1,960 matches
-
ludice. În Adalbert Ignotus, ciclu baladesc despre un ciudat personaj, „păstor” peste mărunte sălbăticiuni, discursul poetic, de o calofilie discretă, etalează o prețiozitate livrescă și se desfășoară într-un zumzet metaforic, cu ocultarea sau evanescența tramei narative. Al doilea volum postum, Văzduhul de cuvinte, e cel mai viguros și promițător dintre toate. În versuri uneori solemne, chiar patetice, alteori proaspete, impresionând prin autenticitatea rostirii, C. reia, într-o prozodie „clasică”, tradițională (ferită însă de monotonie prin diversitatea structurilor ritmice și a
CAUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286143_a_287472]
-
Caracostea). Cum era de așteptat, în mod oficial opera reginei și scriitoarei au fost date uitării în anii regimului totalitar din România. SCRIERI: Vârful cu dor (Rumänische Ballade), București, 1879; Vârful cu dor, tr. M. Eminescu, în M. Eminescu, Poezii postume, București, 1905; Sappho, Leipzig, 1880; Hammerstein, Leipzig, 1880; Stürme, Bonn, 1881; Jehovah, Leipzig, 1882; Les Pensées d’une Reine, pref. Louis Ulbach, Paris, 1882; ed. (Cugetările unei Regine), tr. I. C. Crăciun, Iași, 1882; Leidens Erdengang, Berlin, 1882; Pelesch - Märchen, Bonn
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
de timp ontologic - / Și tare-i târziu... și tare-i târziu...” Trecutul înghite cu lăcomie prezentul, universul se sfoiegește și se închide în melancolii nesfârșite, iar amintirile devin răni deschise. Obosit de existență, poetul ajunge să-și supraviețuiască, scriind poezii „postume”: „De fapt murisem de-atunci / ca melancoliile / în sala de așteptare a bucuriei. / Te și miri că soarele / nu s-a topit / nu s-a sfâșiat. / Fiecare copac stă ca o gheară / de-a lui Mârșăvie Împărat.” „Logica ni-ni-stă” (nici-nici
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
Apa de apoi, îngr. și postfață Emil Manu, București, 1991; La neige qui jamais ne neige et autres poèmes, Lausanne (Elveția), 1993; Greșeala de a fi-The Error of Being, ed. bilingvă, tr. Marguerite Dorian și Elliot B. Urdang, București, 1994; Postume, îngr. și postfață Emil Manu, București, 1995; Tristețe și cărți, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1995; Cimitirul din stele, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1995; Le Livre des poèmes perdus, Troyes (Franța), 1995; Exil interior, îngr. și pref.
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip, 1937, culegerea postumă În căutarea Atlantidei, 1989). În chestiuni de artă, de teorie literară, C. pune în relație, de câte ori are prilejul, valențele esteticului, etnicului și eticului. I se întâmplă și să cadă în inconsecvențe. „Hermetiștii”, de pildă, i se par depășiți și reci
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
lucid, despre sculpturi celebre din muzeele italiene sunt caligrafiate în Pietre la cari mă-nchinai (1937). Însemnări despre capodoperele unor maeștri (sculptori, pictori), ca și pe marginea unor scrieri ce îi stârnesc interesul, se împletesc în jurnalul din 1929-1936, tipărit postum, Zilele și umbra mea (1976), care cuprinde mărturii asupra propriei formări ca om de cultură și ca scriitor, țintă urmărită cu o rară perseverență. În proze - antologate în volumul Necunoscuta, 1972 -, C. nu e captivul unei singure maniere. Unele narațiuni
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
împărăție). De asemenea, a tradus din scriitoarea italiană Antonia Pozzi (Cuvinte, 1941). Stabilindu-se la București în 1942, C. se va dedica exclusiv criticii literare. Invalid de război, se stinge prematur, în urma unui accident. O selecție din critica sa apare postum, sub titlul Basoreliefuri (1977). Alte două volume de nuvele, Umbrele iubirii și Sărutul, au rămas în manuscris. În proza de început, C. se lasă copleșit, ca mulți debutanți, de afectivitate și elan juvenil, stări de care nu se va debarasa
CHIRNOAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
1972, Critica în prima instanță, 1974), abordează cu preponderență domeniul prozei literare. Chiar și volumul Eminescu (1984) este dedicat prozei poetului, investigând „structurile fantasticului narativ”. S-ar putea afirma că C. s-a specializat pe problemele prozei scurte românești. Volumul postum, Între imaginar și fantastic în proza românească (1987), vine să întărească această afirmație. E de apreciat efortul de a-și moderniza mijloacele de abordare a fenomenului literar în alte câteva apariții: Însemne ale modernității (I-II, 1977-1979) și Întâlnire cu
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
apropierea de titanii muzicii universale, educație ce reușește să estompeze eventualele inadvertențe de limbaj, vizibil tributar limbii franceze. Publicarea celor mai semnificative dintre comentariile și aprecierile lui C. asupra vieții muzicale se realizează în Pagini de cronică muzicală (1915-1938), apărute postum, în 1967, în două volume. Criticul muzical are o activitate neîntreruptă de peste două decenii, caracterizată printr-o autoritate necontestată de specialist. Mistica roză (1921) reprezintă dovada că muzicologul, la care sensibilitatea concurează erudiția, poate fi și poet. Versurile sunt accesibile
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
mai colabora la „Adevărul literar și artistic”, „Viața literară”, „Cuvântul literar”, „Gândirea”. Debutează editorial în 1925, cu o culegere de narațiuni pentru copii, Povești în versuri, premiată de Editura Cartea Românească. Poezia lui C. a fost introdusă în circuitul receptării postume de Tudor Vianu. În 1937, acesta edita, sub îngrijirea și cu prezentarea sa, culegerea Vestiri; în același an, îi apăreau și traducerile, reunite în Antologia poeziei franceze. Cartea de versuri e alcătuită din patru cicluri (Vestiri, Plâns înecat, Semne pe
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
legende, basme și anecdote autohtone, dar și străine (Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, François Copée, Frații Grimm ș.a.). Prin încărcătura simbolică, inserția straniului și prin muzicalitate, legenda Cerbul anunță baladescul poeților din Cercul Literar de la Sibiu. Volumul Vestiri și versurile postume, alături de traduceri, anunțau o personalitate complexă și novatoare. SCRIERI: Povești în versuri, București, [1925]; Prichindel. Chipuri și priveliști. Întâmplări și istorisiri, București [1925]; Vestiri, îngr. și prezentare Tudor Vianu, pref. Al. A. Philippide, București, 1937; Chipuri de altădată, București, 1974
CIORANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286268_a_287597]
-
muzicale la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice” ș.a. Desfășoară activități culturale legate de evocarea personalității poetului latin Ovidiu, și din anii ’80, de difuzare a valorilor culturale japoneze și de dialogul cultural româno-nipon. Îngrijește volumul postum de versuri de tinerețe Argotice ale lui Nichita Stănescu (1992). Dialog despre eroare și Schițe bucureștene (1975) grupează proze scurte, investigând universul vieții cotidiene contemporane, din diverse medii. Incomunicabilitatea, nostalgia, însingurarea, neliniștile difuze, povara existenței zilnice definesc crâmpeie de biografii
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
dominant fiind însă lirismul solar (Devenire, Al vieții mele soare...ș.a.). Poetul scrie, de asemenea, balade fantastice, dintre care una mai reușită (Acvina), și alte stihuri modelate după specii folclorice. Cele mai multe dintre poeme sunt adunate în volumul Poezii (1934), apărut postum. Scriind și proză, G. își ilustrează în parte concepția filosofică. Eroii nuvelelor sale, romantici cerebrali, cu model în Dionis, își plăsmuiesc o lume a lor, de oameni singuratici, cu pasiune pentru artă și crezând profund în Dumnezeu. În Emaus, filosoful
GHERASIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287243_a_288572]
-
teatru - în „Vremea”, „Secolul”, „Facla”, „Rampa”, „Arta nouă”, „Caietele Teatrului Național”, ca și în „Viața românească”, „Veac nou”, „Steaua”, „România liberă”, „Astra”, „Flacăra”. O seamă de însemnări au fost reunite în Cu teatrul românesc peste hotare (1968) și în volumul postum Un drum în teatru (1980). Amintiri despre teatrul interbelic i-au apărut în „Teatrul” (1959-1970). La vârsta memoriilor, A. a publicat câteva cărți de schițe și povestiri, unde evocă mucalit, cu și fără travestiul ficțiunii, scene din copilărie, impresii de
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
urmelor, existența unui unicorn al mării nu înseamnă inexistența unui unicorn terestru, ci dimpotrivă), cât abundența dinților de narval"66. Ceea ce nu înseamnă că mitul se evaporă subit și irevocabil: în secolul al XVIII-lea, Leibniz, într-o lucrare tipărită postum, Protogaea, s-a arătat convins de existența unicornului, sprijinindu-și credința pe descoperirea unor fosile asemănătoare, a căror imagine o și reproduce 67. Faptul că, în plin secol al XVIII-lea, un raționalist se arată dispus să mai creadă în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în special școlii din Alexandria. Este cea mai veche lucrare medicală scrisă în latină, care s-a pierdut câteva sute de ani, fiind redescoperită la Siena în 1426. A fost o redescoperire fericită, care i-a adus o mare faimă postumă. Paracelsus a fost numit astfel pentru a sublinia că l-a depășit chiar pe Celsus, în erudiție și valoare. Opera lui Celsus avea o extindere mai mare decât cea recuperată în 1426. Ea se compunea din 6 părți și purta
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
severă a valorilor, să fie complet în cuprinderea sa și neconcesiv în selecția numelor. Nu vom regăsi aici ceea ce memoria colectivă românească a sedimentat de-a lungul secolelor: portrete istorice, vechi scriitori, cronicari, cărturari etc. Nu e nici măcar un inventar postum. Majoritatea personalităților sunt încă în viață (31 din 34), iar câțiva sunt chiar tineri. B.P. Hasdeu are abia 31 de ani la data la care intră în Panteon. "Sacrarea" se face în general în funcție de evenimente recente: Revoluția de la 1848, Adunările
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
decât un atașament pentru o viață invizibilă, neschimbând nimic în desfășurarea terestră a existenței: inspirat de apelul divin, poți aștepta o viață bună după moarte, ducând totuși o viață rea, subdezvoltată în planul existenței actuale. Poți visa la un destin postum în planul suprasensibil al raiului, fără să controlezi niciunul dintre aspectele vieții concrete pe care o duci în realitate. Spiritualitatea religioasă furnizează fără îndoială o chemare, o orientare a faptelor și a gândurilor în funcție de o idee, dar aceasta nu e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în guvernarea existențelor individuale se bazează pe o definiție specifică a vieții bune, a vieții realizate în funcție de controlul și de aspirațiile individului. Fichte caracterizează sensul acțiunilor umane printr-o aspirație la eternitate: faptele și gândurile capătă semnificație prin consecințele lor postume, în măsura în care lasă urme după moartea celui care le-a comis. Destinul nu poate fi gândit decât prin proiectarea unei vieți ale cărei acțiuni continuă să exercite o influență și după dispariția individului: Ce om însuflețit de gânduri nobile nu vrea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Pantazi Ghica, cel care a inclus în romanul Un boem român câteva pagini despre literatura națională, identifică geniul la V. Cârlova, la Grigore Alexandrescu și la Vasile Alecsandri 131. G. Sion confirmă, cam în silă, genialitatea lui Bolintineanu în prefața postumă la Operele acestuia din 1874: "Bolintineanu, măgulit, lăudat, respectat de toată lumea, necriticat niciodată de nimeni, îngâmfat poate de talentul său, ajunsese a se crede geniul necomparabil al României"132. Odobescu, publicându-l pe Cârlova la trei decenii după dispariție în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nr. 2, pp. 231-238. Tomoiagă, Radu, Ion Eliade Rădulescu: ideologia social-politică și filozofică, Editura Științifică, București, 1971. Trabant, Jürgen, Traditions de Humboldt (1990), Editions de la Maison des sciences de l'homme, Paris, 1999. Vianu, Tudor, "Istoria ideii de geniu", în Postume, București, Editura Pentru Literatură, 1967. Vintilă-Ghițulescu, Constanța, Evgheniți, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernități românești 1750-1860 (2013), Humanitas, București, 2015. Vintilă-Ghițulescu, Constanța, Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească 1750-1860, București, Humanitas, 2015. Volovici, Leon
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
des œuvres perdues, Hermann, Paris, 2010 (capitolul "Trésor ou détritus"). 55 Apud Gheorghe Vrabie, studiu introductiv la Vasile Alecsandri, Opere, III, Poezii populare, ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Editura Academiei, București, 1978, p. 51. 56 M. Eminescu, Opere, V, Poezii postume. Anexe. Note și variante. Exerciții & Moloz. Addenda & Corrigenda. Apocrife. Mărturii. Indice, ediție îngrijită de Perpessicius, Editura Academiei, București, 1958, p. 635. 57 G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, V, Fundațiile Regale pentru Literatură și Artă, București, 1936, p. 74. 58
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
luat forma unui afiș publicitar). Eroul lui Kafka, al acestui prim roman început la finele lui septembrie 1912, dar rămas neterminat, este într-adevăr un "dispărut" (Dispărutul este titlul cu care Kafka a vorbit despre el - cel de America fiind postum și datorat lui Max Brod). Nu știm cum prevedea Kafka să-și termine romanul, dar este sigur că - orice ar spune optimistul Max Brod - că numeroși indici ne lasă să prevedem un sfârșit tragic pentru erou. Sabia statuii Libertății ar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atare. Totuși, chiar și într-o analiză a evenimentelor pur laice, religia nu poate fi redusă la un simplu înveliș filozofic al factorilor economici și sociali”90. Mai avem și problema lansată de David Gress: “întrebarea dacă Occidentul, ca versiune postumă a creștinismului lipsită de o credință publică, care să reprezinte un liant, ar putea supraviețui pe termen lung ca civilizație laică a fost formulată, dar încă nu a primit un răspuns până la sfârșitul secolului XX. Pentru un răspuns afirmativ sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
T. Maiorescu au fost printre țintele preferate ale detractorilor culturii române de dinainte de 1945. M. Nițescu, autorul unei remarcabile sinteze asupra vremurilor de început ale comunismului în România, constata, referindu-se la T. Maiorescu, că această „perioadă din biografia sa postumă e sistematic trecută sub tăcere”. Atacurile au început imediat după război, fiind greu de identificat cel care a dat tonul. între primii se numără G.C. Nicolescu, cu un articol demascator (Adevărata față a Junimii), publicat în revista care, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]