2,032 matches
-
conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu mai apucă să constate cum îl inundă frisoanele de gheață ale incomensurabilelor sentimente ale fricii. I se păru doar că distinge un tunet prelung, urmat abrupt de un scrâșnet în țeastă și de un dangăt care purta în el întunericul. Toată succesiunea, toată această rapidă serie de sonuri, mintea lui o etală, înainte de a înțelege că insul acela, cu mușchi reliefați peste tot, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se mișcau la distanțe egale, ca tijele dintr-un lan unduitor de grâu. Escadroanele de furnici-lăncieri, încălecate pe pureci-săritori, se revărsară în valuri, după îndemnul impetuosului marș Cu pieptul la hotare. Alte escadroane de furnici, ținând prelungi trestii în cumpănire (Or fi fiind țevile aruncătoarelor de otrăvuri! gândi greierele în mintea lui de artist), se deplasară pe susținute acorduri de cimpoaie. Izbucniră răpăiturile aplauzelor venind în valuri din mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
placă circulară de bronz dur (cum e și cel de clopote), suspendată de obicei în două puncte. Ca și talgerele, emite sunete parțiale intense, la fel de discordante între ele. Cu un gong de diametru mare (1-1,20 m) se obțin vibrații prelungi, puternice și impresionante, care pot caracteriza o stare de neliniște și chiar de spaimă, ceea ce determină utilizarea (cu măsură!) în orchestră a acestui instrument terifiant. În orchestra modernă gongul este însă folosit, cu noi valențe, și pentru o întărire luminoasă
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
folosești de el și ajutorul nu-ți va lipsi...” În timp ce mă întrebam ce vrea să însemne un asemenea răspuns, în jurul meu a început să se cearnă liniștea. Doar o cucuvea a prins să strige din turnul porții palatului cu vaier prelung. De fiecare dată când aud unduirea lugubră a acestei strigări, în fața ochilor îmi apar doar ruine... Acum parcă le văd aievea în timp ce citesc hrisovul lui Petru Șchiopu din 7092 (1594), luna aprilie, prin care voievodul a dăruit mănăstirii La Greci
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
așa cum se uita la mine adeseori mama, și m-a întrebat: Pot să stau și eu aici la umbră, boierule? Stai, că abia oi avea cu cine schimba o vorbă. Și-a căutat un loc potrivit și, cu un oftat prelung, s-a așezat. M-a privit cu insistență, în tăcere...Și-a lăsat apoi ochii să cate în zare... După o vreme, în care se vedea limpede că își adună gândurile, a grăit: Ce ai mai făcut, boierule, în timpul cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
începutul verii. Cum Takamori nu-i răspunse, ea continuă: — N-o să i se întâmple nimic, nu? Cei doi tocmai îi rugaseră pe polițiști să-l caute pe Gaston. — Nu-i greu de găsit străinul nostru. E înalt și are fața prelungă. Seamănă oarecum cu luptătorul de sumō Ouchiyama, le-a explicat Takamori și polițistul a zâmbit. Când le-a spus însă că Endō, din banda lui Hoshino, a pus mâna pe Gaston, polițiștii au încetat să mai zâmbească și au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai aruncat o dată ochii pe ea. Te aștept. — Bine, zise Endō. Gas, coboară din mașină! Era puțină lume în Ginza, deși nu mai ploua. Obloanele unui magazin de aparate de fotografiat din fața lor s-au ridicat cu un scârțâit metalic prelung. Un chelner de la cafeneaua de alături, îmbrăcat în vestă albă, ștergea energic geamurile. Gaston se întreba unde a dispărut Endō și ce planuri avea. Un tren de pe linia Kōkasen, plin de pasageri, trecu pe lângă ei. Chiar și după ce a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un pachet de gumă de mestecat. Vezi să nu faci vreo năzbâtie. — Endō-san... Unde s-a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze. Gaston și-a lipit fața prelungă de geam. Un polițist cu o cască albă pe cap a oprit motocicleta la intersecție și privea în gol în direcția lor. Casca lui albă strălucea în lumina soarelui. Gaston n-avea decât să deschidă geamul și să strige, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a dat lui Gaston să-i țină pelerina și în buzunarul ei se afla pistolul. Cum de îndrăznise el să scoată gloanțele într-un timp atât de scurt? De unde atâta îndemânare la cretinul ăsta străin? Soarele îi bătea drept în fața prelungă și neghioabă. Gaston își ștergea sângele de la nas. Privindu-l, Endō simțea că se petrece ceva straniu cu acest străin. — De fapt, ce ești tu? — Nimic. — De unde vii? — Franța. Răspunsurile lui erau inconsistente precum vata de zahăr. — De ce... de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în urmă. — Individul care i-a văzut lucrează la un magazin de saké din apropiere. Spunea că japonezul era foarte palid și părea bolnav. Străinul arăta exact cum l-ați descris: înalt, statură de luptător de sumō, cu o față prelungă și turtită. Era cu siguranță Gaston. — De ce nu mergeți să vedeți? Koshō-machi nu era departe de hotelul la care trăseseră ei. Ajungeau în zece minute pe jos. Takamori și Tomoe au urmat indicațiile proprietarului și au luat-o la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
deviza lui era să-i adăpostească sub scutul legii pe toți cei slabi și amărâți, genul justițiarului. Însă În fața mea devenea un bărbat plictisitor care nu era În stare să ejaculeze decât scăldat În mizeriile unei femei Înalte, cu fața prelungă. Care din cele două fețe ale lui era cea adevărată? Nimeni nu ar putea răspunde la Întrebarea aceasta și nici măcar nu se pune așa problema. Cei doi indivizi, magistratul serios și cel care se excita la gustul urinei, erau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Însă n-am putut deschide gura. Eram foarte confuz, Îmi simțeam trupul ca de piatră și o sudoare rece mi se scurgea pe sub subsuori. În timpul acesta, cei doi se uitau fix la mine. Apoi bărbatul În canadiană scoase un oftat prelung, se ridică În picioare și Îmi aruncă liniștit În față: — Dacă tot ai venit În America, Învață măcar un pic de engleză! Nu pot să vă pricep deloc pe voi, japonezii. Dar ați face mai bine să nu vă puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de gelozie evaporându-se În neant. După ce mai priză o linie, Yazaki se Întoarse către mine și mă Întrebă: — Keiko ți-a vorbit și despre o fată pe nume Mie? Am dat din cap, la care Yazaki scoase un oftat prelung. Era un oftat ca acelea pe care le auzi des prin filmele americane, din gura unui detectiv particular care nu se dă bătut. Ce ți-a povestit Keiko că s-a Întâmplat cu Mie În final? — S-a sinucis, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dacă nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi, cum o să-i Înțeleg pe alții? Atinse ușor piciorul paharului cu degetul arătător. — Idioții care-și Închipuie că Înțeleg totul nu fac decât să transforme lumea asta În ceva urât. Degetele ei prelungi. — Oameni incapabili să suporte incertitudinea. Degete fine, dar puternice. — Însă sunt și lucruri pe care le Înțeleg. Degetele ei Își Întrerupseră mișcarea. Fine, dar ferme, atât de prelungi și de fragile, În același timp aspre, dar și netede, dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu fac decât să transforme lumea asta În ceva urât. Degetele ei prelungi. — Oameni incapabili să suporte incertitudinea. Degete fine, dar puternice. — Însă sunt și lucruri pe care le Înțeleg. Degetele ei Își Întrerupseră mișcarea. Fine, dar ferme, atât de prelungi și de fragile, În același timp aspre, dar și netede, dacă le lingeai, probabil aveau un gust dulce-amar, ușor Înțepător, dar fără a-ți provoca cea mai mică excitare. Curbura degetelor ei nu semăna cu nimic din ce văzusem până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să fi vrut cineva să urce sau să coboare n-ar fi reușit. O clipă, mi s-a părut că văd la una din ferestre figura unui bărbat. Semăna cu mine și nu mă mira asta. Apoi, cu același scârțâit prelung, trenul s-a pus în mișcare, s-a îndepărtat și, înainte de a ajunge la jumătatea câmpului, a dispărut într-un alt vârtej de praf spulberat de vânt. Cam așa s-au întîmplat lucrurile totdeauna. Mi-am trăit viața ca un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lor ar pierde contactul cu bazele care și-au schimbat indicativul. Totuși, pentru viitor, va trebui să luăm în considerare posibilitatea ca tot mai multe grupuri să încerce să treacă la starea de izolare. Și unele vor reuși. Înțelegeți (figura prelungă se rupse într-un zâmbet glacial), există sisteme de care nu putem să ne apropiem prin similarizare pe baze situate dincolo de ele. Când pregăteam campania noastră, am subliniat însemnătatea declanșării unor atacuri inițiale împotriva planetelor pe care nu le putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Întrebări? În plină tăcere, un amiral de la celălalt capăt al mesei, se ridică în picioare. - Domnule, zise el, mă întreb dacă am putea cunoaște și punctul de vedere al prințului Ashargin. Marele Amiral se ridică încet. Zâmbetul reveni pe figura prelungă, de obicei severă. - Prințul, zise el tăios, se află aici în calitate de trimis personal al lui Enro. M-a rugat să vă spun că nu are de făcut nici o observație, deocamdată. Gosseyn se ridică în picioare. Avea de gând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gustul e rareori legat de mărime. L-am auzit pe Arthur Nebe lovind din călcâie și, privind în jur, am văzut că prințul încoronat al terorii din cadrul Reich-ului ni se alăturase lângă fereastră. Înalt, slab ca un schelet, cu fața prelungă și palidă lipsită de expresie, precum un mulaj din ipsos, cu degetele-i reci de Moș-Gerilă strânse la spate, pe care-l ținea drept ca un băț, Heydrich privi pe fereastră câteva clipe fără să se adreseze vreunuia dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
paznicii care așteptau gata pregătiți și, când apărură, le ordonă să-i escorteze pe cei trei în camerele lor. Între timp, aproape fiecare ofițer SS din jurul mesei rămăsese cu gura căscată de uimire. Numai Heydrich stătea calm, cu fața-i prelungă netrădând nici un semn din satisfacția pe care o simțea, în mod sigur, la vederea înfrângerii dușmanilor săi, nu mai mult decât dacă fața lui ar fi fost făcută din ceară. După ce Weisthor, Rahn și Anders au fost scoși de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pagina, departe de mirosul acid de schoëblintsjia, pentru a începe un nou capitol, cu noi întâlniri, în apusurile interminabile din Aagd, în duminicile la Petkwo, în petrecerile de la Palatul Sidro. Chipul unei fete cu păr negru tăiat scurt și fața prelungă apăruse pentru o clipă din valiza Iui Ponko, imediat ascuns de el sub o cămașă ca de pușcărie. În camera de la cucurigu, care până acum fusese camera mea și avea să fie a lui de-acum înainte, Ponko își scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fixându-mi privirea asupra traducătorului cu subînțeles, pentru că fusesem cuprins de bănuiala că tânărul acesta nu era străin de afacerea suspectă. A spus că-l cheamă Ermes Marana, un nume pe care nu-l mai auzisem niciodată. Are un cap prelung, ca un zeppelin, și pare să ascundă multe taine în spatele frunții convexe. L-am întrebat unde locuiește. — Pentru moment, în Japonia, mi-a răspuns. Se declară indignat că cineva poate face uz de numele meu în mod nepermis, și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unde mă doareeeeee... Că la toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu cocoșesc - creasta, slobozind un cucurigu prelung. Mă, fârtați de băutură, declamă Gore, o fi viața grea În Românica noastră dragă, da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îndeamnă el, mai Întâi vinul, fructele, după aceea mâncărurile rafinate, orez cu dracile și gutui umplute. Un vânt blând adie dinspre Munții Galbeni, de-a curmezișul livezilor În floare. Djahane apucă o lăută, ciupește o coardă, apoi o alta. Muzica prelungă, lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului ei, ceea ce, În limbajul fructelor, Înseamnă „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noapte din viață. În clipa următoare, eram aplecat asupra feței lui Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]