2,519 matches
-
Apogeul a fost atins acum câteva zile, când un tânăr student elvețian din Ticino, cantonul italofon, a fost bătut până la moarte de trei tineri croați beți, dar cu naționalitate helvetă: "Ivan Măcelarul", "Ivaca Băutorul" și "Marko Arbitrul" sunt cunoscuți după porecle. Au între 19 și 21 de ani. Imens scandal în toată mass-media elvețiană, graffiti-uri pe ziduri de genul racaille balcanique (pleava balcanică), titluri în tabloide de genul "Plus de criminels chez nous, envoyons-les en Sibérie". Dar ceea ce urmează este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
face să împietrești ca sub blestem și să lași dracului orice evoluție. 5: Fostul cartier general al lui Rommel din Egipt va fi transformat în muzeu, turiștii urmând a contempla patul de lemn, biroul și scaunul pe care e gravată porecla de „vulpe a deșertului”, bicicleta pentru gimnastica zilnică. Mă uit îndelung la ghetele mele. Mă gândesc la cele scrise în urmă cu șaisprezece ani. Caut în mine - uitarea. N-o găsesc. Știu foarte bine ce scriam acum șaisprezece ani. 6
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de poliomelită în cine știe ce cătun moldovenesc unde-i fusese dat să se nască și că avusese mare noroc (și noi pe lângă ea) că scăpase cu viață. Se înțelege că, din această cauză, șchiopăta. La noi în bloc era cunoscută după porecla „Veronica Șchioapa“ sau pur și simplu „Șchioapa“. Mi-era dragă Flutur Veronica, nu știam prea clar de ce. Cred că o admiram în secret pentru felul în care își apăra apartenența la „sexul frumos“, dreptul la o aproximativă noțiune de feminitate
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tot felul de rime...) Cooperarea noastră a continuat fără incidente. Paul Inginerul nu era singurul solicitant al lui Carmen Popescu. Răsăriseră și alții, nu puțini la număr, iar cu vremea am învățat să-i deosebesc, conferindu-le în sinea mea porecle, ba chiar și sumare portrete fizico-sociale. Toți cei care o căutau aveau ceva în comun: un glas de bărbat sigur pe el, cu picioarele bine înfipte în asfalt și diploma de bacalaureat în buzunar, ba chiar și o facultate gen
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ca fiind un om corect care apără ,,cuceririle poporului”. De altfel cartierul Codrescu a fost construit special pentru cadrele M.A.N. și pentru cadrele din Securitate. Bineînțeles că au primit locuințe și în Piața Unirii. Ne dădusem reciproc și porecle; el îmi spunea mie ,,cămila” , iar eu îi spuneam lui ,,balena”. Aparent lucrurile erau în ordine. Dar la un moment dat a apărut prima diferențiere între noi, o chestiune aparent minoră, căreia atunci nu i-am acordat importanță. La Limba
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
În clasa a-XI-a s-a conturat o nouă problemă amenințătoare, de astă dată la obiectul meu preferat: fizica. Aici eram cel mai pregătit dintre toate materiile. Numele profesorului de fizică nu mi-l mai amintesc pentru că acesta era cunoscut prin porecla sa: ,,Mistrețul”. Mistrețul era un profesor cam discreționar, avea obiceiul să pună o singură întrebare, probabil formulată tendențios (atunci nu-mi dădeam seama), întreba anumiți elevi, iar cine nu știa primea în scurt un ,,3” în catalog. Eu deja îl
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a lui Soare ne-au umplut de respect și compasiune, cea a unuia Doru ne-a revoltat de-a dreptul. Doru era un tip înalt și foarte slab, motiv pentru care și-a atras încă din prima zi de facultate porecla Avortonu’. (Eram studenți la filo logie și dădeam porecle culte !) Doru ăsta ne-a zis, nici mai mult nici mai puțin, că cel mai nefericit moment din viața lui a fost atunci cînd s-a născut. Au urmat proteste unanime
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
compasiune, cea a unuia Doru ne-a revoltat de-a dreptul. Doru era un tip înalt și foarte slab, motiv pentru care și-a atras încă din prima zi de facultate porecla Avortonu’. (Eram studenți la filo logie și dădeam porecle culte !) Doru ăsta ne-a zis, nici mai mult nici mai puțin, că cel mai nefericit moment din viața lui a fost atunci cînd s-a născut. Au urmat proteste unanime : „Hai, bă, lasă-ne cu chestii de-ăstea. Nu vezi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de respect, dar după aia, cum el nu bea, nu fuma (deși, ca să pară de gașcă, nefericitul avea tot timpul iniția tive : „Hai, băieți, noi nu bem nimica ? Stăm pe sec ?“), am început să-l cam luăm peste picior. Oricum, porecla „Avortonu’“ se lipise perfect de el. Nu i-am zis însă prea mult timp așa, fiindcă, pe la începutul anului doi, inimii lui nu i-a mai păsat de yoga cu care fusese îmbărbătată atîta vreme. Viața în camera de cămin
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să le mai răspund dacă nu mă chemau pe numele meu. Pînă atunci îmi ziceau țelu. Cică de la băiețelu’. Tot maică-mea - cred - a fost cu ideea. Cel mai rău era că numele ăsta se preta la tot felul de porecle. țelu rimează cu foarte multe lucruri : țelu-cățelu’, țelu-purcelu’, țelu vițelu’ ș.a.m.d. și copiii din fața blocului se pri cepeau de minune să facă rime de-ăstea. Drept să spun, cel mai rău mă deranja țelu-purcelu’, fiindcă se potrivea cu realitatea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
joacă, și nu mergeam în casă pînă ce nu se enerva mama, care obosea de fiecare dată strigîndu-mă pe geam. De cele mai multe ori însă, întîrziam în fața blocului nu de dragul jocului sau al copiilor. Eram un băiat retras și ținta tuturor poreclelor. și aceasta nu fără vreun motiv : eram gras, singurul copil gras dintre cei care ieșeau pe- afară. E lesne de înțeles că nu aveam nici un prieten, iar în jocurile celorlalți eram rareori primit, și atunci doar ca tolerat. În rest
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era junimist, asta se știe. Nu însă numai membru al Junimii literare, dar și membru al partidului politic. La data când se petreceau aceste lucruri, junimiștilor li se spunea "porumbei", tot așa cum altădată lumea designa pe bravii noștri dorobanți sub porecla de "curcani". Când tenorul Poenaru termina cupletul pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
popularitate. Iar tineretul care se ridica avea și el altă ținută, altă atitudine în fața vieții, alte credințe și alte idealuri decât cel de azi. Astfel manifestația n-avea nimic agresiv: nici măcar injurios. Ce departe suntem de timpurile acele! De unde vine porecla aceasta de "porumbei"? Cine a născocit-o? Cine a întrebuințat-o pentru prima dată? Nu știu. Nici articolul din "Era nouă" intitulat Porumbeii, care mi-a evocat toate câte le-am spus, nu lămurește problema aceasta. Articolul e totuși interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la manifestația galeriei de la Sidoli, acesta n-avea în gând articolul din "Era nouă" și strofa care, parodiind pe "Peneș Curcanul", îi servea de încheiere: Ne dase nume de porumbi Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat în Parlament Porecla în renume. Imagini de altădată. Aspecte de totdeauna Ce puțin seamănă Iașul copilăriei mele cu cel de azi! Câtă schimbare, în jumătatea de secol de când îl cunosc! Și în bine și în rău, firește... În bine, dacă ținem seama de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru acadea. Când a venit unul cu o acadea la școală, adusă de taicăsău din străinătate, a fost pentru scurt timp vedetă. Altfel, cei tunși chilug erau porecliți Kojak (cu varianta Cocean) și nimeni nu era fericit de o asemenea poreclă. Alte seriale de oameni mari stăteau la baza unor poezele, pe care le spuneam cu un aer important. De exemplu, problematica din Dallas era sintetizată în zicerea „Oan, ciu, fri, Pamela vrea copii. Fri, for, fai, Bobby, ce mai stai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Monicăi Lovinescu (ML). Excepție fac cazurile în care Monica Lovinescu nu apare ca per sonaj, ci este citată ca autoare. Indicele de nume este alcătuit ținând cont de felul neoficial în care sunt pomenite majoritatea personajelor din scrisori: pseudonime, supranume, porecle, nume de alint. Anexa cuprinde fotografii inedite și fotocopii ale documentelor, în ordinea în care se face trimitere la ele în notele de subsol. Editoarea mulțumește: Doamnei Ioana Pârvulescu și legatarilor testamentari ai Monicăi Lovinescu, domnii Gabriel Liiceanu și Mihnea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că „străinul este dușman” (lat. hospes hostis), dar și „dușmanul este străin”. Iar În forma sa particulară : „evreul e dușman” și „dușmanul e evreu”. Tot astfel, boierii și țăranii i-au dat domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), cea mai umilitoare poreclă - Jidan roș -, pe motiv că ar fi Încurajat imigrarea evreilor : „Mihai Sturzea, lungă ghiară,/ A băgat Jidanii’n țară”, suna un fragment de satiră care circula clandestin În cadrul folclorului urban. O satiră politică interzisă de cenzură pe vremea domnitorului Sturza
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mult”, „a te calici”. Pentru boierii români - spune Ion Ghica -, chiar și o cățea pe care nu te puteai baza la vânătoare, pentru că „minte și Înșală”, era poreclită „Ovreica” <endnote id="(824, p. 161)"/>. În Lituania, adjectivul zydas (evreu) și porecla etnonimică zydas se aplică micilor comercianți, prăvăliașilor, celor care sunt mincinoși, Înșelători și vicleni <endnote id="(296 și 297)"/>. O situație similară este atestată cam În toate țările est-central- europene. G.M. Tamás dă exemplul unei bătrâne țărănci unguroaice „care spunea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Moldovei În 1841 - credeau, În vremile trecute, că nici nu trebuie să fie dați judecății pentru un omor săvârșit asupra unor evrei”. Astfel de crime, adaugă Barasch, „nu rar se Întâmplă și acuma În Moldova”. Această situație a dat naștere poreclei ben-hacudeș, pe care o purta evreul orfan al cărui tată a fost ucis de o bandă de tâlhari <endnote id="(194 ; vezi și capitolul „Xenocid ritual ?”"/ Spaima de care sufereau călătorii evrei era deci perfect justificată. „Ai văzut tu vreodată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
populare, Editura Polirom, Iași, 2002. 771. Petre Pandrea, Garda de Fier. Jurnal de filozofie politică. Memorii penitenciare, ediție Îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, București, 2001. 772. Grigore M. Jipescu, Suferințele țărănimei și vindecarea lor, București, 1888. 773. Ion-Aureliu Candrea, Poreclele la români, București, 1895. 774. Pentru L.A. Treboniu și I.C. Massim, balabusta Înseamnă „soția unui judan ; se zice mai ales În râs” ; cf. Glosariu, care cuprinde vorbele din limba română străine prin originea sau forma lor, cum și cele de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
păstrez și că le pot acum restitui. Această acțiune nu e nici simplă, nici lipsită de riscuri. Ca și paginile de jurnal, scrisorile sînt pline cîteodată de „otrăvuri”, de vorbe mînioase, de afirmații grave și sarcasme, de caracterizări malițioase și porecle, de suspiciuni și păreri exagerate, pe care - zic unii - n-ar fi bine să le dezvăluim, cît încă mai trăiesc unele din persoanele vizate. Mă despart categoric de cei ce susțin asta. Teoria lor despre „oportunitate” e oneroasă, o prejudecată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scîrnăvii didactice”. Oricît de grele, de neacademice, asemenea invective sînt ușoare prin comparație cu răul concertat pe care cei încondeiați astfel i l-au făcut. Violența cu care îi judecă e pe măsura suferinței ce i-au pricinuit-o. O poreclă sau o insultă nu-i tot atît de gravă ca o tentativă de linșaj profesional și moral! Scrisorile confirmă tragica realitate din titlul Universitatea care ucide, dat de prozatoarea Magda Ursache primului dintre romanele sale. Pivotul biografiei intelectuale a lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a Universității „Al. I. Cuza”. Pedagog cu vocație, reprezenta maximum de solicitudine și generozitate. Era întruchiparea „omului cu suflet mare”, larg, deschis la problemele celorlalți (studenți și colegi de catedră). Sau, ca să le dau satisfacție și celor deprinși să pună poreclele înaintea numelor, un „Moș” accesibil („Moș” - nu ca vîrstă, ci fiindcă preda „Vechea” și avea părul alb), darnic și grabnic cu sfaturile, conciliator în cele mai diverse cazuri și situații. Așadar un intelectual nițel demodat, cu praf de cronici și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de locotenent major la cel de căpitan probabil datorită unor fapte de arme uluitoare În activitatea de urmărire a prigonitului Sofianu dar și a altora! Iată ce semnaseră aceștia Într-un inutil document strict-secret: „Dosarul de urmărire informativă <<Sorin>> (ultima poreclă securistică a părintelui Sofianu, n.n.) a fost deschis la data de 12.06.1989 (tocmai de proaspătul sereist democrat Aurel Olaru!!!, n.n.), deoarece a fost semnalat pentru unele fapte ce cad sub incidența articolului art.166, art.2 C.P. cît
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sângeroasă), Kiss and Kill (Săruta și ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. În Timișoara însă, ca și în rapoartele lui "L 'Observatoire Geopolitique des Drogues", Zaher Iskandarani era mai cunoscut sub porecla "Prințul Banatului". Rețeaua comercială a lui Zaher, demarată cu un capital subscris de 100 de milioane lei (RÂMI cu doar 28 milioane), atingea, curînd, performanțe impresionante, observate de Gardă Financiară și Inspectoratul General al Poliției. Astfel, numai între martie 1994
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]