3,471 matches
-
OK. Dă-mi un indiciu - celebritate, politician sau cineva din trecutul nostru? — Politician și... nu știu, și un soi de celebritate. Mă rog, măcar am recunoscut-o. Se țineau de mână și se uitau unul în ochii celuilalt ca doi porumbei. Te dai bătută? Era clar că Harry abia se mai abținea, așa că am clătinat din cap în semn de aprobare. — Vivian Grant și primarul adjunct. — Ai văzut - stai puțin, cine e primarul adjunct? — Stanley Prizbecki. Cred că dacă l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a întins brațul peste masă și mi-a prins mâna. Când eram în preajma lui, nu mă puteam abține să nu surâd. Din fericire, fenomenul părea să fie reciproc. Voi doi, a râs Mimi după ce-a terminat. Sunteți ca doi porumbei îndrăgostiți! M-am lăsat pe spătarul scaunului, încântată de noaptea care se întindea înaintea noastră. În viața mea, începea un nou capitol - și, de data asta, eu eram cea care îl scria. Mulțumiritc "Mulțumiri" Îi sunt profund recunoscătoare lui Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
damblagitul. L-o fi avertizat Scaraoțchi că se apropie scadența, să se grăbească, damblagitul! Ipocritul, scorpia, inocentul! Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care alergi dumneata, puișor! Să nu uităm asta, nimbul ăsta, să nu uităm. Iartă-mă, ești un adolescent în criză, inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a glasului te năucea, pur și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin vestibul, până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și nouă. Trei sute cincizeci. Trei sute și... Fuck. Mă izbesc cu capul de scaun. Ce-a fost bufnitura aia ? Tocmai ne-am lovit de ceva ? OK, nu intra În panică. A fost doar o mică bufnitură. Om fi intrat Într-un porumbel sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute cincizeci și unu. Sunt sigură că totul e În regulă. Trei sute cincizeci și doi. Trei sute cincizeci... Și gata. Clipa de care mă temeam a sosit. Totul se pulverizează. Aud un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aerul aspru, dar sclipitor de februarie, mè întind peste clèdirile vechi din centru, strecurându-mè printre tuburile de neon roșu ale reclamei vodafone cu oferte pentru îndrègostiți, apoi, apreciind cu precizie înèlțimea statuii lui Matias Rex, fac un salt aerian, zburètècind porumbeii de pe coroană regelui și, înconjurând biserică catolicè, fac, în zborul meu, sè freamète acele din brazii ce înconjurè biserică precum o centurè de castitate, cu un ultim efort, zbor peste mașinile care așteaptè la semafor și mè strecor printre drugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mă scapă o clipă din ochi, că nu-mi pierd nici o vorbă... * Verdele intens-umed al pajiștii. Păunul, cu coada desfăcută, sărbătorește, se grăbește, solemn și caraghios, spre paznicul Înconjurat de rațele sălbatice care se Înghesuie, măcănind, În jurul lui. Doar un porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
porumbel cenușiu gulerat vine mai departe, În urma lor, ca o găină prea domesticită. — Du-te și tu, hai! Du-te și tu acolo unde se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se servește masa! Noi n-avem ce să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal a ajuns! De gras și de greoice este, nici să zboare nu mai poate, se lovește cu aripile de pietriș!! Îmi amintește oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-ți dăm, Îl sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal a ajuns! De gras și de greoice este, nici să zboare nu mai poate, se lovește cu aripile de pietriș!! Îmi amintește oamenii de dincolo, deși captivitatea lor e infinit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sfătuiește, jucăușă, Christa. Dar nu: porumbelul continuă să se țină cu Încăpățânare după ei. — Du-te odată, dacă ți se spune! Hai, pleacă! Christa clatină din cap, dezaprobator. — Bietul porumbel! De ce te răstești așa la el? —Porumbel? Asta mai e porumbel?! Uită-te În ce hal a ajuns! De gras și de greoice este, nici să zboare nu mai poate, se lovește cu aripile de pietriș!! Îmi amintește oamenii de dincolo, deși captivitatea lor e infinit mai inconfortabilă. Dar acolo puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au mai rămas, cât de cât, liberi! De fapt, În afară de acest văr Victor și de prietenul meu Alexandru Stan, eu nu am Întâlnit pe nimeni... S-a oprit În loc și Își subliniază frazele cu gesturi largi. S-a oprit și porumbelul cenușiu, gulerat, care așteaptă, răbdător, cu capul puțin Înclinat Într-o parte. Traian Îl ușuie, șuierat, ca pe o pasăre de curte, dar porumbelul nu se mișcă. Iar Christa urmărește scena cu un Început de indignare: se vede că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nimeni... S-a oprit În loc și Își subliniază frazele cu gesturi largi. S-a oprit și porumbelul cenușiu, gulerat, care așteaptă, răbdător, cu capul puțin Înclinat Într-o parte. Traian Îl ușuie, șuierat, ca pe o pasăre de curte, dar porumbelul nu se mișcă. Iar Christa urmărește scena cu un Început de indignare: se vede că, În lumea sălbatică de unde el a venit, animalele din arca lui Noe sunt prost tratate. I-o și spune, pe un ton moralizator, dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
camere. Parcă nu-și permiteau să clintească nimic. Nu cumva și casa asta În care m-au adus este o casă oficială? mi-a trecut la un moment dat prin minte... * Christa a reușit - cum oare? - să-l convingă pe porumbel să se ducă la paznicul care așteaptă lângă platoul cu grăunțe, trecându-și greutatea de pe un picior pe altul. Stă pe loc și-l privește Încântată cum se Îndreaptă spre locul bine știut, legănându-se greoi, ca o găină prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
greutatea de pe un picior pe altul. Stă pe loc și-l privește Încântată cum se Îndreaptă spre locul bine știut, legănându-se greoi, ca o găină prea domesticită. — Nu Înțeleg de ce a putut să te enerveze! Ai făcut din bietul porumbel, inofensiv, metafora nemulțumirilor față de cei din țara ta? — Ți-am mai spus că aceea nu este țara mea. Și nu sunt enervat, deși recunosc că acest porumbel degenerat Îmi stârnește o senzație neplăcută... o mică repulsie. —Degenerat? De ce? Doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
domesticită. — Nu Înțeleg de ce a putut să te enerveze! Ai făcut din bietul porumbel, inofensiv, metafora nemulțumirilor față de cei din țara ta? — Ți-am mai spus că aceea nu este țara mea. Și nu sunt enervat, deși recunosc că acest porumbel degenerat Îmi stârnește o senzație neplăcută... o mică repulsie. —Degenerat? De ce? Doar pentru că s-a ținut după noi tot drumul? Exact asta, da! Că se ține după noi, deși interesul lui ar fi să se ducă la paznicul care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ultime doamne Dobrotă a determinat-o să Încerce și imposibilul. Dar, și cu aceste memorii, și fără ele, era evident de când s-au căsătorit că avea să le fie destul de greu. Pe acoperișul de ardezie, pe lângă care fulgeră mașina, un porumbel alb merge cu mișcări mici și rapide, de șobolan. În spate, un cer dulce, verde-ivoriu, Încălzit de soarele care coboară. Când se uită la el, Îl inundă obișnuita stare de liniște calmă. E cerul lui, pe care Îl recunoaște, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei blânzi ca găinile și iepuri domesticiți. Dar la un moment dat, nu Înțeleg de ce, am rămas singur, alergam disperat prin tren, nu apucasem să-mi iau În gară bilet și mă tot ascundeam sub banchete. Până aici a fost visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de observare a păsărilor porumbelul verde; da, banalul porumbel verde, cel care îl urmărea de atâta vreme, fără a se lăsa văzut, prin cântecul său. Oriunde se ducea, își lua cu el caietul ca să poată nota numele fiecărei păsări imediat ce o vedea, dar cele mai multe succese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de observare a păsărilor porumbelul verde; da, banalul porumbel verde, cel care îl urmărea de atâta vreme, fără a se lăsa văzut, prin cântecul său. Oriunde se ducea, își lua cu el caietul ca să poată nota numele fiecărei păsări imediat ce o vedea, dar cele mai multe succese la înregistrase de la fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o privighetoare himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ca să-i reînvie obrajii rozalii care-i păleau, dar nimic nu părea a avea vreun efect... Nici micii pești de râu care-i plăceau atât, nici ardeii iuți de temut, din propriul ei arbust de ardei iuți, deosebit de puternici, nici porumbeii cei dolofani și somnoroși, cu carnea lor cea fragedă care se topea în gură, nici peștele auriu enorm pe care îl prinsese în iazul ornamental din grădina mănăstirii. Nu contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]