela atât de strâmt, Încât, dând colțul, umbrele se pomeniră Într-o mare Învălmășeală străbătută de sclipiri de oțele și de ochi speriați de surpriză, și Întretăiată de brusca respirație a italianului când Își alese victima și se năpusti asupra ei. Cei doi călători veneau pe jos: descălecaseră ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică să ceri Îndurare pentru altul, când tu Însuți ești pe punctul să te pupe mă-ta rece? Încă mai zbura prin aer spada străinului, când Alatriste Îndreptă vârful armei sale spre gâtul aceluia și Își retrase puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la Marca părea ferm decis să-și ferească invitații Întâmplători de alte riscuri. — În câteva ore se va afla de venirea acestor domni, și tot Madridul va Înnebuni subit, suspină contele. Ei Îmi cer pe cuvânt de gentilom să nu pomenim nimic de Înfruntarea cu tine și cu partenerul tău, nici de faptul că i-ai ajutat să se refugieze aici... Treaba e foarte delicată, Alatriste. Și În joc e mult mai mult decât capul tău. Oficial, călătoria trebuie să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
imagina ce s-ar fi Întâmplat dacă azi-noapte i-ați fi ucis pe prinț și pe Buckingham? — Război cu Anglia, Îmi Închipui. Contele atacă din nou conținutul farfuriei. — Îți Închipui bine, preciză sumbru. Deocamdată, consemnul este ca nimeni să nu pomenească de incident. Prințul de Wales și Buckingham susțin sus și tare că au fost victimele atacului unor bandiți de cea mai joasă speță, iar regele și Olivares se prefac a-i crede. După aceea Însă, Între patru ochi, regele i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ultima clipă, le-ai stricat urzeala. De-acum te-ai licențiat În arta de a-ți face dușmani, așa că eu În locul tău mi-aș păzi bine pielea. Problema e că nu te mai pot proteja. Cu tine aici, m-aș pomeni implicat. De-aș fi În locul tău, aș face o lungă călătorie, foarte departe... Și, orice ai ști sau bănui, n-o spune nici În confesional. Dacă află un preot toate astea, Își anină sutana În cui, vinde secretul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
englezilor. E adevărat Însă că Își lăsase mult borul pălăriei peste ochi și se Înfofolise bine În capă mascându-și chipul. Pe cât era de politicos și de viteaz, pe atât știa să fie discret cu acele Însușiri. Deși nu-mi pomenise nimic de aventura cu pricina, eu simțeam că ceva se petrece. În noaptea următoare mă trimisese să dorm Într-una din odăile de jos ale Lebrijanei, sub pretextul că trebuia să primească pe cineva pentru niște afaceri. Dar apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
blestematele de canale olandeze, și mi-a zis: „Eram prea obosiți ca să fugim“. Nu l-au căutat noaptea, așa cum se aștepta, ci pe Înserat și Într-un fel aproape oficial. Cineva bătu la ușă, și când am deschis, m-am pomenit față În față cu figura aspră a locotentului de alguazili Martín Saldaña. Avea cu el poterași pe care Îi semănase pe scară și În curtea interioară am numărat vreo șase -, din care unii cu spada goală În mână. Saldaña intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi vrut să-l spulbere cu privirea pe Alatriste chiar atunci pe loc. — Nu poți trece?... Voi, soldații, sunteți scursura lumii, declară, cu o nesfârșită scârbă. Gloată Înarmată, hulitoare, jefuitoare și violatoare. Despre ce sentimente infernale vii acum să-mi pomenești?... Pentru voi, o viață nici nu contează. Căpitanul Îi primi cuvintele dure În tăcere și abia către sfârșit dădu ușor din umeri. — Aveți, fără Îndoială, dreptate, spuse. Dar sunt lucruri greu de explicat. Eram gata să-l omor pe englezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând puternic, Îi vârî un cot bun de oțel În piept. Impulsul celuilalt făcu restul, Încât se pomeni tras În țeapă, aruncă arma cu un „Iisuse!“, iar aceasta sună metalic pe jos, În spatele căpitanului. Al doilea spadasin, care tocmai dădea să se repeadă, se opri brusc. Alatriste trase lama spadei din pieptul primului, care căzu ca o boccea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bețe lungi și ascuțite (cañas) Închipuind sulițe - joc practicat și de turci sub numele de „geret“ sau „gerid“ -, În Piața Mare, petrecere de care Îmi amintesc ca fiind unul din cele mai strălucite spectacole de acest gen din câte a pomenit Madridul dinastiei de Austria, cu cei mai aleși cavaleri ai Curții - printre ei tânărul nostru rege -, azvârlind cañas și ferindu-se de ele și Înfruntând tauri turbați din Jarama, Într-o revărsare de eleganță și curaj. Corida era, cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
balivernă, glumă lansate acolo se rostogolea ca picătura de argint-viu spărgându-se În alte o mie, și nimica nu scăpa limbilor acelora bifurcate care la toate se pricepeau, ponegrind totul, de la rege până la ultimul țopârlan. După mulți ani, Încă mai pomenea de locul acela poetul Agustín Moreto când, Într-una din comediile sale, Îi punea să spună pe un țăran guraliv și pe un soldat viteaz: — Ce-oți fi găsit la treptele-alea oare? — Stau cu fârtați de-ai mei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
petec cu cea mai mare dezinvoltură, emițând păreri despre ducele Maximilian al Bavariei, despre Electorul Palatin și Papa de la Roma, care, știa el bine, se Înțelegeau tustrei pe sub mână. Interveni și un miles gloriosus din cei doi de care am pomenit, jurându-se că are cele mai proaspete știri În chestiunea aceea, transmise lui de un cumnat servitor la Palat; și conversația se Întrerupse când toți, cu excepția lui Dómine, se aplecară peste balustradă ca să salute niște dame ce treceau Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și pentru căpitan. Încercă să se strecoare spre poarta cea mai apropiată. Dacă tot trebuia să lupte, măcar s-o facă În spațiul larg al străzii decât acolo Înăuntru, Încurcat În mișcări de toată lumea, și unde cât ai clipi te pomeneai străpuns de lovituri de pumnal. Prin Împrejurimi erau și două biserici În care s-ar fi putut refugia și pune la adăpost sacru, dacă era cumva amestecată și Justiția in daravera aceea. Numai că ceilalți Îi barau deja drumul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
muzeu am văzut nenumărate tablouri cu oameni care citesc cărți. Dar, după câte-mi dau seama, nici măcar unul nu arăta litere adevărate. Paginile cărților deschise erau albe sau umbrite în albăstrui și cenușiu și complet lipsite de semne. Aș putea pomeni Madona familiei Pesaro, de Tizian, pictura lui Caravaggio cu evanghelistul Matei, Ingrid citind Aspenström, de Bertil Almlöf, Comitetul de conducere al azilului de săraci de Franz Hals. Sau pictura lui Zorn Regina Sophia cu Biblia. Ori Femeie în costum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea mea, răspunse ea. De la locul meu de sub masă puteam să-i văd doar picioarele, căci mă vârâsem acolo cât puteam de adânc. Erau îngrozitor de subțiri și tremurau un pic. Dar în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dacă în locul acela stă cineva sau dacă e un izvor care scoate aburi. Cum ați putea înțelege toate acestea? Și își au oare ele locul în cartea noastră despre Biblia lui Doré? A fost o greșeală din partea mea să-l pomenesc pe Doré în fața lui Manfred Marklund. Mai bine i-aș fi vorbit despre puiul de elan, care putea fi domesticit, sau despre aparatul de radio cu baterii care nu mai funcționa. Ultimul lucru pe care l-am auzit la difuzorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sau despre aparatul de radio cu baterii care nu mai funcționa. Ultimul lucru pe care l-am auzit la difuzorul lui a fost că înspre Tiberiada, lângă lacul Ghenizaret, s-a tras cu rachete. Dar s-a nimerit să-l pomenesc pe Gustave Doré. Cine e? a întrebat Manfred Marklund. Cum se numește? Gustave Doré, am spus eu. Manfred Marklund scrie corespondențe la ziar. înainte de el, la sfârșitul epocii epidemiilor de TBC, corespondențele pentru ziar le scria tatăl lui, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a celorlalți. Da, ar fi putut chiar s-o numească exclusivă. A folosit acest termen, „exclusiv“, în toate variatele înțelesuri pe care le poate avea cuvântul, atât laudative, cât și depreciative, ca să spunem așa, în spiritul lui Pascal. Și a pomenit și asta. Mulțumesc, am spus eu. A fost foarte frumos spus. Odată, după ce ajunseserăm să ne cunoaștem cu adevărat, mi-a citit acel pasaj unde Pascal spune că Dumnezeul creștinilor nu este unul dintre acei zei care au creat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
am afirmat eu. Și focul se numește în realitate flogiston. Așa m-a învățat tata. Dar, odată cu trecerea timpului, am zis eu, m-am convins tot mai mult că el, arendașul Pettersson din Hugnaden, greșea. Și doar în paranteză am pomenit faptul că ferma Hugnaden, care se afla între Granliden și Forsholm, era acum cu totul distrusă. Așa de repede trecuse timpul. Abia se mai vedeau pietrele temeliei. Acest lucru îmi fusese citit dintr-o scrisoare de la mama. Atunci când stătea alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-l trage pe om înainte. în plus, a adăugat el, aceasta fusese și voința tatălui meu. El nu putuse uita niciodată mașina de socotit pe care a descoperit-o Pascal. Și eu mi-am amintit că mașina de calculat fusese pomenită în conferința de la radio. Era prima din lume. Nici măcar Ingemar Hedenius n-o putuse uita. Adesea te simți ridicol și neghiob, chiar aproape prost, când „spui“ o carte. Este o ocupație care se apropie de ineducabilitatea lipsită de orice speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Da, ea se ocupa de mine cu adevărat, exact așa cum promisese când a vorbit în piața din fața autogării. Aici, desigur, nu trebuie făcută nici un fel de descriere amănunțită a vieții noastre comune în anii care au urmat. Trebuie doar să pomenesc amănuntele care au legătură cu subiectul: în drumul spre Stockholm am fost să luăm muzicuța mea de pe muntele Ava. Clădirea școlii din Norsjövallen fusese dărâmată. I-am arătat pietrele care se ridicau dintre crengile uscate, spunând: Aici am silabisit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]