3,745 matches
-
literare, în special la Homer. Nu apar aici teme teologice. Într-o colecție de texte cristologice traduse în etiopiană s-a mai păstrat sub numele lui Firmus o scurtă predică în care este atacat cu duritate Nestorios, după depunerea sa; predica seamănă bine cu o omilie rostită la Efes, după destituirea lui Nestorios, de către episcopul Reginus din Salamina, și păstrată în Actele conciliului de la Efes. Bibliografie. Scrisorile în M.-A. Calvet Sebasti - P.-L. Gatier, Firme de Cesarée. Lettres (SChr 350
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a-i aplica lui Dumnezeu enunțuri referitoare la împrejurările modeste ale nașterii lui Isus (în 2, 3 doctrina lui Nestorios este asociată cu cea a lui Fotinus care afirma că cel care se născuse era un simplu om). A patra predică, păstrată în greacă și latină este dedicată termenului Theotokos și lui Simeon (e scrisă deci pentru sărbătoarea purificării); cea de-a cincea, păstrată numai în latină, e consacrată tot Crăciunului. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
e consacrată tot Crăciunului. A șasea ne-a rămas în latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (deși Teodot nu proceda astfel, conține citate din literatura clasică: a IV-a eclogă a lui Virgiliu). E nesigură și paternitatea unei predici despre botezul Domnului, publicată în 1969, și a unei predici ținute în Biserica Sfântului Ioan și păstrată în versiune etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfântului Gheorghe, transmis sub numele lui Teodot în coptă, arabă și etiopiană. În Synodicon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latină și greacă, însă autenticitatea ei este îndoielnică (deși Teodot nu proceda astfel, conține citate din literatura clasică: a IV-a eclogă a lui Virgiliu). E nesigură și paternitatea unei predici despre botezul Domnului, publicată în 1969, și a unei predici ținute în Biserica Sfântului Ioan și păstrată în versiune etiopiană. Fals e un lung panegiric al Sfântului Gheorghe, transmis sub numele lui Teodot în coptă, arabă și etiopiană. În Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-și mare faimă ca predicator. La moartea lui Sysinnius în 427, în timp ce electorii oscilau între Proclus și Filip, împăratul Teodosius a impus alegerea lui Nestorios. La o dată greu de precizat (25 martie 431 potrivit lui M. Richard), Proclus a ținut o predică despre Fecioară ca Theotokos în prezența lui Nestorios care a considerat necesar să intervină imediat după aceea pentru a recomanda prudență în privința elogiilor la adresa Fecioarei. De altfel, nu rezultă că Proclus ar fi participat activ la controversa nestoriană. După destituirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor. Socrate atestă totodată (Istoria Bisericii VII, 28.41.43) celebritatea lui Proclus ca predicator; în aceste condiții, e firesc ca omilii care nu-i aparțin să fie transmise sub numele său (dar și unele predici ale lui au fost atribuite altora, de ex. numerele 35 și 36 CPG, transmise sub numele lui Basilius). În PG 65 sunt reproduse 25 din omiliile sale; la rândul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat și altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atribuite lui Proclus s-au înmulțit (și noi texte și străvechi versiuni au fost publicate), fără a se ajunge încă la un consens în această privință. În 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus 89 din nenumăratele predici ce ne-au parvenit sub numele lui Ioan Hrisostomul; problema nu e încă soluționată. Multe predici sunt rostite cu ocazia unor sărbători ale Domnului (de ex. 4: Crăciunul; 7: botezul; 8: schimbarea la față; 9: duminica Floriilor; 12, 13, 14
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a se ajunge încă la un consens în această privință. În 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus 89 din nenumăratele predici ce ne-au parvenit sub numele lui Ioan Hrisostomul; problema nu e încă soluționată. Multe predici sunt rostite cu ocazia unor sărbători ale Domnului (de ex. 4: Crăciunul; 7: botezul; 8: schimbarea la față; 9: duminica Floriilor; 12, 13, 14, 15: Paștele etc.); altele sunt panegirice ale Fecioarei (între care deja menționata omilie 1 care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
col. 390-396. 9. Eusebiu din Dorileos După cum spun Evagrie Scolasticul (Istoria Bisericii I, 9) și Marius Mercator, Eusebiu era încă un laic, cu studii serioase însă de retorică și jurisprudență atunci când, la sfârșitul lui 428, a devenit primul contestatar al predicilor lui Nestorios pe care le-a întrerupt pentru a apăra Theotokos. A răspândit apoi un manifest adresat Bisericii, Diamartyria (păstrat în greacă în actele conciliului de la Efes și în latină în Synodicon contra Tragediei lui Irineu), în care cità perechi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pretențiilor emise de Timotei Aelurus asupra epicopatului Alexandriei (cf. Mansi VII, 785-792). Deși al doilea conciliu de la Niceea din 787 îl menționa pe Antipater printre învățații de seamă, aproape toate scrierile sale s-au pierdut. Au rămas de la el două predici, una despre nașterea lui Ioan Botezătorul și alta despre Buna-Vestire adusă Mariei (există câte o versiune siriană a fiecăreia dintre ele, iar prima are și o versiune georgiană), așadar despre cap. 1 al Evangeliei după Luca, și ambele par ținute
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
femeia care avea o pierdere de sânge (Mat. 9, 20 sq.). Se mai păstrează apoi două fragmente dintr-o omilie despre cruce, în al doilea fiind atacată cristologia lui Apolinarie din Laodiceea; o omilie despre Bobotează, inedită; în latină o predică despre Urcarea la cer a Mariei; îi mai sunt atribuite patru omilii despre Crăciun în armeană. Antipater a mai compus și un tratat polemic contra Apologiei lui Origen a lui Eusebiu de Cezareea (cf. vol. I, pp. ???-???); s-au păstrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Recent, M. van Esbroeck a propus să-i fie atribuită lui Antipater o scriere Despre credință transmisă până la noi în georgiană sub numele lui Ipolit. Bibliografie. Ediții: Omilii și fragmente în PG 85, 1764-1796; 86/2, 2045-2053; 96, 468. 501-505. Predica despre Urcarea la cer în R. Grégoire L’homélie d’Antipater de Bostra pour l’assomption de la Mère de Dieu, „Parole de l’Orient” 1 (1970), 95-122. Totodată C. Vona L’orazione di Antipatro sulla nascita del Battista e l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
traduse în siriană întâi de Pavel din Calinice către 530 și a doua oară de Iacob din Edessa cam prin 700; a ajuns până la noi cea mai mare parte din aceste două traduceri. Conform clasificării din studiile lui A. Baumstark, predicile sunt repartizate de obicei în patru categorii: cele pentru sărbătorile principale ale anului liturgic; cele pentru sărbătorile sfinților; explicațiile lecturilor duminicale; discursurile ocazionale și doctrinale în general. Omilia a 2-a a fost găsită abia în 1976. Numai predica 77
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Baumstark, predicile sunt repartizate de obicei în patru categorii: cele pentru sărbătorile principale ale anului liturgic; cele pentru sărbătorile sfinților; explicațiile lecturilor duminicale; discursurile ocazionale și doctrinale în general. Omilia a 2-a a fost găsită abia în 1976. Numai predica 77 s-a păstrat în greacă pentru că a fost uneori transmisă sub numele lui Grigorie de Nyssa și Esihie din Ierusalim; însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și manuscrisele catenare exegetice. Două omilii s-au păstrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică ceea ce permite reconstruirea parțială a anului liturgic al Bisericii antiohiene la începutul secolului al VI-lea; totodată, predicile conțin uneori și mențiuni privind lăcașele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică ceea ce permite reconstruirea parțială a anului liturgic al Bisericii antiohiene la începutul secolului al VI-lea; totodată, predicile conțin uneori și mențiuni privind lăcașele de cult în care au fost ținute constituind așadar și o sursă de date importantă pentru istoria acestora. Pe de altă parte, aceste discursuri ilustrează modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorios și a lui Eutihie despre care e greu de spus dacă alcătuiesc un text autonom, sau o parte dintr-o scriere mai amplă. În fine, fragmente din câteva predici (despre Evr. 4, 15, despre Cain, despre mărgăritar) sunt în parte probabil autentice, în parte cu certitudine false. Așa cum am spus, Efrem e unul din reprezentanții cei mai tipici ai neocalcedonismului și acest lucru e dovedit chiar de efortul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Turnhout; Univ. Press, Leuven 1977, n. 59); A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne II/2, trad. fr., Cerf, Paris 1993, pp. 365-416. 27. Leontie din Constantinopol Sub numele lui Leontie, presbiter de Constantinopol, au ajuns până la noi unsprezece predici: 1. Despre nașterea lui Ioan Botezătorul (incompletă); 2. Pentru duminica Floriilor; 3. Pentru duminica Floriilor (existentă în două redactări); 4. Despre Iov; 5. Despre Iov; 6. Despre soția lui Iov și trădarea lui Iuda; 7. Pentru Sfânta Paraschiva (= Vinerea Sfântă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au transmis și sub numele lui Ioan Hrisostomul. Când a publicat în 1972 cele două omilii pascale, M. Aubineau a arătat că autorul lor nu trebuie confundat nici cu Leontie din Bizanț (sub al cărui nume sunt editate două dintre predici în PG 86/2) și nici cu Leontie din Ierusalim. În 1977, M. Sachot a propus, pe baza unor argumente lexicale și stilistice, ca alte 14 omilii, transmise în manuscrise sub diferite nume (Anfiloh din Iconium, Atanasie din Alexandria, Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dependență față de omilii pseudohrisostomice ce fuseseră semnalate în cazuri precise (omiliile 1 și 8) merg mai degrabă în sens invers. Admit totuși că Leontie s-a inspirat din alți autori și că în special în omilia 3 depinde de o predică a lui Proclus din Constantinopol (mort în 446). Acest fapt stabilește un termen post quem pentru autorul nostru. O indicație mai precisă pare să provină din faptul că recentul cutremur de la Constantinopol menționat în prima omilie ar putea fi cel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
frazei cărora li se adaugă uneori rima. El utilizează totodată un mare număr de cuvinte care, până la el, nu se întâlnesc în altă parte, între care numeroase cuvinte compuse (de exemplu, perechea monoglôssos și poikiloglossos în omilia 11). În centrul predicilor sale este figura lui Cristos (ceea ce, în parte, se explică în mod cert prin faptul că, în general, acestea sunt comentarii ale unor pericope evanghelice), iar accentul cade în mod clar pe puterea sa divină. Dat fiind genul textelor, nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poate să aparțină foarte bine autorului care a scris și Peristeria. Unele fragmente atribuite lui Nilus se mai găsesc și în serii (catene) de manuscrise consacrate Ecclesiastului, Ieșirii și Cărților Regilor. Din corpusul lui Nilus mai face parte și o predică despre Luca 22, 36. În manuscrise se găsesc sub numele lui Nilus diverse scrieri care în alte ramificații ale tradiției sunt atribuite lui Evagrie Ponticul. Cercetătorii sunt încă departe de o soluție definitivă, dar se pare că lui Evagrie îi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culege aceste informații de la Petru Ibericul și din cercul acestuia sub formă de tradiții orale transmise de călugării din lavra de la Maiuma. Iată câteva exemple. În primul capitol, autorul pretinde că relatează o amintire a lui Petru Ibericul referitoare la predica ținută de Nestorios la Constantinopol pentru a combate ideea de Theotokos; aflat încă în amvon, ereticul ar fi avut un atac care a dovedit că era posedat de diavol. Conform unei alte anecdote, Ava Andrei ar fi avut o viziune
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Trad. franc. de A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les moines de la région de Constantinople, Cerf, Paris 1961, pp. 87-171. 5. Filosofia și teologia: Dionisie Areopagitul Faptele Apostolilor (cap. 17) îl prezintă pe Apostolul Pavel în timp ce ține o predică la Atena. Epistolele sale nu ne permit să afirmăm că el a fost într-adevăr acolo însă episodul se potrivește cu cadrul teologic creat de Luca. Acesta povestind drumul evangheliei de la Ierusalim la Roma, a vrut să creeze o scenă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
considere carisma poetică un instrument al predicatorului: avea această convingere, de exemplu, chiar Grigorie de Nazianz. Aceasta nu înseamnă că exigențele muncii de predicator ar fi sufocat talentul poetic al lui Roman, sau că el s-ar fi folosit de predici pentru scopuri străine de poezie. Și la Roman, firește, ca și la Grigorie din Nazianz înaintea lui, avem impresia că această coabitare între poezie și predică ar fi fost periculoasă pentru că vedem cum uneori poetul toarnă în versuri o predică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]