3,008 matches
-
ating, TO vie. Mini se opri un minut, întrebîndu-se dacă vroia să cotească pe aci sau pe dincolo. Xu. Cetatea ei vie nu o clădise un păstor!. Un călător, odată, vroind să caute tovarășei lui adăpost, făcuse primul cuib. Era popasul iubirei. Se gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea locuri și nații! Ei n-au ajuns să-și clădească în ei cetatea statornică a sufletului si cu cât se risipesc mai mult cu atât cuprind lume poți
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care tânjiseră atâta vreme. În cele din urmă, ajunge și în deșert. Până să înceapă ploaia, Forrester ascultase taclalele acelui brahman soios și, la un moment dat, se trezise zicând țâfnos că, iată, e momentul și locul bun pentru un popas. Poate că acest Moti Lal s-a simțit ofensat de brutalitatea lui, dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au fost primii mei pași de îndrumare formală către desen și sculptură. După absolvirea liceului Mihail Eminescu, din Constanța, la secția reală și după armată, fiind plecat ca marinar de cursă lungă, am decis să mă stabilesc în străinătate, ultimul popas fiind în USA. Din păcate, plecarea mea a dus la pierderea a tot ce acumulasem de-a lungul anilor. Mâhnit și înciudat interesele mele s-au canalizat către desenul tehnic, electronică și informatică, până la ieșirea mea la pensie în 2011
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vom trăi alăturea, Cu Dumnezeu. Luceferi în căutarea ta, râvnind perfecțiune, în setea ta de patos și sfântă împlinire, Mă treci ades, iubire! Eu sunt timidul june, Ce iți adoră trena, când treci spre nemurire. îți încetează zborul și fă popas o clipă, Acolo, lângă Lună, să te privesc un veac, Să mă îmbăt de tine, să îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi fac. Mă cauti zici, dar oare, această căutare, Dorești să fie leagăn
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la fel de colorată. Eu...eu îți cer să nu mă mai înveți frumos Și lasă-mă să cânt pe al meu glas Că veșnicia mea e chiar pe dos Și vreau să țip, să râd, să plâng atât cât fac aici popas. Parfum de miere-n decolteu Cântă parfumul mierii-n corcoduș Ca îngerii în bucuria primăverii Aromizând un vis în faptul serii Să-mi fac în palma ta culcuș. Oglinzi în ploaia caldă, picurată, Multiplică un chip rotund Ca mugurii ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ciudat nu-i așa că e trist n-ai venit n-ai plecat doar exiști doar exist nu te-ntreb cine ești nu mă-ntrebi cine sunt vin ninsori din povești să-mi aducă pe rând un răspuns un cuvânt un popas în legenda de-o zi într-un dor ce-a rămas dintr-un vis de-a mai fi eu un soare apus tu un soare cu dinți nu îți spun nu mi-ai spus doar te mint doar mă minți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să doară-n veșnică uitare. Iubirii mele-i fă pridvor S-adoarmă-n palma-ți ostenită Sub mângâierea stelelor Să te sărute-a ei ispită. Iubirii mele-i dă tu glas Tăcerea-mi nimeni să o știe Din viața mea tu fă popas Sau pierde-mă în galaxie. Potrivire Sunt eu, ești tu, e potrivire? Răspunsul vom afla în timp. Căci cine-ar vrea spre risipire în inimă să nasc-un spin? Să ningă stele căzătoare Și-n dimineți, priviri cuminți Ți-or
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Singur cu volumul propriu „Nisipuri pe vânt” aflat la tipar. Tu mă știi, femeie ! Am noaptea rigidă o pârghie, să răstorn universul... Spirala pe care sunt nu are sfârșit... Din plăcerea urcușului, treptele pe care mă înalț îmi aprind luminile. Popasul pe care-l fac e o scenă deschisă muritorilor de rând. Abia acum începe comedia cu actorii care-și joacă rolul. Am început să-i privesc ca pe ceva firesc pentru oameni, să-și râdă de apucăturile lor, dar și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită milostivă îmi intră-n suflet amăgitor de lesne Să opresc din umblet visul e-n zadar Gonind din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să fie bună! Tot felul de obstacole stau în calea lecturilor mele. Iată, de pildă, am cumpărat recent Sadoveanu, Anii de ucenicie, Ion Barbu, Versuri și proză, și fiindcă era vorba de un scriitor din județul meu, Galaction, Chipuri și popasuri. Să văd, zic, cum au scris ei, după ce am văzut, mai demult, și am admirat, copleșit, cum se pot scrie confesiuni spunând tot adevărul în felul cum a făcut-o, de pildă, Rousscau. Știam, aveam adică în minte ideea că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-l rupă din armonia unei aspirații către care, eventual, s-ar fi chinuit. De aceea și bietul preot nici nu e silit să-și taie, ca în Tolstoi, vreun mădular ca să reziste. Mă uit la sfârșitul cărții cu chipuri și popasuri. Ce să mai citesc? Acest obstacol, istoria cu trandafirii, mă împiedică să merg mai departe. Cine i-a strecurat copilului ideea că... ce e cu viața ideilor și viața oamenilor?... Hotărât, viața părintelui Galaction trebuie să fie foarte interesantă. Dar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea cu sălbăticie printre crengile Înghețate ale stejarului și se sfâșia cu șuierături ascuțite În cumpăna pe care o făcea să scârțâie și să trosnească. Omul se ghemui cu icneli și se lipi cu spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voinicul, ul ... Ușile nu se mai închid, Ferestrele nu se mai des Ici a căzut Dincolo, pomilor le‐au Florile au ieșit din răzor și umblă toate pe unde vo T Toate și‐ au azvârlit cununa. Nimeni nu mai face popas. Numai mama a rămas. E Cu fiecare scândură de la gard Ea își ține singură azăvadă, Sprijină casa cu umerii să nu A Nu mai ascultă nimeni, nu mai dă spic AMINTIRE Am vrut, măicuță, să avem în casă af, af
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
perete, pusă‐ n ramă, t. Te‐a pus să dai cu roșu pe obraz. C Din recuzita lui, care‐o avea, Pe după gât prinzându‐ ți‐l de Un lanț prelung, cu ceas de tinichea. Ț și să privești departe, scurt popas. Cu zâmbetul acela cum e mierea și astăzi în fotografie ai rămas. A De parc - ai fi o doamnă din trecut și nu o biată țărăncuță care Nici să citească slova n‐a știu PENTRU MAMA Tare necăjită ai fost
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case ale tăietorilor de lemne. Totuși, avertismentul de la comandamentul central fusese strict și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în Kinomoto la Ora Câinelui. Nu-i luase decât cinci ore ca să vină din Ogaki, întrucât făcuseră tot drumul fără să se oprească. Cei cincisprezece mii de oameni ai lui Hideyoshi se aflau la Muntele Tagami. Kinomoto era doar un popas pe drumul care ocolea panta răsăriteană a muntelui. O divizie a armatei de pe pisc era postată în cătun. Chiar lângă satul Jizo, oamenii construiseră un turn de observație. — Unde ne aflăm? Cum se numește satul ăsta? întrebă Hideyoshi, oprindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ardeau într-o văpaie a amurgului care avea culorile curcubeului. Chipul lui Hideyoshi era intens înroșit. Totuși, nu arăta ca un om nedormit de mai multe zile. Uitase că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, încă nu ordonase un popas. În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de a se lăsa întunericul, armata principală își instală bivuacul la Imajo, în Echizen. Avangarda continuă să meargă înainte, însă, având ordin să avanseze până la Wakimoto - cale de încă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acolo, veți întâlni altă unitate dușmană! Apropiindu-se, îl înconjurară și îl traseră cu ei spre Râul Kanare, să scape. Pe drum, prinseră un cal rămas fără călăreț, iar Hidetsugu sări, în sfârșit, în șa. Dar, când făcură un scurt popas într-un loc numit Hosogane, fură iarăși atacați de inamic și, suferind încă o înfrângere, fugiră spre Inaba. Astfel fu împrăștiată Unitatea a Patra. Unitatea a Treia, condusă de Hori Kyutaro, cuprindea cam din trei mii de oameni. Între unități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plină de frumusețe. Mi-am luat desaga și nelipsitul baston, ieșind pe poartă visător... Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la margine de pădure. Mergeam grăbit, să ajung cât mai repede la mănăstire... Am făcut totuși un popas la izvorul care sloboade apă limpede de la stinghia unui dâmb... Când soarele a reușit să împrăștie în cele patru zări toată pulberea de aur ce o purta în poală, învăluit în pletele de funigei ale zânei Toamnă, am ajuns în preajma
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ți se auzea răsuflarea. Acum, dacă nu ai altă treabă, hai să culegem fasolea din grădină, fiindcă altfel voi aduna doar păstăile goale. Mai încape vorbă, sfințite? Când am intrat în grădina din poiană, soarele se oprise să facă un popas la chindie... Ei, ce zici? Reușim să culegem fasolea de pe bucățica asta de pământ? După o scurtă privire asupra terenului, arătat de bătrân, am răspuns: De-ar fi să culegem păstaie cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
un drum ce-n urma l-am lăsat. Și-n timp voi spune cu-ntristare Povestea care greu m-apasă: Din două, ales-am o cărare Ce-n codru nu are căutare Și gîndu' acesta nu mă lasă. Robert Frost Popas lîng-o p\dure într-o sear\ cu ninsoare Eu știu pădurea cine-o stăpînește, În sat el însă locuiește Și nu va ști c-am stăruit Să văd aici cum fulguiește. Căluțul meu poate-i uimit Ca-n loc pustiu
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
XVIII / 9 Trăia-n umbrar de codru des / 10 Din Balada Bătrînului Marinar / 11 Frumoasă Doamna fără milă /12 Din Norul / 14 Bătrînă cînd vei fi /16 Cireșul / 17 Elenei / 18 Un drum ce-n urma l-am lăsat / 19 Popas lîng-o pădure într-o seară cu ninsoare / 20 Foc și gheața / 21 Venice / 22 I Often Passed the Poplars Three / 23 Years have passed... / 25 To Reach the New-Arisen Star / 26 The Rondel Drunk with Roses / 27 The Rondel of
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
pentru a încerca să scriu la roman - ăsta era pretextul. Mai bine de jumătate din timp se pierdea la masa albă din bucătărie în căutarea unei idei, a unui spirit, sau pe drumuri care inevitabil aveau la capătul lor un popas cu băutură. Pe urmă tonusul meu nu păcălea pe nimeni: Iar ai băut, du-te și te culcă puțin pân’ la masă, răspundea glacial mama. În prima dimineață de weekend cu Zina m-am surprins, cu țigara între degete scrumându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și își reluă drumul când soarele începea să-i încălzească spatele. Mergea spre apus în linie dreaptă, îndepărtându-se de Adoras și de toate ținuturile sale cunoscute; îndepărtându-se și de El-Akab, ce rămânea la nord, în dreapta sa, următorul lui popas, după cum hotărâse. Gacel era un targuí, un om al deșertului pentru care timpul, orele, zilele și chiar lunile nu aveau importanță. Știa că El-Akab era acolo de sute de ani și că avea să fie în continuare, până ce amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
terasa unui local improvizat într-o baracă de tablă, într-un parc răsfirându-și aleile printre boscheți și pajiști împrejurul unei bălți, alta decât cea de pe care plecaseră la vremea prânzului. Plecaseră de pe balta Văcăreștilor și, după un ocol cu popasuri dese, ajunseseră pe înserat pe balta IOR-ului. Sunt sumedenie de lacuri și bălți prin zonă, cu localuri de toată mâna împrejurul lor, pe care n-ar fi terminat să le viziteze toată vara dacă și-ar fi pus mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]