6,669 matches
-
artistei, specificarea cumpărăturilor, corporalitatea cu greutate în plus ori minus de la o zi la alta, obișnuitul cotidian al unui om între oameni, cu alte cuvinte, se mai găsesc pe Internet asalturi până în adâncul ei sufletesc, pe care niciodată șoimul de pradă din ziarist n-ar trebui să-l adulmece. Sau, cel puțin să nu ia cu totul pe artist în gheare și să-l scape prin hățișuri, unde pândesc să-l înșface jivinile. Țiuie la drumul mare șoimii presei de la care
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
caii în trifoi și au dat năvală să-i prindă. La un semnal a lui Cezar toți caii au fugit, numai Cezar a rămas, lăsându-se prins. A fost o mișcare strategică, de mare farsor. Paznicii considerând că au o pradă sigură în mâini, căutau ceva cu care să-l lege. Cezar era foarte calm și mergea alături de paznici. Când aceștia au găsit o sârmă, Cezar a nechezat odată și a plecat în mare viteză chiar de sub nasul paznicilor. Brigadierul nostru
ISPRĂVILE ARMĂSARULUI CEZAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357671_a_359000]
-
podul metalic al căii ferate care traversa cursul Someșului. - O vezi? Urmărind direcția brațului întins, copila reuși să zărească umbra lungă care aluneca leneșă în mișcările moi ale apei. - E mare, șopti temătoare ca nu cumva glasul ei să sperie prada, dar e chiar la mijlocul apei. Ne putem apropia? - Nu de pe mal, dar am o strategie! Fetița știa că tatăl găsea întotdeauna strategii la pescuit. Plecau de acasă din zori, fără mâncare și fără momeală, dar nu fusese nici măcar o singură
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
deși ușori, ei fac să reverbereze covorul de frunze foșnitoare în liniștea adâncă a pădurii... Discretă, mă ascund după o tufă de porumbar ca să nu deranjez, prin prezența mea, femeia ce pășea ca hipnotizată pe potecă. Chipul ei frumos părea pradă unei dureri ascunse. E doar una din poveștile de dragoste învăluite de energia stejarului secular, sub care altădată, iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor... O iubire ce se înfiripase într-o noapte magică de sânziene, când peste câmpuri zburdau
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
dulcele meu chin... Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă tem: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor..., numai speranță Pe acest drum, în lipsa ta în zadar mă străduiesc, Viața fără tine este un decor luminos Fără sens! Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
luminos Fără sens! Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia, Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă tem: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor... În acest dulce chin prin care mi-am ispășit toate păcatele Ascultă cât de mare e inima mea, Sunt o copilă venită din lume, Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia. Puțină
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
venită din lume, Răscolesc cerul ziua, noaptea, dansez cu vântul, ploaia. Puțină iubire, un pic de miere și eu dansez, dansez, dansez... Și în vacarm alerg și mă întreb: oare e rândul meu? Apare durerea. Prin tot Parisul mă las pradă Și mă duc în zbor, zbor, zbor...” (Indila, „Dernière danse”) Ascultând în memoria sa afectivă „Dernière dance”, de-ar fi ca cineva să se afle la marginea unei prăpăstii, decât să se agațe cu tot corpul de o piatră, oricât
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
Dernière danse”) Ascultând în memoria sa afectivă „Dernière dance”, de-ar fi ca cineva să se afle la marginea unei prăpăstii, decât să se agațe cu tot corpul de o piatră, oricât de contrariat de legea conservării vieții, se lasă pradă aruncării cu tot sufletul în zborul ultimului dans! În melodia și versurile acestui cântec este viața și este povestea, dansul vieții, dansul devastării sufletești, dansul dragostei săltate în povestea din suflet. Speranța, ca un mâner la gura prăpastiei e surclasată
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
se ascunde ori nori aduc furtună să nu-ntrebi stele nu-mi recunosc strigarea... dacă mă cauți când râul șopotește trecând prin defileu să nu-ntrebi stânca nu mi-a văzut culoarea... dacă mă cauți când vulturul se-nalță și prada-și cântărește să nu-ntrebi munții ei nu mi-au șters sudoarea... dacă mă cauți când dor de mine-ți este doar inima întreabă-ți să-ți dea de veste ea-mi soarbe răsuflarea... Referință Bibliografică: Și dacă... / Marian Malciu
ŞI DACĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358647_a_359976]
-
dumnezeirii și de la distrugerea dumnezeirii până la[...] transformarea fizică a Pământului și a omului”. (Dostoievski, F.M., Demonii, 3 vol., trad. N. Gane, Ed. Polirom, Iași, 2003, p.147). Acest vis apocaliptic a fost împărtășit și de ocultistul Yeats: „Iubite păsări de pradă, pregătiți-vă de război...Iubiți războiul pentru oroarea lui, această credință poate fi schimbată, civilizația reînnoită... Credința vine în urma unui șoc...Credința este mereu înnoită în chinurile morții”. (Yeats, W.B., A Vision. A Reissue with the author's final
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
care ne-nfioară. / îmi sclad un vis în vinul din podgorii / și delirez în drum spre casă. / o rugă mai cerșesc: „alungă-mi norii” / din toamna asta care nu-i a noastră”. Târziu, iarnă, îngheț, sloi, nopți zălude, lanțuri, păsări de pradă, umbră, risipă, urletul tăcerii, gol - iată elementele poeziei de dragoste la Mihaela Aionesei. Se știe că poetul scrie mai bine când e trist și nefericit. Jose Marti scria: “Dintr-o rană mai cumplită / iese versul mai frumos”, iar Bacovia spunea
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
acel atât de frumos cuvânt: „Iartă-mă!”? Fără educație, important fiind acceptul ei (spun aceasta întrucât de multe ori auzim câte un părinte plângându-se de copilul său: „Îi intră pe-o ureche și-i iese pe cealaltă!”), omul rămâne pradă fanteziei sale, iar fără credință în Dumnezeu fantezia poate lua căile cele mai urâte, ale păcatului, ale vulgarității, iar păcatul este lucrarea diavolului, a întunericului. În Romani 13:12 scrie: „Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne
DECENŢĂ SAU VULGARITATE? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344574_a_345903]
-
și pentru păsările care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent”... În timpul redactări primei cărți, am scris doar într-o lună de zile romanul „CÂT DE MULT TE IUBESC
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
în tentativa ei pe una că Brigitté, care, la o adică, știa să se răzbune. Ideea de a-l avea drept companie, îi surâdea mai mult pentru a-i face în ciuda Brigittéi. N-avea însă de gand să se lase pradă ușoară în mâinile acestuia, cu atat mai puțin să fie sedusa, dar postura de iubita oficială a lui îi părea a fi una inedită și amuzantă. Ar fi fost unul dintre acele momente în care doar juca un rol, lăsându
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
el, îi simți moliciunea, iar cuvertura îi mângâie plăcut pielea obrazului, stârnindu-i stări din ce în ce mai excitante. Trăgând-o de umeri spre el, Condurache își uni din nou buzele cu ale fetei. Emanuela gemu ușor și semnificativ, lăsându-se pe spate, pradă simțurilor. Excitat, bărbatul își continuă incursiunea geografică, sărutând cele două frăguțe cu mugurașii întăriți de dorință. Limba lui crea mici cerculețe pe gâtul fetei, iar eleva își simți peștera din ce în ce mai umedă... - “Cum se vede și aici îi sunt o bună
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
Ei n-au contract și nu au arme. Doar credința comună în Taina Crucii, aceasta este arma care biruiește forțele dușmanilor. Și Împărăția mea s-a prăbușit. Eu mor și trupul meu se pogoară în sânul pământului și va ajunge pradă viermilor. Împărăția lui Hristos însă va crește și va înflori mereu. Numele lui Hristos Îl vor pomeni muritorii și-L vor slăvi cu tot mai multă dragoste și stăpânirea Lui va cuprinde o dată toată fața pământului. Iată deosebirea între împărați
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
flori și coroane. Să trăiască Eliad ce-a murit și-a înviat era necontenita strigare” (scrisoare către soția sa din 3 iulie 1848 - Magazin istoric, 1968, nr.7-8, p.114-116) Autorul poeziei „Zburătorul” se socotea privit cu invidie și căzut pradă intrigilor, iar căința a devenit un laitmotiv al „Scrisorilor din exil”: „Cine m-a pus a-mi sacrifice zilele și nopțile, să deștept opinia?, se va întreba el”. Într-o scrisoare către Barbu Știrbey: căci pricepea ea ce înțelegi Domnia
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
la vale mulțimi nevinovate, • I-am distrus pe cei slabi și i-am slăbit pe cei tari. I-am înnebunit pe cei înțelepți și i-am transformat pe cei nebuni în bufonii lumii. Cei nevinovați și neînsemnați îmi cad lesne pradă. Soția părăsită mă cunoaște bine și nu le sunt străin copiilor ce mor de foame. Părinții ce și-au coborât în mormânt copiii, mi-au simțit mușcătura. • Am despărțit părinți de copii, mame de fiicele lor, soț de soție și
CUGETĂRI (1) – MONOLOGUL ALCOOLULUI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350667_a_351996]
-
El sau ea rămas să crească pruncii deveniți probabil liceeni sau chiar studenți. Munca nu numai că-ți creează mijloace de trai dar alină răni ale sufletului. Cu cât ești mai ocupat, oră de oră, cu atât devii mai puțin pradă amintirilor. Sunt mii de ocazii să rememorezi prezența pierdută. Unele amintiri duioase care privesc viața de zi cu zi. Prima cireașă a anului îmi amintește, de pildă, idila petrecută cu ani buni în urmă când i-am pus o pereche
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350663_a_351992]
-
zâmbesc amintirii. Copii s-au obișnuit dar un terț aflat întâmplător de față ridică din sprincene și trebuie să dau explicații. Sincer, nu-i plăcut. Nu mai zic de comparații. Viața merge înainte iar un văduv sau văduvioară este o pradă căutată. Cică ar avea experiența „vieții”. În fapt este tocmai contrariul. Tocmai „experiența” făcută stârnește o comparație, garantat nefavorabilă creierii unei noi legături. Pur și simplu nu-i înțeleg pe divorțați. Mă refer la divorțuri târzii cu copii măricei. O
A UITA I-O CRIMĂ! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350663_a_351992]
-
se perpetuează prin complicitatea tuturor. Literatura nu este singura în cauză: la fel se întâmplă și cu istoria, cu scena politică - misterul e al supraviețuirii, nu al dispariției lor. Asta nu înseamnă că nu mai este posibil să ne lăsăm pradă regresiunii, brutalității în literatură, a pornografiei. Culturalul barează anumite procese regresive care pot deveni progresive. Ne este tot mai greu să avem acces la evenimentul pur, la inocența înțelegerii textului, fiindcă culturalul înmoaie instinctele. Literatura are legile ei. Literatura nu
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350703_a_352032]
-
putea continua...( Op. cit. pag. 52) E vorba de anii 1970-1980, cei mai rodnici din cultura noastră; ani în care Marin Preda va publica, una după alta, cărțile sale fundamentale: Marele singuratec (1972), Imposibila întoarcere (idem), Delirul(1975), Viața ca o pradă (1977) și Cel mai iubit dintre pământeni (1980). Deceniu fertil pentru toți scriitorii, datorat, în mare măsură, întâlnirii dintre, pe de o parte, Preda, iar de cealaltă parte, Ceaușescu singur, neînsoțit de nimeni. Fără suita ideologilor culturali pregătiți să reintroducă
MARIN PREDA , LA 34 DE ANI DE LA MOARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350720_a_352049]
-
propriile lor rădăcini creștine, de identitatea lor de popor ce crede în Isus Cristos de două milenii. Indiferent că este vorba de catolicism, ortodoxie sau protestantism, românii își mențin și azi o adâncă credință creștină și nu par să cadă pradă relativismului, confuziei morale și indiferentismului atât de prezent în alte zone ale continentului. Acest lucru nu trebuie însă să scadă vigilența misionară a Bisericii care trebuie să continue și mai dinamic opera de reevanghelizare tipică celui de-al trelea mileniu
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA (GRECO-CATOLICĂ) ŞI STATUL ROMÂN ÎN PERIOADA POSTDECEMBRISTĂ – P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358725_a_360054]
-
porumb. Habar n-avea pe atunci de îngrădituri electrice sau alte rahaturi din astea cum văzuse în Vest. Pușca n-o putea folosi chiar atât de aproape de casele oamenilor, dar mai sus puțin, pe Negre, pe unde cobora hâța la pradă, putea să îi ațină calea cu arma în mână. Erau niște locuri acolo, de unde, se convinsese împreună cu Berni, detunătura nu putea fi auzită în vale. Nu se aflau prea departe și Berni făcea față drumului, nimic nu îi grăbea, totul
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
cântă iubirea: „Legenda Dragostei, / Legenda noastră.” Poetul își continuă aventura pornită din antichitate până în prezent, de la Heraclit până în mileniul III, amintind chiar de unele legende, ale Semiramidei sau de aventurierul „Don Qujote” El însăși, în rătăcirea sa poetică, se crede prada unui blestem, noțiune care apare de multe ori în acest volum.: Poate vei înțelege / De ce n-am întâlnit-o / Niciodată / Pe Dulcinea / Și de ce / Blestemul meu / A fost / Să rămân / Veșnicul rătăcitor.” Și totuși începutul Mileniului III în care își
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]