31,455 matches
-
unor multiple interpretări, textul wagnerian a fost citit ca dramă socială, ca poveste fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le înțeleg pentru că au altă dimensiune decât cea a omenescului. Cu excepția Sentei, apăsată de lumea reală, ea aspiră către o
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
plăcerea vicioasă de a vorbi despre sine. Eforturile scriitorului de a-și reprezenta țara sunt apoi zădărnicite de prea marea sa încredere în anumite clișee culturale, cum ar fi acela cu balada Miorița - simbol al pasivității românilor. " Un cioban află - povestește Nicolae Breban francezilor -, prin gura unei mioare vorbitoare, năzdrăvane, că urma să fie asasinat de cei doi ortaci ai săi, pentru motive de tip material. în loc să se revolte sau să se apere, ciobanul Mioriței are o reacție paradoxală, fatalistă la
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
eroina cărții trăiește spaima permanentă că și-ar putea pierde mama, "femeia cu părul de oțel" al cărei număr de rezistență constă în executarea acrobațiilor sub cupola circului, atîrnată de păr. Pentru a-i risipi frica, sora mai mare îi povestește eroinei istoria copilului care fierbe în mămăligă și căruia mama i-a împlîntat o foarfecă în obraz. Tatăl este clown și, în timpul liber, cineast amator. Întreaga familie a fugit din România de teama Securității, cu speranța unei vieți mai sigure
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
autodidactă. Care este primul dumneavoastră contact cu literatura? Ați mărturisit la talk-show-ul "Bulevard Bio" că atunci cînd stați de vorbă cu prietenii de aici, ei spun că nu comunicați, ci pur și simplu "povestiți". Credeți că acest har de a povesti despre care ați afirmat că și mama dumneavoastră îl are, v-a fost de ajutor? A.V.: Cred că el mă ajută. Și tata era așa, îi plăcea să zică lucruri care nu erau adevărate (rîde). Povești, istorii... Mama este
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
limita dintre realitate și ficțiune în cartea dumneavoastră. Credeți că această limită este importantă? A.V.: Pentru mine nu este importantă. Eu nu vreau să scriu adevărul, nu scriu o carte de istorie, ci vreau doar să "erzählen"... R.B.: Să povestesc. A.V.: ...Să povestesc. E normal să povestesc lucruri pe care le cunosc, dar cred că și fantezia unei persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
ficțiune în cartea dumneavoastră. Credeți că această limită este importantă? A.V.: Pentru mine nu este importantă. Eu nu vreau să scriu adevărul, nu scriu o carte de istorie, ci vreau doar să "erzählen"... R.B.: Să povestesc. A.V.: ...Să povestesc. E normal să povestesc lucruri pe care le cunosc, dar cred că și fantezia unei persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.: Dar și cultură fiindcă
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Credeți că această limită este importantă? A.V.: Pentru mine nu este importantă. Eu nu vreau să scriu adevărul, nu scriu o carte de istorie, ci vreau doar să "erzählen"... R.B.: Să povestesc. A.V.: ...Să povestesc. E normal să povestesc lucruri pe care le cunosc, dar cred că și fantezia unei persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.: Dar și cultură fiindcă vedeți - acuma v-am
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
scris aici - între 1970 și 1990 - e fals sau constituie diversiuni menite să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon. Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el unește reportajul, interviul, ancheta cu opera de ficțiune, povestind viața adevărată a altora, ca și cum ar fi a sa: eul care povestește e un "eu generic", un Prizonier - realitate și ficțiune, în aceeași măsură -, și el răspunde cum nu se poate mai tranșant și semnificativ la eterna întrebare: viața imită
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
să acopere un plagiat, o dezinformare, să lanseze un zvon. Vasile Iancu oferă primul roman-document din proza noastră contemporană; el unește reportajul, interviul, ancheta cu opera de ficțiune, povestind viața adevărată a altora, ca și cum ar fi a sa: eul care povestește e un "eu generic", un Prizonier - realitate și ficțiune, în aceeași măsură -, și el răspunde cum nu se poate mai tranșant și semnificativ la eterna întrebare: viața imită literatura, literatura imită viața? Greu de spus, după lectura acestei cărți unde
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
minune mare! S-au adunat mii de oameni în centrul Clujului și de dimineață cântă și joacă Hora Unirii!” Nu mă puteam dezmetici. Simțeam că mă sugrumă emoția. Cum, adică, vine asta? Nu cu mult înainte, un bun prieten, îmi povestise în mare taină, pătimirile lui prin beciurile securității pentru ca a cântat cu prietenii la un pahar de vin „Tricolorul” și „Hora Unirii”. Eram încă zguduită de relatările lui și acum să aud că oamenii cântă și joacă Hora Unirii!? Era
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
pe ruși și făceau neobservată această explozie de sentiment potriotic izbucnit din pieturile miilor de români. Apoi tot mai des ajungeau la mine vești din centul orașului. Vecinii și prietenii veneau la mine ca să îmi împărtășească marea bucurie. Ei îmi povesteau, despre marea masă de oameni, despre veselia cu care cântau și jucau. Oamenii se mai duceau pe rând pe acasă, mâncau se mai încălzeau, de bucurie mai luau câte o pălincuță și, ca trași de ață, se întorceau la hora
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
conștient de tine încît nu mai ești capabil să-ți închipui măcar apropierea de ceilalți căci ei devin cumva simple ficțiuni. Eroul lui Mishima înțelege acest lucru ascultînd confesiunea unui prieten care are un handicap, la rîndu-i, fizic: picioare strîmbe. Povestindu-i idila sa eșuată cu o fată, Kashiwagi îi dezvăluie secretul comunicării cu altul: ca să poți iubi, trebuie să te vezi pe tine însuți ca în vis, adică ne-realist. Să-ți închipui că ești frumos, inteligent, fermecător, seducător, pentru ca
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
care și le asumă. El este îndrăgostit - de fapt - de literatură (ca autorul însuși), pentru înțelegerea căreia vrea să o folosească pe femeie ca inițiatoare. Inițierea chiar are loc - fiind descrisă de Eugen Șerbănescu în secvențe tulburătoare. Oricine poate să "povestească" erupția unui vulcan sau salvarea cuiva de la înec, dar puțini ar reuși să descrie modul cum accede un om simplu la literatură. Eugen Șerbănescu reușește; scenariul său s-ar putea intitula (și) Aventura transformării unui om simplu în scriitor. Dragostea
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
s-ar putea intitula (și) Aventura transformării unui om simplu în scriitor. Dragostea se amestecă, bineînțeles, indefinibil în pedagogia pe care Milena i-o aplică lui Manu. După cum în această pedagogie se amestecă și teroarea, specifică unui regim totalitar. Autorul povestește ce s-a întâmplat în timpul comunismului pe înțelesul celor din Occident. El știe că este nevoie de sex, de violență, de un ritm dinamic al "acțiunii" pentru a ajunge la conștiința spectatorului din Vest. Foarte expresivă - și plină de dramatism
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
ceva mai disipate, mai incerte stilistic. Senzație ce se datorează, poate, și absenței din cuprinsul lor a unor personaje capabile - în tradiția "ficțională" pomenită mai sus - să coaguleze materialul filmelor (iată-l spre exemplu pe Mihai Dolgan, conducatorul formației "Noroc", povestind însuflețit, într-un emoționant - adesea comic - prezent al memoriei afective, despre un nemaivăzut succes muzical - citește "dezgheț temporar": "Dintr-o dată, lumea umblă ca nebună ca să facă rost de un bilet, se urcă prin copaci ca să-i asculte..." ( aici, despre turneul
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
închinându-se cu metanie în fața bisericii, pe o poliță o Matrioșă obosită zăbovind lângă un spray cu numele (?!)"Credo", trei copii înaintând spre cameră cu picioarele desculțe afundate în glodul drumului, un fragment de conversație cu o văduvă din Sarichioi povestind despre greutățile pe care le are cu sătenii care o bănuiesc de necredință față de bărbatul mort: "ei cred că aici e Occident: abia ți-ai pierdut bărbatul și te și duci după altul" sau o bătrână pomenind spaima de vaccin
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
după decenii într-un pod, după ce majoritatea au fost distruse din întâmplare - iată un punct de la care nici o "ficțiune" cinematografic serioasă nu s-ar da în lături să-și înceapă desfășurarea. însă care film ar "bate" viața, ce poveste ne-povestea? *Murind pentru Madrid - r. Sergiu Cobileanschi, 1999 * Momentul Norocului - r. Marin Turea, 1999 * Răsăritul Bălților - r. Igor Cobileanschi, 1999 * Satul din Oglindă - r. Leontina Vatamanu-Mărgineanu, 1999
Ne-povești familiare by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/16934_a_18259]
-
dinăuntru a crezut că-i nevastă-sa, cum sta în cada întoarsă cu fundu-n sus, să nu-l vadă. "A venit, fă?" (echipa, adică). Toți se opresc în jurul căzii și tac. El stă ca prostul acolo dedesubt... Asta o va povesti el. Din punctul lui de vedere. Care punct de vedere, ce să zic... (Restul, indescifrabil) Sîntem mizerabili, mîncăm semințe - vorba asta mă urmărește; mereu îmi vin în minte cuvintele acestea... rostite de un țăran, definiție colosală a realității... deși mizerabili
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
cu cada de prune puse la fermentație. Muncește ziua și noaptea. Îl întreb: - Cînd dormi? - Între timp, zice el, și mă face să rîd, replică formidabilă și ea în gura unui țăran din centrul țării... Auzi: Între timp! * Stanciu Tănase povestește cum s-a dus el la mare, la Vasile Roaită. Stă în miezul zilei pe plajă îmbrăcat, cu nevastă-sa, și ea îmbrăcată, amîndoi în picerili goale. Atît. Nu goi, ca ăilalți de la oraș. Stau amîndoi la capătul plajei. Cît
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
Ia-ți, fă, unu' cînd îți zic!" Ea tace, șovăie; apoi se bagă-n el și-i mai dă și-un ghiont și zice: "Păi, ce, nu ești tu bărbatu-meu cu cununie?!"... Stanciu Tănase, responsabilul cazanului de țuică îmi povestește toate acestea cu o fală a lui...(se întrerupe). * Bivolița care miroase taurul taman de la 5-6 kilometri, de la Grindași. Cum au dus-o ei mai întîi la gîrlă să se mai răcorească. Și cum unul i-a zis bivoliței, du
Țărani pe plajă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16936_a_18261]
-
fapt partitura reconstituită de Mendelssohn-Bartholdy pentru a epata - imediat - pe auditorul timpurilor lui, viziunea romantică a Pasiunii are - față de retorica barocă - un alt ritm al povestirii, o altă durată, care îi deschide accesul la teatru. Cum se vede istoria biblică povestită de Evanghelistul Matei? O punte lungă, îngustă, ușor înclinată (ca și cum ar veni de departe) leagă sala de decorul fix din scenă: un spațiu închis de un fundal, balcoane suprapuse unde corul (poporul) rămâne, în sonurile uverturii și ale primului cor
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
partiturii este Evanghelistul Matei: nu Isus. Sigur, spectacolul schimbă aceste proporții. Povestitorul își rostește textul, dar implicările lui narative devin active. Clemens Biber (Evanghelistul) are glasul potrivit declamației mlădioase, urmărind acțiunea, dar și impresiunile afective care l-au îndemnat să povestească lumii Patimile. Detașare - Implicare. Spectacolul nu pune în evidență voci mari, ieșiri la rampă ale vedetelor. Ar fi fost lipsit de rafinament estetic. Pentru Isus (Dietrich Henschel) este tot atât de necesar un glas potolit care să transmită blândețe, demnitate, o totală
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
pare a fi mesajul transmis de regizorul Ciulei, solidar cu regizorul Hamlet. Convingătoare, cel mai des tulburătoare, luciditatea expunerii premiselor nu devine în spectacolul de la Bulandra o magie a participării. Se poate accepta că fantoma este un om cu barbă povestind un secret știut numai de el, dar prezența lui în scena din iatacul reginei pare a fi extrasă dintr-o dramă de bulevard. în scena duelului, încrucișarea spadelor acoperă trăirea oamenilor. O contribuție esențială la dezordinea din final are Ștefan
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
părul, ce a mai rămas din machiaj, dacă s-a bronzat sau nu. Poeta vede altceva și anume amestecarea imaginii viețuitoarelor din apă cu propria ei imagine. Iar această interferență a două lumi îi trezește amintiri posibile, pe care le povestește cu naturalețe: " Mă privesc în lac,/ O broască îmi sare în ureche,/ o broască îmi iese din gură,/ o broască mi se-nfășoară în păr/ și râsul meu e un orăcăit de apă/ posedată de lună.// Am fost o dată eu
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
D-ta filosoful nu ești rural, dar vrea să zică că de la sat, de la matcă, de la crysalidă izvorăște tot ce e adevărat românesc - chiar cînd este transpus în oraș sau chiar într-o mare metropolă a lumilor străine." S-a povestit că N. Iorga a pufnit furios, neuitînd această aspră lecție, pe care el considera că n-a meritat-o și că dreptatea - se putea altfel? - era de partea lui. Dar pentru Blaga, căruia ani de zile opera îi fusese - datorită
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]