2,203 matches
-
fixat întâlnire cu Stan, coleg și bun prieten, la intrarea în parcul central al orășelului. Victor a ajuns ceva mai devreme la locul convenit. O bătrână tuciurie, așezată pe treptele de ciment de la intrare, l-a îmbiat să cumpere semințe prăjite din coșul ei de răchită. Mai încolo, un vânzător ambulant de înghețată striga din toți rărunchii: Proaspătă și răcoritoare aveeeeem! Victor a trecut pe lângă ei și s-a oprit la panoul unde era afișat programul cinematografului: n-a mai apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se adunau la un taifas. Mirosea destul de urât a oboseală și a stătut, dar, fiindcă din stradă nu puteai ghici nimic din forfota dinăuntru, m-am gândit la o cauză. M-am întrebat de ce bătrânii aceia preferau claustrarea, în loc să se prăjească la soare sau să se plimbe prin oraș. Prințul izgonit din Ciad m-a lămurit că existau reguli și că îmi anunțase vizita într-un registru cu o zi înainte. Nu numai reguli scrise, ci și opreliști consimțite. Pensionarii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
descopăr c-am trăit degeaba o parte mult mai mare decât credeam din treimea activă a vieții mele. Mai bine zis, n-am trăit-o în nici un chip. Sigur, omul simte din vreme în vreme nevoia să lenevească, să se prăjească la soare sau să stea cu undița-n mână și să se uite cum lenevește și balta. Numai că una e să te relaxezi și să te simți bine, și alta să zaci, cum am zăcut eu cândva și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la televizor la o bălăcăreală politică și mi-am regăsit echilibrul spiritual. Om de treabă, părintele. Avea un asfalt în curtea bisericii de ziceai că ești la oraș. Spre seară, când se încingea la 70 de grade, de puteai să prăjești oul pe el, simțeam și eu că trăiesc. Acum înțeleg de ce se spune că trebuie să vii la biserică pentru a lua viață. Viața de la asfaltul orașului vine. Îi vedeam pe țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bacău; construiește casa parohială; 1972 1 aprilie - 1 mai 1973, paroh la Adjudeni, unde toarnă temeliile actualei biserici. Ulterior este transferat ca vicar la Barticești, Cireșoaia, 2 ani la Galați, unde se pensionează; Ca pensionar a ajutat în pastorație la Prăjești, Horgești, și în mai 1990 la Nisiporești, unde a ajutat la noul seminar. 1990 aprilie, administrator la Școala preteologică de la Nisiporești; 1990 octombrie 24, (23 noiembrie 1990 după Pr. Iosif Simon, Necrolog; 1991 după Pr. Gheorghe Pătrașcu, în Zile de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ajunge la Bacău, la o soră de a mea cu numele Eleonora Telegraf pe ziua de 2 august 1964. Făcusem 2 ani, 2 luni și o săptămână de condamnare în detenție (muncă grea). Ajuns în libertate, am fost repartizat la Prăjești, județul Bacău, fără nicio numire, cu opreliștea de a predica în biserica parohială. Am celebrat în schimb și am predicat în satele filiale ale parohiei Prăjești aproape în fiecare duminică. Prin august 1964 am fost numit vicar în parohia Mărgineni
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
săptămână de condamnare în detenție (muncă grea). Ajuns în libertate, am fost repartizat la Prăjești, județul Bacău, fără nicio numire, cu opreliștea de a predica în biserica parohială. Am celebrat în schimb și am predicat în satele filiale ale parohiei Prăjești aproape în fiecare duminică. Prin august 1964 am fost numit vicar în parohia Mărgineni - Bacău, pe lângă confratele în preoție, Pr. Alex. Ghiuzan. Aici mai locuia și confratele Vamoșiu. Eu fiind mai liber, eram solicitat să ajut pe alți preoți și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
face în Italia, la Assisi și Osimo și este hirotonit preot la 13 august 1933. Revenit în țară, a fost profesor și duhovnic în Seminarul Teologic din Luizi-Călugăra, precum și vicar parohial. Pe rând a ocupat posturile de paroh de Săbăoani, Prăjești, Ciugheș, Rotunda și alte locuri, pretutindeni evidențiindu-se ca un bun păstor, un bun director spiritual și zelos lucrător pentru cauza lui Dumnezeu, a Bisericii și a sufletelor. În luna decembrie 1958 a fost arestat politic pentru activitate religioasă și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
aceluiași episcop Alexandru Cisar, în aceeași catedrală catolică din Alba-Iulia. Reîntorși în Moldova, am fost repartizați în mod provizoriu la diferite parohii, pentru o scurtă vacanță. În luna septembrie, în urma examenului de jurisdicție, eu am fost numit vicar în parohia Prăjești, de unde, la sfârșitul lunii octombrie 1953, am fost transferat ca vicar parohial la catedrala „Sf. Iosif” din București, unde l-am înlocuit pe Pr. Alois Done care din cauza sănătății șubrede, a fost mutat într-o altă parohie. La catedrala „Sf.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
acolo un cuib franciscan. A chemat la răspundere pe cel ce a primit de la mine impozitul pe clădiri acuzându-l de colaborare cu mine pentru a pune stăpânire pe casă... La 20 august 1991 am plecat din Valea Mare la Prăjești, acolo unde s-a întemeiat Noviciatul la 29 septembrie 1991 cu 39 de novici, un fenomen al Ordinului Franciscan! Parohul Silvestru Benchea și-a spus cuvântul de bun sosit primindu-mă frățește. Aici voi rămâne până la noi ordine sau până la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Valea-Seacă și dat la Lărguța. La 1 decembrie 1953 am fost numit paroh la Giurgiu. La 1 iulie 1956 am primit numirea de paroh la Bălușești, județul Neamț. Pe data de 1 decembrie 1956 am primit numirea de vicar la Prăjești, pentru că n-am vrut să dau o sumă de șase mii de lei în plus pentru tabla de la biserica din Călugăreni. Și am stat la Prăjești - Bacău până la data de 1 august 1957, când am primit numirea de vicar la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
județul Neamț. Pe data de 1 decembrie 1956 am primit numirea de vicar la Prăjești, pentru că n-am vrut să dau o sumă de șase mii de lei în plus pentru tabla de la biserica din Călugăreni. Și am stat la Prăjești - Bacău până la data de 1 august 1957, când am primit numirea de vicar la Onești - Bacău. Pe data de 1 iulie 1958 am primit numirea de vicar la parohia catolică Bărgăoani; erau multe filiale: Tupilați, Văleni, David, Talpa, Breaza și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Iași a avut bunătatea să preia patru din cele zece parohii ce ne-au fost încredințate prin actul de constituire a provinciei din 1895, în grija noastră rămânând doar șase, care se află în Hălăucești, Iași, Tg. Trotuș, Luizi-Călugăra, Galați, Prăjești. Tot cu sprijinul și acordul PSS. Episcopului de Iași, Petru Gherghel, am obținut autorizația de a deschide un seminar liceal, cu drept de publicitate și o facultate de filozofie-teologie, de asemenea cu drept de publicitate în orașul Roman. Actualmente în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
luni până în 1962. Muncind a primit condiționat. Și alții... Aceasta e în linii mari ce știu eu despre arestări. V-aș ruga să-mi furnizați și mie complectările pe care le cunoașteți în această privință. Eventual mă voi duce la Prăjești, dacă îmi veți comunica că dețineți și alte informații. În cartea pe care ar trebui să o publicăm cu ocazia Centenarului (1995), vor fi necesare date sigure cu privire la arestările preoților noștri. Poate v-ați uitat în proiectul pe care l-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
viața noastră. Pricepere de meseriaș cinstit, dar mai cu seamă abil. Atâta tot. De două sau trei ori pe săptămână mergeam la Brașov în ve derea cumpărăturilor, a vizitelor și a legării unor relații noi. La Satulung toată ziua ne prăjeam la soare pe malul limpedelui Târlung, înconjurați de flăcăiași înfierbântați, jucând table până la imbecilizare (bun remediu pentru liniștirea sufletului) și mâncând alune. Nu opusuri de artă, nu cărți, nu citit. Nu trebuie. Puțin Herodot, atât! În schimb, țineam casă deschisă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de vaci pe care o pregăteau tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit în untură cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10 ianuarie 2005
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nimic, îi e rușine (s-ar afla că are cu ea o blatistă și ar da-o afară din tabără). La un chioșc se vând din când în când niște cârnați horor. Mai sunt niște biscuiți. Creveți uscați, dar trebuie prăjiți în ulei. Niște conserve cu mazăre sau fasole care ar trebui fierte. Dacă te scoli cu noaptea în cap, poți face coadă la lapte. Suntem totuși în 1985. Horor. Mă hrănesc, de ce nu, cu Ness. Avem o cutie întreagă. Nessul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
averile familiei nobiliare încă n-am tereminat pentru că în urbariu mai sunt amintite: - un teasc de ulei cu o roată care cu ajutorul apei puneau în mișcare niște bătătoare de lemn, esență tare cu care fărâmițau sămânța de in. Tocătura se prăjea pe un cuptor, ca mai apoi să se introducă în teascul propriu zis pentru a se stoarce. - o moară de hărtie (care a ars la 1864) așezată la confluența râului Bâlea cu Laita. - în preajma morii de hârtie avea trei livezi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
cu sare de lămâie, după cum foarte bine se poate pregăti ca garnitură la un escalop de purcel. Buretele șerpesc (Lepiota procera), din frumoasa lui pălărie se poate pregăti cel mai delicios șnițel, alternativ tăvălit prin pesmet și prin ou, și prăjit apoi în ulei de măsline sau de floarea soarelui. Creasta cocoșului sau Brânca (Clavariu flava), poate fi pregătit de o bucătăreasă pedantă în zeci și zeci de feluri, care mai de care mai gustos. Și în sfârșit apetisantele Urechiușe (Chantarellus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
al unturii și al slăninei de porc. Materia primă pentru procesul de producție al uleiului vegetal era după cum am zis sămânța (sâmburii) de dovleac care se zdrobea în cele patru orificii ale pisălugului. După ce sâmburii erau zdrobiți ca făina, erau prăjiți pe o piatră sau pe o tablă groasă de fier sub care se făcea un foc bun. În timpul prăjitului se amesteca cu grijă stropindu-se după necesități câte puțină apă. Când atingeau un grad convenabil de vâscozitate și de rumeneală
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
adus. Doi dintre ei mergeau să ceară de pomană în oraș de două ori pe zi, dar ceea ce primeau era atât de puțin încât abia își duceau zilele. Mâncau de obicei puțină pâine prăjită - când o aveau -, pe care o prăjea cel care rămânea acasă. Petrecură astfel patruzeci de zile, nefăcând altceva decât să se roage. 95. La sfârșitul celor patruzeci de zile, sosi și maestrul Jean Codure și se sfătuiră să înceapă să predice 3. Se duseră toți patru, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
încă o dată îndemânarea pentru acest joc, având o intuiție teribilă asupra adversarilor. În acel moment ar fi vrut să fie invizibil ca vântul, dar numai el știa de ce. De-a lungul culoarului, în hotel, veni un miros de pește proaspăt prăjit pe grătar. Zâmbi ironic și se îndreptă spre camera sa. Într-o altă cameră din hotel se auzi un scandal de proporții, dar liniștea a fost restabilită în următoarele clipe de către oamenii de ordine. Ajuns în cameră se abținea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și la șiragul cu cîrnați. A doua zi dimineață, aveam să găsesc sub pernă cîțiva biscuiți și o pungă cu bomboane "aduse de Moș Crăciun". Mama pregătea mîncare multă, din carne fragedă de porc, iar tata, așezat la gura sobei, prăjea pe cărbunii încinși cîte o bucată de cîrnat și cîte o bucată de slănină pentru fiecare. Eu alergam prin casă și-l întrebam dacă și Păcală, din povestea ce mi-o spunea el, tot așa prăjea slănina cînd a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așezat la gura sobei, prăjea pe cărbunii încinși cîte o bucată de cîrnat și cîte o bucată de slănină pentru fiecare. Eu alergam prin casă și-l întrebam dacă și Păcală, din povestea ce mi-o spunea el, tot așa prăjea slănina cînd a fost la moara dracilor. Pe surori, care erau la oraș la școală, mi le amintesc doar cînd se întorceau în vacanța de Anul Nou. De fapt îmi amintesc mai mult de cadourile pe care mi le aduceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII-a; la ora 4 am alergat să cumpăr cele necesare pentru plecarea mea și abia la 5 și un sfert, din păcate, am ajuns acasă, unde i-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]