5,260 matches
-
mă Îngrijesc, eram Într-adevăr În căutarea unei schimbări. Indiferența care mi-a fost arătată de rezidență nu m-a Împiedicat să-i aduc În fața durbarului local al fortăreței pe acei nebuni care se vindecaseră, iar apoi mi s-a poruncit să-i trimit la casele lor. Pe femeia care Îl oprise pe șeful poliției la bazar am prezentat-o maiorului MacGregor când era În kotchery (birou). Mi-o Încredințaseră Într-o stare mizerabilă, aproape goală și Încătușată ca o sălbăticiune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și propriile noastre farfurii, precum și alte lucruri care țin de bucătărie sau aparate gastronomice. Maharajahul putea să-și facă apariția În timpul cinei, dar, firește, niciodată n-ar fi Împărțit masa cu noi315. Iar pentru a ne arăta o atenție specială, poruncea să mi se trimită conserve, fructe, gheață și dulciuri din propria lui bucătărie. În afară de acest tip de ospitalitate, se ocupa frecvent de distracția noastră În alte feluri, prin focuri de artificii 316, iluminații ale râului, muzică, dansatoare (bayadères) și altele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ei aveau o singură dorință și anume: să răspândească învățătura lui Hristos conform îndemnului Său: „ Drep aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându‐le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh....... învățându‐ le să păzească toate câte v‐ am poruncit vouă”. (Mt. 28, 19‐20) La români creștinismul a fost adus de Sfântul Apostol Andrei „ cel dintâi chemat” adică primul apostol al Mântuitorului. El era frate cu Sfântul Apostol Petru. Mai există și astăzi peștera și pârâiașul Sfântul Andrei care
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
sufletul omului, să dăm atenție: a) stării interioare, din momentul mustrării; b) alegerii formei optime. a) Starea interioară propice cuprinde: Liniștea iubitoare Liniștea exterioară, fizică, ușor de dobândit, presupune reducerea vorbirii ca durată și intensitate. Liniștea interioară înseamnă că vom porunci uraganului din inimă și caleidoscopului din creier, să tacă. Tensiunea interioară sau exterioară este nepotrivită dojenirii. Mustrarea își atinge scopul, când participanții la dialog, sunt absolut liniștiți. Pozitivarea se face, prin îngrijirea vieții spirituale. Ascultarea optimă presupune perceperea ființei interioare
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări și, după plecarea oaspeților nepoftiți, poruncește să se deschidă ușile, ca „să iasă mirosul de mitocani”. Planul ticluit de „mitocani” va reuși totuși: arendașul îl are la mână pe boier, căci i-a împrumutat bani, și nici un scrupul nu îl împiedică să îl constrângă să îi
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
pentru elevi (cu specii de plante protejate de lege); realizarea și distribuirea de pliante despre deșeurile menajere și cele refolosibile fluturași despre pesticide și îngrășăminte (evidențierea riscului poluării cu îngrășăminte chimice și pesticide); postere cu îndemnuri ecologice; popularizarea celor zece „porunci” ecologice. “*” colectarea deșeurilor; “*” vânzarea maculaturii; “*” amenajarea de coșuri ecologice pentru reciclarea hârtiei; “*” înfrumusețarea spațiului verde din curtea școlii; “*” amenajarea unui colț verde; “*” realizarea de obiecte pentru spațiul verde, din materiale reciclabile; “*” confecționarea de ormamente din materiale refolosibile; “*” realizarea de tablouri
Educaţia ecologică prin activităţi extracurriculare. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Răican Georgeta () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1220]
-
religioase și au relegalizat obiceiurile de viață și cultură romane. Școlile din Cartagina, vestite în 439, când Genseric a ocupat marele oraș, închise o vreme, au fost redeschise. Gramaticul Telicianus a relatat cu entuziasm momentul în care regele Gunthamund a poruncit ca ele să-și reia activitatea, „readucând în Africa literele fugare”. Mai întâi trebuie să se fi deschis școala centrală, cea din For, unde strălucea Faustus; apoi celelalte, conduse de Coronatus, Cato, Calcidius și Pompeius. Dar școlile cartagineze nu erau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
într-o lume plină de contradicții, o cale care să îl ducă spre adevărul pur, și nu o află pentru că drumul spre adevăr trece prin propria-i ființă dedublată, stăpânită de Fiara agresivă și de Dumnezeul care nu iluminează, ci poruncește. Existența lui e, într-adevăr, un lanț de eșecuri traduse în limbajul parabolei.Copil fiind, și-a dorit o bicicletă și, când a obținut-o, un șofer i-a sfărâmat-o intenționat. A doua pasiune a fost șahul și îndemânarea
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de către turci, în anul 1777. După un Praeambulum ce anunță subiectul, acțiunea începe printr-o scenă în care domnul plănuiește împreună cu sfetnicii săi o alianță cu puterile creștine (Rusia și Austria) împotriva împărăției otomane. Dar sfetnicii îl trădează sultanului, care poruncește vizirului să îl suprime pe principele moldav. Ghica e asasinat prin vicleșug turcesc. Soția îi deplânge moartea în versuri ungurești și nemțești, un țigan ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă pastorală, fostul secretar
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
n-am iubit lucrul acesta. Că tu ești singur știutoriul inimilor, care vezi și cunoști toate inimile, cele bune și drepte și cele rele și hiclene. Iar noi, Doamne, nu sântem bucuroși să să facă această răzmeriță, după cum ne-ai poruncit noao, nici voim să fie vărsare de sânge, nici să să ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu puterii tale cei mari; că noi, Doamne, Dumnezeul nostru, știm că tot cel ce va
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
creștin” cu structurile polițienești ale bolșevismului n-ar trebui să lase vreun echivoc. Turnătoria nu este doar o eroare circumstanțială, o slăbiciune psihologică sau un eșec al moralei stoice a datoriei. Judecat în termeni teologici, gestul reprezintă un păcat împotriva poruncii care spune: „Iubește-l pe aproapele ca pe tine însuți” (Levitic 19, 18; Matei 12, 31, unde Hristos o alătură de comandamentul iubirii lui Dumnezeu). Păcatul turnătoriei este păcatul lui Iuda. Pentru un creștin, gestul delațiunii implică renunțarea la imperativul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără să te înstrăineze, îndeamnă fără să disprețuiască, poruncește fără să subjuge. Părintele a adus „multă bucurie și mângâiere” credincioșilor ortodocși din lume, iar prin povețele sale „inimile sfinților s-au odihnit” (Filimon 1, 7). Acum, când oamenii „nu mai suferă învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfete auzul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe mare, deși aceasta nu avea aspectul pe care-l capătă într-un calm plat; în acea dimineață, cînd lunga dîra de lumină proiectată de soare pe ape semăna c-un deget de aur pus asupra lor, pentru a le porunci să păstreze cine știe ce taină, cînd valurile catifelate șușoteau în dulcea lor tălăzuire, în această pace adîncă a lumii vizibile, Daggoo zări, din vîrful arborelui mare, o arătare ciudată. Era un fel de movilă albă, care, înălțîndu-se din ce în ce mai sus la orizont
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Albă! La auzul acestui strigăt, marinarii dădură buzna spre vergi, așa cum albinele se reped spre ramuri, în perioada cînd roiesc. Cu capul descoperit sub soarele fierbinte, Ahab stătea în picioare pe bompres, cu o mînă la spate, gata să-i poruncească prin semne timonierului în timp ce privea nerăbdător în direcția arătată de brațul nemișcat întins de Daggoo. Fie că, tulburat de jetul solitar întrezărit în răstimpuri, Ahab ajunsese să asocieze ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ahab ajunsese să asocieze ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe care-o urmărea, fie că era altceva la mijloc, nerăbdarea îl dădu oricum de gol, căci în clipa cînd zări movila aceea albă, el porunci, cu un glas ațîțat, să fie coborîte ambarcațiunile. Cele patru ambarcațiuni, cu a lui Ahab în frunte, se avîntară așadar spre pradă. Matahala albă se scufundă însă, în curînd și în vreme ce noi așteptam, cu vîslele în aer, să apară din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lăsate la apă, ea vira cu o mișcare maiestuoasă și înotă spre partea de sub vînt, însă cu un calm atît de egal, tulburînd atît de puțin fața apei, încît, socotind că nu era, încă, alarmată de-a binelea, Ahab ne porunci să nu vorbim decît în șoaptă și să nu folosim ramele. Așezați pe copastiile ambarcațiunilor, întocmai ca indienii din Ontario, lunecam în tăcere, cu ajutorul cîte unei vîsle scurte, marea calmă nepermițînd folosirea pînzelor. Deodată, în timp ce înaintam pe urmele balenei, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
slab, calea; cînd ne-am apropiat ceva mai mult, l-am văzut pe Ahab lăsînd peste parapet alte cîteva felinare. Arucînd o privire distrată spre hoitul ce se legăna pe apă, îi dădu unui matelot felinarul său și, după ce ne porunci să legăm bine balena pentru la noapte, se întoarse în cabină și nu se mai arătă pînă a doua zi dimineața. Deși în timpul urmăririi balenei, Ahab manifestase, ca să spunem așa, același zel ce-l însuflețea de-obicei, acum, cînd monstrul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ce faci? Acolo ți-e inima? Păi, aia-i burta! Mai sus, mai sus, așa, asta e... acu’ ai nimerit-o. Ține-o acolo și ascultă-mă cu luare-aminte. Ă Cu luare-aminte, zise bătrînul negru, ținîndu-și mîinile așa cum i se poruncise și răsucindu-și capul cărunt, ca și cum ar fi încercat, în zadar, să-și aducă în față ambele urechi. Ă Ei bine, bucătare, vezi tu? biftecul ăsta de balenă al tău era așa de îngrozitor, că l-am făcut să dispară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
luase o înfățișare corectă și normală și se oferise să lucreze ca mus pe „Jeroboam“. Fusese angajat, dar odată ajuns în larg, cînd uscatul încetase să se mal zărească, nebunia tînărului izbucni din nou. Declarînd că e arhanghelul Gabriel, îi porunci căpitanului să sară peste bord. își scosese la iveală și un manifest, prin care se proclama „eliberatorul“ insulelor și „vicar general al oceanului“. Tonul serios și hotărît cu care declara toate aceste lucruri, îndrăzneala sumbră a imaginației sale neadormite și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el. Marinarii, în marea lor majoritate niște ageamii nenorociți, se umileau, ba chiar se tîrau în fața lui și i se închinau ca unui zeu, cînd le poruncea el. Asemenea lucruri pot să pară de necrezut, dar, oricît ar fi de uimitoare, sînt adevărate. Iar istoria acestor fanatici ilustrează nu atît capacitatea individului de a se înșela pe sine însuși, cît nemăsurata lui putere de a-i înșela
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de cureaua mea îngustă de piele, astfel încît eram amîndoi legați unul de celălalt, la bine și la rău; dacă bietul Queequeg s-ar fi dus la fund pe veci, atunci atît obiceiul mării cît și onoarea mi-ar fi poruncit ca, în loc să tai parîma, să mă las tîrît de ea în adîncuri. Eram așadar legați ca doi frați siamezi; Queequeg era geamănul meu de nedespărțit și nu mă puteam descotorosi în nici un fel de primejdioasele răspunderi pe care le implica
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ne otrăvești, ai? Ne-ați asigurat pe viață și vreți acum să ne omorîți pe toți și să încasați primele de asigurare? Ă Nu eu, ci mătușa Charity a adus ghimberul ăsta pe corabie! se dezvinovăți intendentul. Și mi-a poruncit să nu dau niciodată harponiștilor vreun strop de spirt, ci numai zeama asta de ghimber, cum o numește dînsa. Ă Zeamă de ghimber! Cară-te cu ea de-aici, ticăloșiile și du-te de adu ceva mai bun din cambuză
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cealaltă balenă, cea uscată, e și mai periculoasă decît cea puturoasă. într-un cuvînt, Monsieur, dumnealui ne conjură să ne descotorosim de aceste hoituri dacă ținem la viața noastră. Căpitanul se repezi atunci la prova și, cu o voce puternică, porunci echipajului să nu mai înalțe palancurile de tranșare și să desfacă numaidecît lanțurile și cablurile care legau balenele de corabie. Ă Și acum, ce să-i mai spun? îl întrebă secundul pe Stubb. Ă Stai să mă gîndesc... Da, acum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de ambră din cadavrul acelei balene, dar o cantitate mult mai mare s-a pierdut în chip inevitabil căzînd în apă, deși poate că Stubb ar mai fi salvat o parte din ea, dacă nerăbdătorul Ahab nu i-ar fi poruncit să se întoarcă la bord numaidecît, amenințîndu-l că-l va părăsi. Capitolul XCI AMBRA Ambra este o substanță foarte ciudată și atît de importantă din punct de vedere comercial, încît în 1791 un anume căpitan Coffin, din Nantucket, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
așa că i-am retezat brațul. Dar eu n-am nici un amestec în ciotul ăsta de fildeș, adăugă medicul arătînd spre el cu cavila de matisit - lucrul ăsta, care contravine tuturor regulilor, este opera căpitanului, nu a mea; el i-a poruncit dulgherului să i-l meșterească și i-a pus în vîrf un ciocan, pe semne ca să zboare creierii cuiva, căci odată a încercat să mi-i zboare chiar mie. Da, cîteodată îl apucă pandaliile, ceva de speriat! Vedeți despicătura asta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]