2,403 matches
-
nu doar de buna-cuviință, ci și de o situație ideală. Cea mai eliptică, mai succintă plastică a zilelor noastre este ferită de acest gen de impertinențe de către o critică de artă care înlătură orice posibil reproș de incomprehensiune din partea unei posterități cîrcotașe printr-o supracomprehensiune instantanee și ferventă. Ea este din principiu inatacabilă, în lipsa unui criteriu exterior, a unei paradigme sau a unui canon care să autorizeze o apreciere particulară. Fiecare individualitate a creației vizuale își are de acum propria referință
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
grecească importantă). Se păstrează numele marilor pictori, dar nicio urmă a operelor lor. Textele acestei culturi au supraviețuit mai bine decât culorile ei. Avem, în schimb, frumoase urme ale picturilor romane, dar neatribuite, fără mari nume care să intre în posteritate. În fapt, din "arta antică" trebuie să alegem între legende și realități. Ele nu se adună. Ne vom face totuși o părere despre statutul mai mult decât modest rezervat "artiștilor" în Roma republicană și imperială raportându-ne la începutul cărții
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
drept vârstă de aur a picturii. În secolul I, ea se stinge. "Artă nobilă cândva se lamentează el -, când era dorită de regi și de popoare, și având darul de a-i înnobila pe cei socotiți demni să fie încredințați posterității; acum a fost însă cu totul împinsă deoparte de marmură și chiar și de aur"*. De altfel, Pliniu inserează aceste considerații strict documentare în secțiunea materiilor prețioase, între aprecierile despre aur, argint, bronz și cele despre pietrele prețioase și nobile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nopții cu lumina zilei. Rațiunea de a fi a unei emisiuni este receptarea ei, valoarea unui mesaj măsurându-se după nivelul lui de audiență: "cinci din cinci" înseamnă un certificat de victorie. Mediametrie, precizie fără drept de apel și fără posteritate. Însă istoria cinematografiei poate servi din nou aceleași feluri, reîncălzindu-le pe cele mai bune (legea capodoperei, constrânsă să-și inventeze un public pe măsură). Micul ecran este oglinda satului: fiecare țară dezvoltată are televiziunea pe care o merită. De aceea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în discuție, așa cum rezultă acestea din multiplele încercări de definire implicate în dezbaterea contemporană din cadrul teoriei sociale și politice. După cum am subliniat deja, ideologia nu este un concept static, evoluția sa semantică fiind inerentă dezvoltării științelor sociale, mai ales în posteritatea celui de al Doilea Război Mondial. Această dezvoltare s-a clădit, desigur, pe o moștenire ce deține, deopotrivă, reverberații ale înțelegerii marxiste a termenului, dar și ale analizelor venite din zona sociologiei cunoașterii, epistemologiei, teoriei politice ori psihologiei. Anunțul privind
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
această înțelegere socio-culturală a conceptului, că ideologia reprezintă o sursă de identitate și integrare a oricărei culturi, având deci un rol constructiv și nefiind doar o sursă de legitimare a autorității sau, așa cum a fost înțeleasă de către concepția negativă, în posteritatea lui Marx, doar o sursă de distorsiune. Așa cum subliniază Ricoeur, calitatea integratoare a ideologiei poate fi identificată prin intermediul acelor teorii sau activități care au rolul "de a difuza convingerea că evenimentele fondatoare sunt constitutive pentru memoria socială și, prin ea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
momentul în care i-au fost conferite conotații politice, ideologia a fost asociată relațiilor asimetrice pe care se presupune le instaurează în societate, construind apoi reprezentări al căror rol este cel de a justifica dominația unui anumit grup social. În posteritatea lui Marx, opoziția instituită de acesta între ideologie și realitate a fost preluată cu sensul de "axiomă" în gândirea socială și în cea politică în particular. În logica demersului de față, provocarea căreia încerc să-i răspund este dacă, în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
socio-culturală a conceptului, fundamentată epistemologic, că ideologia reprezintă o sursă de identitate și integrare a oricărei culturi, având deci un rol constructiv și nefiind doar o sursă de legitimare a autorității sau, așa cum a fost înțeleasă de către concepția negativă (în posteritatea lui Marx), doar o sursă de distorsiune. Ideologia a fost astfel îmbrăcată în mantia unei reprezentări sociale a cărei largă împărtășire garantează efectul integrării unei comunități dincolo de considerațiile care, pe filiera concepției negative sau a celei obiectiviste, se pot face
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de sub "vraja lui Marx", prin postularea unui sens general al ideologiei, nu s-au putut delimita de probleme precum sunt cele legate de interes, dominație sau cunoașterea subiectivă (și deci, din punctul de vedere al criteriilor de științificitate admise în posteritatea pozitivismului, neștiințifică) implicate de ideologie, după cum rezultă din considerațiile recente: " Într-un sens mai general, cultura fiecărui sistem social include o ideologie menită să explice și să justifice propria-i existență ca mod de viață, fie că este vorba de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
răposatul capul creștinului Mihai, Marele Voievod, ce au fost domn al Țării Românești și Moldovei”. Din punct de vedere românesc, unirea Munteniei, Transilvaniei și Moldovei a însemnat punctul culminant al rezistenței în lupta pentru independență și un imbold important pentru posteritate. Fapta fără precedent a lui Mihai Viteazul era prima unire politică realizată de un domn român, cu forțe românești și în sprijinul intereselor românești, dobândind peste timp valoare de simbol. -Sec. XVII a reașezat raporturile internaționale din spațiul central și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
vorbea că Victoria a înnebunit. Victoria a fost toată viața ei royal, dar nu întotdeauna regal, în ciuda morgăi afișate (în scrisorile oficiale vorbea despre ea la persoana a III-a)†††††††††† și în ciuda portretelor de aparat făcute pentru contemporani și pentru posteritate. Îi plăcea să-i urască (she loved to hate, cum spun englezii) pe ruși, pe Gladstone, pe irlandezi și pe buri, pe care îi caracteriza in corpore ca fiind horrid. Inspira teamă întregii familii regale; singura rudă care i-a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Marios P. Begzos, op. cit., p. 336. footnote>. Marele episcop nyseean nu a fost primul care să confere fragmentului 33, 23 din Exod: „Nu-Mi vei vedea fața”, un sens apofatic. Iudeul Filon ajunsese la aceeași concluzie în tratatul său, Despre posteritate și exilul lui Cain 15/16, 169. Dar se pare că Sfântul Grigorie a fost primul scriitor creștin care a punctat acest important aspect, parțial sub presiunea exercitată de controversa eunomiană<footnote Anthony Meredith S.J., Gregory of Nyssa, col. “The
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
baza începuturilor ei la mijlocul secolului al XIV-lea, începuturi care înseamnă populație, teritoriu, limbă, denumiri topice, credință, organizare socială etc. și potrivit cu care se cere a fi prezentată întreaga istorie precedentă. Miron Costin a satisfăcut prin opera sa această cerință. Posteritatea nu a reușit să dezmintă științific aranjamentul istoric al acestui cărturar. Mai mult încă, orientarea feudală a gândirii lui a fost ridicată la nivel de principiu al cercetărilor istorice asupra istoriei limbii și poporului român. În această privință sunt de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
descendenți ai tracilor, aidoma românilor, blochează gândirea istorică a marelui erudit. Hasdeu a teoretizat o atitudine intelectuală eronată față de componenta autohtonă a limbii române, ceea ce a diminuat până la limita anihilării valoarea muncii lui titanice, înfundând perspectiva științifică a cercetării istorice. Posteritatea nu-și explică cum trebuie eșecul lui Hasdeu în cercetarea elementelor autohtone și nici criza morală care l-a împiedicat să continue elaborarea dicționarului etimologic. Înțelegând că nu poate răspunde, așa cum simțea, la întrebarea care l-a propulsat în lupta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o transformă în deus ex machina chemat să rezolve problema limbii. El aduce în contemporaneitate această bază, pe care o consideră componenta fiziologică definitorie a poporului român, și își apreciază opera ca pe o încercare de soluționare a problemei, lăsând posterității împlinirea idealului său, urmând calea deschisă de el. „Chestiunea amestecului poporului român primitiv, declară el, cu diferite feluri de neamuri altele, pe care le va fi asimilat în cursul evoluției sale, este o chestiune care așteaptă rezolvirea, dacă în general
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
asemenea exemplu de popor este posibil numai ca un deziderat al minții noastre, în realitate este imposibil” (Ib.). Spre deosebire de alți cercetători, europeni și români, care au pus accentul pe materialul limbii, pe care l-au adunat, clasificat și comparat lăsând posterității o cantitate enormă de date pe care te poți baza ca să duci mai departe știința limbii, Philippide și-a construit opera pe principii cărora a încercat să le subordoneze datele limbii. Desprindem trei aspecte care însumează vanitatea operei lui. Mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
evoluției fenomenului lingvistic. TEORII ANTILATINISTE Perceperea neogramatică a istoriei limbii române a dat rezultate care i-au șocat pe înșiși promotorii acestei orientări în știința română. Nici unul dintre ei nu a părăsit această lume satisfăcut de ceea ce a lăsat moștenire posterității: imaginea falsă a unei limbi române fără personalitate, fără constituire vie și fără viață proprie. Nu doar filologii, dar și istoricii, filozofii, oamenii de cultură, toți cei care simt și trăiesc limba română ca expresie definitorie a neamului, indiferent de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care visa coroana unui nou imperiu roman de răsărit, Eminescu visa cununa de aur a științei române, însă calea spre realizarea sa ca cercetător al istoriei și al limbii neamului său, ca reformator al învățământului i-a fost blocată, iar posteritatea nu-l va păstra în memorie decât ca poet. Nici măcar pentru exegeți nu mai există aspirațiile îndreptățite ale lui E. la un post universitar și la Academie. 3. Se crede cu obstinație că pentru periodizarea creației lui Eminescu importante sunt
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
conchide că Eminescu percepea aceste elemente ca originare și indispensabile. Trebuia însă elaborată teoria necesară înlăturării limitărilor neogramatice. Începutul realizat de E. în această privință are valoare de principiu în abordarea istoriei cuvântului românesc. Lecția pe care Eminescu o dă posterității este că adevărata filozofie are la bază cunoașterea realității prin intermediul limbii materne, aceasta constituind singura pârghie veritabilă de ridicare a gândirii în sfera metafizică la orice nivel de generalizare. Imaginând o știință unitară pentru cuprinderea și cultivarea fenomenului etnolingvistic românesc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
experimentală așa cum l-a propus Eduard Gruber 101 Aparate comandate de Eduard Gruber pentru Laboratorul de Psihologie experimentală al Universității din Iași 104 Laboratoarele de psihologie din perioada în care a trăit Eduard Gruber 107 Activitatea în universitatea ieșeană 133 Posteritatea lui Gruber 145 Personalități ale științei mondiale care l-au cunoscut și apreciat pe Eduard Gruber 161 ANEXE 163 Chestionar psihologic asupra audiției colorate, figurate și iluminate publicat în Revue philosophique 167 ANUARIUL UNIVERSITĂȚEI DIN IAȘI PE Anulǔ Scolariǔ 1896
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
care nu a fost interesat de cercetarea psihologică experimentală a însemnat sfârșitul unui avânt unic în psihologia românească, efortul lui Gruber fiind anhilat, dar numai pe o perioada limitată de timp, exemplul său constituind un imbold pentru generațiile de astăzi. Posteritatea lui Gruber Având în vedere faptul că o apreciabilă perioada de timp numele lui Gruber nu a fost menționat în viața științifica românească din domeniul psihologiei, se părea că uitarea s-a instalat definitiv asupra realizărilor și scrierilor sale. Dacă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cu principii și expresionări incifrate, oculte, pentru că el este, semnifică, probează prezența zeului. Funcția, profesia, inițierea sa e de natură divină. Religia aceasta politeistă era centrată pe încredere, fidelitate, speranță. Exprimându-se esențializat prin acțiune și contemplare, egiptenii au dat posterității piramidele și Sfinxul, pe lângă scrierea hieroglifică, arta îmbălsămării, voința de a nu muri. în acest context se înscrie și medicina egipteană. Preponderent în practica preoților, ea a avut un caracter religios, asistând deopotrivă spiritul și trupul. în numeroasele papirusuri care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu lumini și umbre, aflăm în cartea sa „Despre cărțile proprii“. Galen este creator de școală, fiind și autorul a 500 de opere dintre care multe au dispărut la incendiul Templului Păcii în 192, în preajma căruia erau depozitate. Au rămas posterității doar 83, dintre care, cele mai traduse, mai circulate și cercetate sunt cele privind: pregătirile anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ființei umane și pentru atenția acordată psihicului în sănătatea omului. În acest temei putem afirma că afectarea psihicului poate condiționa sau determina sănătatea fizică, pe când suferința fizică nu întotdeauna afectează sufletul. Relatarea lui Socrate, preluată de către toți istoricii noștri, oferă posterității concepția medicală dacică rămasă foarte modernă. Tot din relatarea socratică, rezultă și nivelul superior al descântecului dacic, eliberat de obscurantismul înșelător, și convertit într-o sugestionare incantatoare, mobilizatoare de energii existente latent în om, în pacient. Mărturie despre plantele utilizate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spiritul de observație și experiența clinică. Ca și anatomistul Vesal, Ambroise Paré s-a impus prin fapte și exemplul personal. Începând cu el, chirurgul este numit și medic. Pasiunea, priceperea, munca neobosită și atât de complexă i au asigurat recunoașterea posterității, meritând cu prisosință numele de „Părinte al Chirurgiei“, autor al unor valoroase tratate de chirurgie (1571), între care: Chirurgie Universelle. Confrații săi europeni cu nume de răsunet, îi sunt competitivi: în Italia Guido-Guidi (m.1569), în Anglia William Clowes (m.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]