2,626 matches
-
ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia impro vizată a artiștilor, unde dădu peste îmblânzitoarea de șerpi des puiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o cârciumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. Îl găsi la cârciumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în față. Băură îm preună, vorbiră ore-n șir (ce-și spuseseră nu vom ști nici
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cont că aveau o problemă urgentă de rezolvat și că era absolut necesar să lipsească în ziua aceea. Chiar dacă știai bine și din timp despre asta. Nu mă miră că, la ieșirea ta la pensie, nu i-ai avut prin preajmă decât pe lingăi. Oamenii serioși ți-au făcut pa și pusi!” ... “Ei, ce să-ți spun? Să vorbim, să n adormim! Ți-ai adus și tu aminte de...” V.3...Pe coridoarele liceului un du-te-vino neobișnuit pentru această parte a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-și amintească și altceva. Altceva ca să salveze pe cineva. Mesaj disperat. Dar poate că nu mai disperat decât ăsta. Specialiștii în medicină năvăliră asupra lui. Karin începu să-i încurce din ce în ce mai mult, inutilă odată ce terapeuții preluară controlul. Dar rămase prin preajmă, ca să ajute, acolo unde se putea, să-și readucă fratele de douăzeci și șapte de ani înapoi din pruncie. Deschise o mică portiță de speranță, dându-și voie să simtă o urmă de ceva ce s-ar fi putut transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfârșit, din gâtul lui încep să coboare noțiuni. Râgâie, născând cuvinte. Pui de păianjen-lup, împrăștiindu-se de pe spatele sunetului-mamă. Orice linie curbă din lume e vorbă. Crengile care bat în geam. Urmele în zăpadă. „Norocos“ e aici, învârtindu-se prin preajmă. „Frumușel“ gâfâie, de bucurie că-l vede. „Bine“, o floare purpurie, țâșnind din iarbă. O ultimă clipă frântă și poate că încă e în stare să simtă: ceva pe șosea care m-a distrus. Dar reparația îl aduce înapoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Rupp și pe Bonnie să supravegheze casa Homestar. Karin îi urmărea cât de îndeaproape îi permitea Mark. Mark se bucura de companie, fără să se întrebe de ce sărbătorirea întoarcerii lui acasă dura săptămâni în șir. Atâta timp cât musafirii erau prin preajmă și frigiderul continua să se umple singur, părea gata să savureze clipa. Karin se învârtea pe margine, apelând la ciudatul simț al datoriei al lui Rupp. —O să stai cu ochii pe el când fumează? N-a mai fumat de-atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cineva grijă de noi? Nici măcar Muskrateerii n-o scoteau din sărite pe Barbara. Când vizitele lor se suprapuneau, Rupp și Cain o recrutau pe Barbara pentru partidele de pocher cu cinci cărți sau fotbal american. Cât timp ea era prin preajmă, Mark ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să n-o atragă în polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a libertăților cetățenești, modul de viață american invulnerabil, și totuși amenințat la infinit. Era unul dintre acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
depășise de mult faza în care mai putea fi păcălit. Voi pe-acolo sunteți tari și la antrax, nu-i așa? Încrederea era tot ceea ce conta. — Am înțeles, spuse Weber. Probabil că e mai sigur să stăm pe-aici, prin preajmă. Mark clătină din cap. Îți spun eu, doctore. E o lume ciudată. Pot să te trăsnească oriunde ai fi. Cercetă orizontul în căutarea unui indiciu care trebuia să se ivească acolo, în cele din urmă. Dar îți rămân dator pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au plăcut dintotdeauna cărțile și tot felul de activități care presupuneau manualitate, așa că joaca lor și „joaca“ mea de-a scrisul se puteau petrece liniștit în același timp, în același spațiu. Și eu, și Doru am lucrat cu ele prin preajmă de când le avem, eu îmi împart și azi biroul de la mansardă cu cel puțin una dintre ele, iar ele știu când pot să mă întrerupă pentru o problemă de matematică sau când e musai să mă lase să-mi termin
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
locul căruciorului. Mașinile se scurgeau vuind spre nord și spre sud pe sub schelăria suspendată. În acea clipă un treiler uriaș - din categoria celor atît de puternice și copleșitoare Încît parcă ating dimensiunile unei locomotive, parcă Înghit mașinile mai mici din preajmă și ocupă strada În așa măsură, Încît te minunezi de priceperea și precizia șoferului care le conduce - trecu vuind pe sub schelăria suspendată. Coti și se Întoarse Încercînd să depășească o camionetă; În momentul În care aproape că izbutise, a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iute În jur la fiecare pas, cu un zîmbet hidos și rece Întipărit pe buzele subțiri rujate. CÎnd văzu cercul de bărbați, se apropie și, după ce se uită În treacăt spre banca unde ședea mortul, Începu să privească repede În preajmă spre stînga și spre dreapta, arătîndu-și dinții albi, strălucitori și subțiri. Fața slabă a negresei, inițial de un arămiu deschis, era mînjită de fard și pudră, așa Încît acum arăta oribil, căpătase o nuanță Întunecată de un galben roșiatic; Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grajd. Ei, asta a fost scăparea lui Hensley: a spus că a coborît ca să stea de vorbă cu el și să-l lămurească să se potolească, iar povestea lui a fost că McLendon a luat o potcoavă veche, aflată prin preajmă, și, cînd a intrat el, McLendon s-a aruncat asupra lui și-a vrut să-i spargă capul cu potcoava. Așa că, după spusele lui, a trebuit să aleagă Între viața lui și viața lui McLendon, cică i-a smuls potcoava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de lângă voi/ De ce m-ați dat de-acasă", i-aș spun, cu umorul de care sunt capabil, că postura mea de fecior la plug și la boi nu mă tulbură câtuși de puțin și că încerc să le stau prin preajmă cât mai firesc cu putință. Un singur lucru le-aș cere foștilor noștri coregionali, din oricare parte a țării, trăitori în capitală: să încerce să impună, cât se poate, o dezbatere calmă pe această temă. În rest, în ceea ce privește ironia, ba
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Acest fenomen modifică direcția gândurilor sale. Puțin din tensiunea lui Ashargin dispăru. Într-o clipă întrezări acest vast ansamblu de civilizație galactică și oamenii care-l dominau. Fiecare individ avea o calificare specială. Enro putea să "vadă" în camerele din preajmă. Era o facultate unică, dar care justifica însă prea puțin întinderea puterii sale obținute datorită acesteia. La prima vedere, aceasta părea să arate că oamenii nu aveau nevoie de un mare avantaj asupra semenilor pentru a exercita asupra lor acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lucru, în natură, caută constant să realizeze echilibrul. Metoda tubului era însă incredibilă. Emitea radiațiile proprii "în căutarea materiei normale." Ori de câte ori întâlneau un obiect, trimiteau înapoi la tub un semnal. Rezultat: excitația. Modificarea frecvenței lor, cât timp obiectul rămânea în preajmă. Pe Pământ, în asemenea ocazii, tehnicienii ziceau "iată-l iar pe bătrânul Ehrenhaft, care dă din coadă..." Nu-i prea era de folos. Tubul părea să nu țină cont de experiențe. Procesul se derula fără încetare, și fără ca "foamea" să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unde se executau lucrările cele mai secrete. Armstrong își spuse numele venusianului de la ușă, apoi îl prezentă pe Gosseyn. Omul, care rămăsese așezat până atunci, se ridică și întinse mâna. - Mă numesc Elliott, zise. Se întoarse spre un birou din preajmă și strigă: - Hei, Don, cheamă-l pe doctorul Kair, A venit Gilbert Gosseyn. Gosseyn nu așteptă sosirea doctorului Kair. Ce avea el de spus era prea urgent. Repede pomeni de atacul ordonat de Enro. Aceasta produse un efect considerabil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
până la cea mai apropiată bază. Gosseyn încuviință. Acum închise ochii. Imaginea schimbătoare a zonei memorizate apăru, precisă, clară. Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta îl făcu să se gândească la ceva anume. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dintre instrumentele esențiale ale gîndirii. Luminează ceea ce altminteri ar rămîne în deplină obscuritate. Dar această iluminare este uneori atît de puterică încît te orbește în loc să dezvăluie. în ciuda fluenței sale, Lanark își dădu seama că bărbatul înalt era beat. Cineva din preajmă mormăi. Lanark se răsuci și văzu un bărbat îndesat, în vîrstă stînd imobil într-unul dintre fotolii. Era îmbrăcat într-un costum albastru-închis cu vestă. își ținea ochii închiși, dar nu dormea, căci avea mîinile încleștate pe genunchi. Lanark întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. Se aplecă spre ea, dar ea stătea atît de dreaptă și privea cu atîta strășnicie înainte că, descurajat, scoase bomboanele de ciocolată și-i vîrî resemnat în gură cîte una la intervale regulate. După terminarea filmului, la cafenelele din preajmă se formaseră cozi afară, așa că se urcară în autobuzul spre casă. Stătură pe platforma de sus, iar el îi urmări trăsăturile pure ale feței și gîtului, proiectate pe geamul întunecat. îl umpleau de încîntare și teroare pentru că trebuia să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăsa să cadă în pliuri cu forme diferite. După-amiaza scotea niște orăcăieli pe care asistentele le interpretau drept o solicitare a sticlei pentru urinat, a ploștii sau a unei țigări; i se permitea să fumeze numai dacă era cineva în preajmă care să-l supravegheze să nu se ardă. Avea fața și gîtul slăbănoage și solzoase, ca ale unei țestoase, și un nas coroiat și impunător. Sprijinit de perne, ațipea uneori, iar capul îi tremura, depărtîndu-se cu cîțiva milimetri de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Vorbeam ca și cum am fi fost singuri, Ioachim părea că nu ne ascultă, zâmbea și ochii îi luceau frumos. Când sunt intrați pe deplin în marea minciună a maturității, băieții nu prea tac în astfel de situații. De cum se află în preajmă o fată mai atrăgătoare, se și reped. Un fel de frenezie oarbă îi împinge să iasă în față, să ocupe tot spațiul sonor, să nu lase loc pentru alții. La unii asta ține câteodată până toamna, până le cad frunzele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cel mult să înlocuiască un cuvânt prin altele trei patru, la fel de sterpe și de ineficace, față de care moirele se pot simți, pe bună dreptate, jignite. Ca să mă liniștesc, îmi spuneam că așa mi se întâmplă de obicei : când am în preajmă o ființă agitată, mi se face urât. De câte ori nu m-am dat eu jos din tramvai, de pildă, fiindcă simțisem pe aproape o astfel de ființă... Apoi, întins pe spate cu ochii deschiși, mi am amintit de o broscuță verde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pămătuf ornamental (cum poartă vânătorii) făcut din hârtie de ziar tăiată iscusit cu foarfeca. De câte ori omul acela întorcea capul, culoarea funerară a nasului său de argint sclipea stins, ca o lumină de candelă deasupra unui mort, stârnind în cei din preajmă, odată cu mediocra satisfacție că ei sunt normali, o intensă melancolie. Când a dat cu ochii de mine, omul mi-a zâmbit blând și m-a salutat ridicând un deget. L-am salutat și eu, tot cu un deget, și am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Acest fenomen modifică direcția gândurilor sale. Puțin din tensiunea lui Ashargin dispăru. Într-o clipă întrezări acest vast ansamblu de civilizație galactică și oamenii care-l dominau. Fiecare individ avea o calificare specială. Enro putea să "vadă" în camerele din preajmă. Era o facultate unică, dar care justifica însă prea puțin întinderea puterii sale obținute datorită acesteia. La prima vedere, aceasta părea să arate că oamenii nu aveau nevoie de un mare avantaj asupra semenilor pentru a exercita asupra lor acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lucru, în natură, caută constant să realizeze echilibrul. Metoda tubului era însă incredibilă. Emitea radiațiile proprii "în căutarea materiei normale." Ori de câte ori întâlneau un obiect, trimiteau înapoi la tub un semnal. Rezultat: excitația. Modificarea frecvenței lor, cât timp obiectul rămânea în preajmă. Pe Pământ, în asemenea ocazii, tehnicienii ziceau "iată-l iar pe bătrânul Ehrenhaft, care dă din coadă..." Nu-i prea era de folos. Tubul părea să nu țină cont de experiențe. Procesul se derula fără încetare, și fără ca "foamea" să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]