4,442 matches
-
sărbătoreau Ziua Recunoștinței prinzându-și pene în păr și pictându-și tomahawk-uri din carton. Cartea de la bibliotecă despre miturile creaționiste ale amerindienilor era întotdeauna acolo și tocmai din acest motiv Jina știa că Nez Percé, primii oameni care au populat acel canion, în urmă cu zece mii de ani, erau convinși că ei se formaseră din inima unui monstru. După ce monstrul a devorat aproape toate animalele, Coiotul l-a ucis sărindu-i pe beregată și tăindu-i inima din piept. Coiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai nobil lucru pe care îl poți face este să mergi înainte, să schimbi situația nu s-o înrăutățești, să găsești un gol într-o altă persoană și să-l umpli. Cât de minunat poate să fie raiul atunci când e populat de-o grămadă de lași ? În vis, fata lasă capul în jos și-l ia de mână. Mike s-a trezit în mugetul cascadei vecinilor, cu amintirea inepuizabilă a ceea ce se întâmplase, de fapt, în ziua aia. Pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca gașca să se reunească. Spuneam bancuri și povestiri amuzante din vacanță, iar când un nou grup apărea pe poartă, venea țintă la noi, ca să ne pupăm și să ne strângem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu mărul. Îl luam în brațe, îl sărutam pe crestătura în formă de cruce. Îl udam cu câte o lacrimă de fetită-fată și cu tristețea perceperii acestei metamorfoze. Mi-era frică de creștere. În mintea mea însemna ieșirea din lumea populată cu ființe vii de toate felurile pentru traiul la bloc unde nu creștea nimic. Urma să cresc la părinți, o dată cu alți copii, dar nu cu alți pui. Și urma, așa aflasem, să mă feresc de băieți, să mă tem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
istorie oficială și, tocmai de aceea, istorie banală, neinteresantă, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea o adiere mult mai seducătoare. Ea n-avea nimic de-a face cu național-comunismul. Această adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblemă Angela Davies, era populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din pensia mea! Iar eu nu știu de ce nu mă stăpânesc să-i produc aceste involuntare șocuri ale aroganței, o dată ce le-am trăit pe pielea mea. Și cred că o parte consistentă a geografiei interioare a primelor vesturi a fost populată tocmai cu tipul de șoc din prima zi de la cofetăria Da Vinci din Dubrovnik. Acolo, la Adriatica, îmi încropeam engleza de mult uitată prin nefolosire, ca-n bancul cu tipul care dă din mâini în Marea Neagră zbierând: Help! Ausecour! Aiuto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înțelepciune. Nu vreau să scriu azi doar despre sursele interbelice ale acestui model, din care descind intelectualii sublimi, care măcar au verticalitate, ci mai degrabă despre sursele lui comuniste, din care descind ceilalți. Cred că societatea noastră totalitară a fost populată cu multe „grădini antropologice”, fiindcă mi-ar fi greu să spun că era vorba de rezervații, o dată ce erau bine ținute sub control, inclusiv dinăuntru. Cele mai multe erau întreprinderi de stat și se numeau institute de cercetare. Acolo, mulțimi de oameni erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nomad, de drumuri. Am dormit în case de mineri care miroseau a umezeală de subteran de la hainele lor, am mâncat cu ei din același laboș. Era o mâncare bună, dată cu drag. Sociologia mi-a făcut tranziția între lumea vie, populată cu experiențe trăite, lumea ielelor, populată cu teorii filosofice, prin lumea instrumentelor de măsurare a acestei relații. Am continuat să fac filosofie și eram bună. Dar tot ce a fost practică a fost cercetare de teren. Doi ani mi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
case de mineri care miroseau a umezeală de subteran de la hainele lor, am mâncat cu ei din același laboș. Era o mâncare bună, dată cu drag. Sociologia mi-a făcut tranziția între lumea vie, populată cu experiențe trăite, lumea ielelor, populată cu teorii filosofice, prin lumea instrumentelor de măsurare a acestei relații. Am continuat să fac filosofie și eram bună. Dar tot ce a fost practică a fost cercetare de teren. Doi ani mi i-am petrecut împreună cu Adi la IMUAB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vremea și atmosfera de defrișare a marilor păduri ale lumii noi. Cred că scaunele de afară, din mesteacăn negeluit, și câteva unelte sunt din acele vremuri. În studioul de înregistrare unde locuiesc ei acum mă simt ca în corturile apașilor, populate cu instrumente muzicale și icoane românești. Poate în casa lor cea nouă (Argeș Monastery) să înceapă America 2003. Lumea este fabuloasă. Lumea acestor două zile a fost o lume de lumi. 12 octombrie M-am întors la solitudinea duminicală. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ta senină, înțelegătoare, asemeni celei a lui Isus în clipa rugăciunii pe Muntele Măslinilor, înaintea vânzării... Adu-ți aminte: „ Doamne, treacă paharul acesta de la Mine!”. Și tu te rogi, serile, și ești singur, singurătatea ta interioară, cea mai senină și populată din toate singurătățile lumii. Cum poți să spui că nu ești fericit? Într-o zi când toți te vor părăsi și va trebui să pleci din această lume, îți vei da seama, vei spune: „A avut dreptate!”, dar eu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primăvară în emisfera australă, deci de presupus "cu vreme bună", a unei delegații a Ministerului Economiei Forestiere. De la sud de Santiago și până în Țara de Foc, Chile este o pădure neîntreruptă, cu zone virgine, unde omul n-a călcat încă, populate de arbori de diferite specii și esențe, inclusiv esențe nobile, de care România, pe vremea aceea "al 5-lea producător de mobilă al lumii", avea nevoie. Am convenit pentru delegația noastră, un director general și un inginer, un program interesant
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
le-a rostit, respectiv, la care a participat în fiecare dintre așezările menționate, în prezența mai cu seamă a liderilor și personalităților cercurilor bancherilor, industriașilor și comercianților, a reprezentanților partidelor democrate, ai comunităților religioase și ai naționalităților minoritare. Sălile erau populate de câteva sute de auditori. La Nanjing, a avut loc o consfătuire, la Shanghai o consfătuire și o conferință, la Hangzhou o consfătuire, la Guangzhou o conferință și o consfătuire, la Kunming o conferință și două consfătuiri, la Chongqing o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
luat metroul până la intersecția străzilor 7 și 42 și apoi pe jos prin oraș, trecând de străzile 7, 8, 9, în timp ce mi se întorcea stomacul de nervi. Cu cât mă apropiam de Hudson, cu atât mai sumbru devenea peisajul, din ce în ce mai populat de depozite și pescăruși. Partea asta a orașului era o cu totul altă lume decât Fifth Avenue. Clădirile erau mai mici și mai înghesuite, ghemuindu-se pe trotuar de parcă le era frică să nu fie lovite. Era mai rece aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Fès, le-am luat pe Salma, Nur, Sarwat, dimpreună cu Bayazid și, fără să le destăinui nimic din intențiile mele, am pornit la drum, decis să nu mai privesc înapoi. Nu mai aveam la Fès decât un șantier, o ruină populată de păreri de rău și goală de amintiri. * * * Călătoria noastră s-a prelungit săptămâni la rând, fără să dezvălui destinația, care nu era un loc, ci un om: Aruj corsarul, zis Barbă Roșie. Aflasem într-adevăr că Harun se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
curajul lui Marte reușise să învingă o hoardă de barbari mult superioară ca număr. În ținutul acela de pe Danubius, la granița care separa Imperiul, cu orașele sale splendide, podurile și străzile sale, de un continent sălbatic, alcătuit din păduri și populat de triburi - acolo, în ținutul acela, în ziua aceea de ianuarie, avusese loc probabil ultima victorie a lumii civilizate asupra lumii barbare. Istoria se oprise în rariștea aceea, înainte să-și schimbe cursul. Nici un împărat nu avea să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aibă mâna necruțătoare și mintea hotărâtă să ucidă. Înainte de a-și pune coiful, Valerius se întoarse spre Flamma, care-i răspunse cu un surâs, sigur pe sine. Erau singuri în centrul arenei ce se întindea în jurul lor asemenea unui deșert populat de fantome. — O să te înving din patru mișcări, șuieră Flamma făcând un pas spre el. Ticălosule! — Fecior de târfă! Violator de femei! răspunse Valerius batjocoritor. O să te trimit pe plajele morților cu un șut în fund. Își puse coiful. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te poți ascunde de bani. Pur și simplu, nu te mai poți ascunde de bani. Așa că, uneori, când nopțile sunt fierbinți, dau spargeri. Între timp, creaturi de-a dreptul primitive se plimbă cu banii lor în Torpedouri și Boomeranguri sau populează cu banii lor hoteluri ca Mahatma sau Assisi sau se-nvârtesc pur și simplu cu banii lor prin magazine, restaurante sau pe străzi. Sunt de toate formele și culorile, beneficiari inocenți ai glumei globale pe care banii continuă să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ghilimele. De ce? De ce? În bibliotecă, în bibliotecă se spune „Nu poți să scuipi“ - nu poți în două cuvinte și cuvântul nu cu litere mari. E o greșeală, o greșeală. — Okay, am spus eu încurcat, deci locul ăsta nu e prea populat cu șoareci de bibliotecă. Sau cu lingviști. Doamne, ține-mă. — Scoate-mă de aici, spuse el cu o voce ascuțită. E o greșeală. E o greșeală. Nu eu, tu! E o greșeală de tipar, o nenorocită de greșeală! — Hei. Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
odată cu geanta, într-o noapte de beție despre care nu îmi mai pot aminti absolut nimic. Așa cum, în această dimineață de zi ultimă de an, coborând pe acest Bulevard pustiu, încerc a învia, dintre murdării și scârne, un timp clocotitor, populat cu siluetele unor prezențe atât de pierdute în mine. Merg contemplând nimicul, furat doar de cadența textului care se naște. Este viața mea și, cu fiecare cuvânt, știu aceasta, este altceva decât viața mea. Este textul care de-acum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuvânt, ambianța e plăcută și totul făcut astfel ca grăbitul și vecinic nemulțumitul nostru călător să se simtă În largul său și să nu mai caute zadarnic noduri În papură; există Însă o singură hibă - fiind prea modern și prea populat la intrare, WC-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a-și izola personajele. O altă calitate a lui, aveam s-o constatăm Încetul cu Încetul În cursul povestirii, era aceea de a nu decupa spațiul mai ales după clădiri, oameni sau drumuri, ci mai ales după animalele care-l populau. Așa cum la Început povestise despre peștii pe care-i prindea cu mâna și-i ținea apoi În dinți să nu-i scape, tot așa și acum lucrul neobișnuit pe care Îl aducea el În prim-plan, În timp ce noi eram curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Atât cele mai vechi În care nu găsim decât cuvântul ambianță, cât și cele mai noi, În care au pătruns ambientul și ambientalul, spun că referentul acestor cuvinte e unul singur: locul, mediul Înconjurător În care trăim, obiectele care-l populează. În astfel de condiții (definiție deschisă) economiștii se gândesc, fără Îndoială, la standingul de viață, poeții la atmosferă, actorii la spectatori, sociologii la grup, designerii la obiecte, fotografii la lumină, gospodinele la comodități, sportivii la calitatea terenului, vizitatorii la sumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire. Ecranul se luptă cu toate acestea, palpită, zvâcnește, transformă semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera se populează treptat, este duminică 8 mai ’77 și sunt mai multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul Își toarce alene zvâcnirile de alb și negru, ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
până la zero și atunci trecutul nu mai poate fi influențat); Părerea noastră referitor la cele prezentate mai sus este că aceste informații și descoperiti obținute ăn urma a mii de decorporalizări sunt toate sub semnul relativității deoarece lumile astrale sunt populate pe diferitele nivele de ființe ce nu permit accesul la diverse perioade și informații din trecut și din viitor, decât atunci când ființele umane sunt pregătite să le asimileze (nu este permis ca cursul vieții actuale să fie interferat și anumite
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]