4,015 matches
-
deși știe că acest lucru este natural și necesar. Înțelege, dar de ea de ce nu se mai ocupă niciun pic? Vrea să facă un plan dar până la concepție... adoarme. A doua zi spre seară se așeaă și mai repede în fața porții, adulmecă aerul, nu simte mirosuri cunoscute. În acel moment se aprinse lumina în casa vecinului! -Ca să vezi! - pe unde și când o fi intrat în casă, de nu l-a observat, se întreba cățeaua contrariată. Și începu un lătrat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu ușurință din curte unde eram permanent sub supravegherea mamei, deoarece acum ea, era ocupată cu prepararea bucatelor și spălatul câtorva rufe într-un loc mai ferit al curții, de unde nu mă putea vedea dacă ieșeam în stradă. Deodată, în fața porții s-a oprit o femeie destul de tânără care m-a întrebat:Copile, spune-mi aici locuiește domnul Vasilescu? - Da, am răspuns. - Este acasă? - Nu!... este la serviciu. Acasă e doar mama. - Vrei să o rogi să vină până la aici la
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cu glas puternic și ascuțit: - Veto, ești acasă? Ieși, făă afară, că-ți veniră nora și nepoții! Un câine jigărit și costeliv lătra cu glas răgușit, făcându-și datoria din care își asigură hrana zilnică. După cum arăta, se pare că porția ce o primea era cam subțire. Casa era din chirpici și nu părea să aibă mai mult de două camere lânga care erau alipite câteva anexe, unde probabil, se păstrau obiecte necesare într-o gospodărie țărănească. Ușa casei s-a
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
după una dintre mesele noastre elaborate de duminică, Desdemona Stephanides, bunica mea, i-a poruncit lui frate-meu să se ducă după cutia ei pentru viermi de mătase. Capitolul Unsprezece tocmai se Îndrepta spre bucătărie ca să-și mai ia o porție de budincă de orez când aceasta i-a blocat calea. La cincizeci și șapte de ani, cu silueta ei scundă, Îndesată și cu plasa ei de păr impunătoare, bunica mea era foarte potrivită pentru a bloca drumurile oamenilor. În spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
face. Cum ar fi? am întrebat temător, neștiind dacă vreau într-adevăr să aflu răspunsul. Puterea de a citi minți, de a manipula materia... chestii de genul ăsta. Atât! Fundația rațiunii mele nu mai putea suporta! Poate adevărul servit cu porția era digestibil, dar toată bucata dintr-o dată era prea mult pentru mine! E clar că băutura ți-a afectat grav memoria și sănătatea mintală, zisei în batjocură. M-am ridicat de pe scaun scârbit de faptul că aveam în fața mea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Cutiile primite recent erau deschise și majoritatea erau golite deja. Mihail distribuise deja o mare parte din hainele de iarnă abia sosite. M-a îmbiat să iau masa, căci nu mâncasem de la amiază, și și-a luat și el o porție. În timp ce eu îmi făceam curaj să mă ating de ce era la mine în farfurie, el se juca absent cu furculița în mâncarea sa. Nu pot vedea chiar totul, Vladimir. Îmi mai trebuie timp să mă acomodez cu situația, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de multă plăcere să stea unul lângă altul, încât adesea întârziau un pic cu masa... O lacrimă grea se scurge pe pietriș. Asta până s-a născut Asinia. Blestemat fie ceasul acela! De atunci a început infernul. Se trezește în fața porții. O deschide smucit și trece pragul hotărât. Această casă este sufletul lui. Nu i-o va lăsa Vipsaniei. Dacă ajung la partaj, unul din ei trebuie să dispară. Și nu va fi el acela. Înăuntru, un băiat se fâțâie agitat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chioșcurile cu orice fel de mâncare pe care ți l-ai putea imagina: mâncare chinezească, japoneză, italienească, cafea de toate felurile, croasante, mâncare etiopiană, thailandeză. La sutele de mese așezate în centrul mallului stau sute de oameni, toți cufundați în porții de mâncare supradimensionate, puse în recipiente de polistiren. A stat acolo și s-a gândit cum și-ar fi făcut ea loc pe-aici acum șase luni, dar acum, în ciuda faptului că-i plăceau toate mirosurile exotice amestecate de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la 15 ianuarie 1877, la Budapesta, convenție ce asigura neutralitatea Austro-Ungariei în cazul unui război ruso-turc. În schimbul neutralității, Austro-Ungaria putea ocupa Bosnia și Herțegovina 191. În perioada ianuarie-martie 1877 diplomația rusă acționează pentru ca marile puteri europene să facă presiuni asupra Porții în vederea adoptării reformelor promise în decembrie 1876192. Concomitent, armata rusă se pregătea pentru o eventuală campanie în Balcani. Guvernul român, care din iulie 1876, era condus de către Ion C. Brătianu era preocupat atât de eventualitatea unei campanii a armatei ruse
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de trecători. Samuraiul și însoțitorul său, obișnuiți cu viața liniștită din vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură râul traversat în zbor de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost primiți la Acapulco le tăiase tot avântul, iar eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele și steagurile. Am intrat pe poarta orașului. În piața din fața porții, acum muiată de ploaie, negustorii și târgoveții făceau zarvă mare. Uluiți de alaiul japonezilor pe care-i vedeau pentru prima oară în viață, mulți au uitat de negoț sau de cumpărături și s-au luat după noi. Ne-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lucru, nu s-au apropiat de odăile lor și nici n-au sunat clopotul ce bătea orele, ca să nu le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul cel mic din brațele slujnicei. Apoi se făcea că seniorul Ishida îl aștepta pe cal în fața porții. I se părea ciudat că seniorul Ishida venise tocmai până în vale ca să-l petreacă. Ascultă, îi zise seniorul Ishida zâmbind. Îți mai dăm o șansăsă-ți îndeplinești însărcinarea. De data asta voi avea grijă să-ți recapeți pământurile din Kurokawa. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În Întuneric, văzu cum se lasă o ceață ușoară. Mai privi cortul o dată. Gata. Luă o lingură plină din farfurie: — Doamne, spuse Nick. Doamne, Dumnezeule! spuse bucuros. Golise deja toată farfuria până să-și aducă aminte de pâine. A doua porție o mâncă cu pâine și apoi șterse farfuria până străluci. Ultima oară când mâncase fusese În restaurantul gării St. Ignace, de unde Își luase un sandviș cu șuncă și o cană de cafea. Fusese o experiență plăcută. Mai fusese și altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ușă. Noaptea era rece. Lăsă ușa deschisă și o boare răcoroasă pătrunse-n casă. — Mangez! Îmi spuse madam Fontan. N-ai mâncat nimic. Mâncasem două bucăți de pui cu cartofi prăjiți, trei coceni de porumb dulce, niște castraveți și două porții de salată. — Poate vrea niște prăjitură, spuse Fontan. — Trebuia să fi luat niște prăjitură, spuse madam Fontan. Mangez du fromage. Mangez du crimcheez. Vous n’avez rien mangé. Ar fi trebuit să iau prăjitură. Americanii mereu mănâncă prăjitură. — Mais j
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să simtă pe obrăjori gâdilitura unei mustăți ca o vrăbiuță gata de zbor sau mîngâierea unui obraz catifelat și frumos, pe care copiii l-au văzut mereu doar plin de zâmbete și bunătate. De fiecare dată când se aude în fața porții claxonul Tinuței care, parcă ar spune: „Am sosiiit! E cineva acaaaasăăă? Ochii bunicului și ai bunicii capătă o frumusețe nemaiîntâlnită și strălucesc așa de tare, încât ai crede că în ei s-au adunat toate rubinele, safirele și smaragdele pământului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
au băgat de seamă ceva. De ce plânge bunicul? Dar bunica? întreabă băiatul. Unde vezi tu că plânge cineva? a zis tata, care tocmai oprise motorul și, deci, nu fusese atât de atent ca ei la tot ce se întâmplă în fața porții. Ba da, plâng amândoi. I-am văzut și eu. Uite, abia și-au șters ochii și acum, gata, cred că nu i-a văzut nimeni și pot să ne păcălească! sare Sorina în ajutorul fratelui ei. Iar când bunicii au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și-i spune: Nu te enerva... Mănânci ce ai adus. Nu înțeleg ce vrei să spui... Nu ți se mai dă mâncare de azi înainte, îi spuse bătrâna albină. Dar mor de foame. Nu se poate... Am tot dreptul la porția mea!. Poftim mătura, fă curățenie pe sub cei doi faguri... Eu? Eu cu mătura?... Dar n-am muncit niciodată. Ei, vezi?... Asta-i pricina... Noi muncim și noi mâncăm... mierea nu pică din cer... Nu te trimite nimeni să alergi prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
picantă. Mănânc tofu de o viață Întreagă, zise Marlena, dar asta are un gust ciudat. Nu sunt sigură că-mi place. Seamănă cu lămâia, dar e mai iute, spuse Harry. —Mie nu-mi place, hotărî Vera și Își dădu deoparte porția. —Nu-i rea, spuse Dwight. Te obișnuiești cu gustul. Mai ceru o porție. Ceea ce degustaseră ei Însă nu era substitutul din chili care se găsește deseori În varianta de tofu de Sichuan făcută În America. Sortimentul din Lijiang era făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gust ciudat. Nu sunt sigură că-mi place. Seamănă cu lămâia, dar e mai iute, spuse Harry. —Mie nu-mi place, hotărî Vera și Își dădu deoparte porția. —Nu-i rea, spuse Dwight. Te obișnuiești cu gustul. Mai ceru o porție. Ceea ce degustaseră ei Însă nu era substitutul din chili care se găsește deseori În varianta de tofu de Sichuan făcută În America. Sortimentul din Lijiang era făcut din păstăile ca niște bobițe ale frasinului țepos. Senzația Înțepătoare vine de la efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stea mai mult de două zile? Nu te stresa, Își reaminti; asta declanșa Întotdeauna crizele. Se Întreba dacă tribul ăsta - Armaladon sau Larmaladon, cum naiba Îi chema - aveau cafea. Cafeaua creștea la munte, nu-i așa? Dacă nu-și bea porția zilnică de cafea, până la prânz urma să aibă o durere de cap de neînlăturat. Ei bine, asta chiar l-ar stresa. Heidi se așeză pe buștean lângă Bennie. —Cum mai ești? Pentru ea, noaptea trecuse fără nici un incident. Îi plăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să asimileze puțină hrană. Dar acum gusturile lor pretențioase de San Francisco Își reveniseră și pofteau la mâncăruri mai variate. Nu li s-au plâns gazdelor din junglă - ar fi fost nepoliticos -, dar Între ei se plângeau de cele trei porții zilnice de orez, de jalnicele sosuri fermentate și de cărnurile uscate. Își imaginau că tribul avea un beci În care proviziile putrezeau până deveneau exact cât trebuia de dezgustătoare și vâscoase. Erau Însă mulțumiți că aveau multă mâncare. Când mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveau un adăpost, apă curată și așa-zisa mâncare. Gazdele lor erau binevoitoare și Încercau din răsputeri să Îi facă să se simtă confortabil, punându-le la dispoziție cele mai ferite locuri de dormit și dându-le cele mai mari porții zilnice de mâncare. Pentru a suplimenta orezul și tăițeii, căutau provizii comestibile proaspete, vânau o Întreagă gamă de rozătoare cu oase mici și păsări, iar ocazional câte o maimuță. Orice s-ar fi servit, Marlena Îi spunea lui Esmé că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nimeni n-avea să se joace cu mingea azi. 16tc "16" Cum se fac știriletc " Cum se fac știrile" D ezamăgirea lui Harry nu fu de lungă durată. A doua zi de dimineață, puțin după ce comandase un mic dejun american, porție mare, din apartamentul În care era cazat la hotelul Pagoda de Aur, auzi două bătăi scurte În ușă. Room-service? Ce rapizi fuseseră. Își puse la repezeală un halat. Dar când deschise ușa, dădu cu ochii de un bărbat Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă ocup de presa de tipar. La început eram cu repartiția, acum sunt cu ingineria. Mă trezesc la 05.30. Primul lucru pe care-l fac e să ud bonsaii. Chiar dacă eu nu bag nimic în gură, bonsaii își primesc porția de apă. Iarna e de ajuns să-i ud o dată la trei zile, dar vara trebuie să fac asta în fiecare zi. În total am cam 80 de bonsai. E destul de greu. Îmi ia cam treizeci de minute. Apoi mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]