70,602 matches
-
de vedere înrudite, cînd nu erau chiar aceleași. Fără îndoială, Eminescu, tînăr cu lecturi temeinice și o gîndire profundă a călăuzit, cu delicatețe, formația intelectuală a noului său prieten. Erau adepții unui conservatism luminat, care nu excludea progresia, ci o presupunea și considerau ca postulat axiomatic țărănimea ca fundament al civilizației românești. Opiniile lor erau, așadar, apropiate de ale junimismului, cu precizarea că Slavici, ca și Eminescu, exprimau năzuințele țărănimii răzeșești și nu ale boierimii. Că năzuințele acestor două clase sociale
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
așteptând să afle ce e cu interdicția, și-o va fi pierdut de mult. " Acesta era omul pe care președintele celei de-a doua camere a tribunalului, de care aparținea Popinot, îl numise ca să procedeze la interogarea marchizului d'Espard, presupus dement, în urma cererii făcute de soția sa, marchiza d'Espard, spre a obține o interdicție asupra drepturilor sus-numitului..." Intrigile diabolice ale marchizei d'Espard, care părea că trăiește cu al său cumnat, fratele bun al marchizului, sunt dejucate de Popinot
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
-și o familie lexicală deloc neglijabilă (a nasoli, nasoleală, nasulie etc.). Ipoteza îi aparține lui Al. Graur, primul care a scris, în anii '30, despre cuvintele țigănești care stau la baza unor termeni argotici românești. Schimbările fonetice pe care le presupune această etimologie nu sînt însă tocmai ușor de explicat. Nasol pare să provină de fapt din țigănescul nasul (cu accentul tot pe ultima silabă), adjectiv și adverb cu sensul "rău", "urît", atestat în graiul lăieșilor, al spoitorilor - cf. și un
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
pianistului Valentin Gheorghiu pe parcursul Concertului în sol minor de Felix Mendelssohn-Bartholdy, nu poți să nu apreciezi filiația franceză a pianisticii sale; mă gândesc la simțul acut al transparențelor de ton, la cromatica timbrală sobră, susținută de un antren interior ce presupune implicare în egală măsură expresivă și rezervată, o magistrală supraveghere a structurilor, a parcurgerii acestora. Este o vigoare a unei tinereți artistice la care, iată, de peste jumătate de veac, Valentin Gheorghiu ne face părtași. Spre bucuria noastră și în folosul
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
se adulmece, să se mîngîie și să se giugiulească, să-și încălzească sufletele și trupurile, să-și cînte osanale și imnuri de slavă, să-și închine poeme de dragoste și nemărginită prețuire. N-a fost ușor, pentru că, precum spuneam, ipocrizia presupune multă stăpînire de sine, trudă, acea imaginație care, în cuvintele unui moralist francez, "transformă neantul într-un munte"; ea necesită un surplus de energie și acel dar ceresc, acea sublimă generozitate, care, singură, îți dă posibilitatea să nu-ți precupețești
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
producțiilor de teatru la televiziune este un semn grav, o direcție inacceptabilă și amendabilă, iar situația acestei ultime stagiuni încheiate, nici un spectacol, este un fapt fără precedent, bizar, nefondat decît pe dezinteres și dispreț față de artă. Primii care au suferit, presupun, de această orientare luminată, inteligentă, plină de substanță a Canalului 1 al Televiziunii publice au fost slujbașii Departamentului Teatru al aceleiași instituții. Se pare însă, că în ultima vreme adie o boare care să întrețină flacăra speranței iubitorilor de teatru
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
în cerneală pentru a-și pune în libertate complicele! Nu trebuie să-i spun eu ce greșeală imensă face. în condițiile în care Miron Cozma a devenit omul lui Vadim (în sfârșit, ceva coerent pe lumea asta!) e ușor de presupus că informațiile deținute de șeful minerilor vor fi folosite cu maximă eficiență în viitoarele bătălii politice. Ceea ce n-a spus la proces, ademenit cu funcții și glorie, "ortacul" va spune în viitoarea campanie electorală. Or, după patru ani de guvernare
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
nu numai a celor ce au colaborat cu legionarii și regimul lui Ion Antonescu, ci și a celor care au ocupat demnități pe vremea dictaturii carliste. Era un plan la care aderase și PNL - Dinu Brătianu. Această din urmă prevedere presupunea că, dacă ar mai fi trăit, trebuiau sancționați N. Iorga, Armand Călinescu, dar și toți încă în viață. Vizați erau Gh. Tătărescu (de la liberali), M. Ralea, M. Ghelmegeanu etc. de la PNȚ. Și aceste prevederi, trebuie să o spunem, prea radicale
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
caz la caz, numai pe acelea care ar justifica serviciile lor democratice". La 13 septembrie 1944 revenea, scriind în același spirit: "Situarea pe o linie antifascistă externă, adică adoptarea poziției ocupate de Marea Britanie, de Statele Unite și de Rusia Sovietică împreună, presupune ca o condiție sine qua non epurația aparatului de stat de elementele naziste, eliminarea trădătorilor din serviciile presei și ale propagandei, îndepărtarea agenților germani din fruntea organizațiilor economice și industriale, eliberarea în general a tuturor forțelor vii ale națiunii de
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
ar fi, de altfel, soluția radicală, prin care statul ar putea păstra liniștit firmele care îi produc găuri negre în buget, pentru a scăpa de sîcîielile școlilor care nu sînt în stare să-și acopere uriașele cheltuieli pe care le presupun o zugrăveală, mici recondiționări ale mobilierului și buna funcționare a closetelor. De ce insist asupra acestui din urmă amănunt? Deoarece, vorba unui călător prin România, în acești ani, totul ar fi în regulă la noi, pînă la întrebarea cine trage apa
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
și "vanitatea" foiletonului. Precaut, autorul nu se lasă purtat prea tare de "metonimicul" "vis de glorie al recenziei", dar conștient că există o regulă și în acest joc, așa cum sînt și limite, admite și chiar jubilează în fața virtuților foiletonisticii. Foiletonul presupune "discernămînt veloce", "verdict imediat", el "nu stă la taclale", e atent la unic, la noutate, lucru foarte important pentru că "istoria noutății e o istorie a diferenței". Prin urmare pornește la întemeierea unei ierarhii, convins de Gaëtan Picon că "arta este
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
care depășesc limita amiezii); cea de-a doua se întinde de la 12 la 19, iar ultima se încheie odată cu programul fiecărui canal: la 1 noaptea, dar și la 6.30, în dimineața zilei următoare. Ceea ce poate părea o simplă convenție, presupunînd chiar o oarecare neglijență în privința proprietății termenilor, reflectă în fond un fenomen mai complex - al dificultății segmentării temporale, al capcanei denumirilor similare care ascund de fapt tradiții și semnificații non-echivalente. Deosebirile dintre diviziunile temporale din diferite limbi, sau chiar, în interiorul
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
și mai apoi gânditor cu sistem, poate să apară nedumerirea asupra faptului că tineri excepțional înzestrați și formați în cea mai mare parte la școala lui, s-au orientat, declarat, în 1943, spre direcția lovinesciană. Sigur, mai întâi se poate presupune că Blaga însuși, concentrat atunci nu pe literatură, ci pe studiile sale de filosofia stilului în cultură, a consimțit detașat ca ei să adreseze un omagiu lui Lovinescu în semn de aderență la programul estetic al cercului său, care mergea
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
câteva luni, gruparea organizată de Negoițescu și Stanca va scoate propria revistă. Ar mai fi apărut oare "Revista Cerului literar", dacă viața revistei lui Blaga nu s-ar fi întrerupt aici? Nu e o simplă întrebare retorică. S-ar putea presupune că revista Ardealului filosofic, scoasă de Blaga, ar fi devenit mai încăpătoare, cu profil filosofico-estetic sau filosofico-literar, dacă ar fi continuat să apară, absorbindu-i pe cerchiști, și pe cei care fuseseră indisponibili până atunci.
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
care a renunțat la statutul - sigur - de angajat al vreunei instituții și și-a asumat traiul dur al liberului profesionist. Sau, pe înțelesul tuturor, trăiește din ce și cît joacă. Își negociază contractul în funcție de ofertele pe care le primește. Competiția presupune o formă actoricească continuă și la cote maxime. Marcel Iureș, nu foarte tînăr precum era etichetat, și-a asumat un risc - chiar acela de a nu fi solicitat - într-o țară riscantă. Făcînd acest pas peste prăpastia prejudecăților, Marcel Iureș
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]
-
organismele internaționale e chiar România", dl. Jospin a dat o lecție de luciditate, de realism și, mai ales, de curaj și de onestitate. Oricât de amară e pastila servită de premierul francez, trebuie să admitem că singura cale a integrării presupune enorme eforturi și enorme sacrificii ale românilor. A sosit momentul să renunțăm la imagini prefabricate privind datoriile altora față de soarta noastră. Trebuie, totodată, să renunțăm și la contrarul iluziilor deșarte. Să ne scoatem din cap scenariul degradant că lucrurile merg
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
lui Iov, căreia Mircea Ciobanu i-a consacrat, de asemenea, pagini de profundă și înfrigurată meditație, trebuie să remarcăm că Ileana Mălăncioiu insistă încă o dată asupra faptului că în sistemul de valori al eroului tragic viața, existența cu tot ceea ce presupune ea, ocupă un loc esențial. Cum altfel am putea interpreta faptul că Iov rezistă la toate încercările, mai puțin în fața "ispitei" supreme - perspectiva de a renunța la propria-i viață mai înainte de a o fi trăit? Cînd Domnul se atinge
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
constatare simplă - nu mai este pîine, tocmai cînd, la o cină fără pretenții, erau invitați niște prieteni. Iritarea semnifică teama de a nu mai respecta un cod bine definit. Mai mult decît un aliment, pîinea devine "o structură mentală" ce presupune stabilitatea, siguranța. Diferența specifică constă într-o surprindere a hazardului insinuat în cotidian și o decupare fină a relațiilor sociale și/ sau publice. Il va plevoir sur Roland-Garros" este proza ce deschide volumul. Un anunț anodin: este așteptată o aversă
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului adevăr individual, politețea rece și respectul conveniențelor bine codificate pentru a acoperi spațiul gol, căci "o dată netrecut zidul covorașului pentru șters picioarele, adevărul pleacă". Nu lipsește nici domeniul relațiilor publice dezvăluite ca
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
făină în toaletă în timp ce mama lui ia decizii majore. Felul în care cei doi încearcă să-și hotărască viitorul, în timp ce în jur lumea întreagă își vede nestigherit de treabă, deranjîndu-i și sabotîndu-i, sau reclamînd imperios atenția și participarea lor, ceea ce presupune totodată despărțirea (ca să se ocupe de copil, femeia trebuie să încheie discuția telefonică), e o implicită declarație a ridicolului iubirii. De altfel, în final femeia acceptă să-l revadă la Praga, dar o face de ca și cum s-ar pregăti pentru
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
verbe impersonale (introducînd o subiectivă) - "este clar căci", "înseamnă căci" -, după verbe tranzitive (intoducînd o completivă): "eu cred căci", "susțineți căci", "mea spus caci" , "am înțeles căci", "văd căci" - și chiar în locuțiuni - "măcar căci". în unele cazuri se poate presupune că autorii au o cunoaștere foarte aproximativă a limbii române, pe care o utilizează pentru a traduce materiale publicitare și instrucțiuni tehnice. Un asemenea mesaj - de prezentare a unui procesor - e un condensat incredibil de erori, la toate nivelele - de la
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
Z. Ornea A scrie o carte despre istoria filosofiei românești presupune cunoașterea integrală nu numai a tuturor operelor din acest despărțămînt dar, odinioară aceasta era uitată, și a climatului istorico-ideologic al fiecărei perioade. S-a scris, de aceea, puțin în această zonă de interes, una, colectivă, a Institutului de Filosofie și
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
dl Costică Brădățan. Să spun din capul locului (o precizează în prefață și autorul) că d-sa nu scrie un tratat, nici un manual, ci i se pare mai lesnicios, o introducere în temă, concepută ca o narațiune eseistică. Dar asta presupunea cunoașterea adîncită a operelor care, în succesiune, creează istoria filosofiei românești. Or, din păcate, l-am surprins uneori pe prea-tînărul autor (e asistent și doctorand) carent la un capitol sau altul. De pildă, necunoașterea operei lui Mircea Florian, cu deosebire
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
diferența de gusturi și de idei, ministrul ideal ar fi acela care i-ar da fiecărui artist impresia că e unic, că e cel mai important, că opera lui e vitală pentru supraviețuirea performantă a culturii române! Și apoi: să presupunem - oricît ar fi de aberant - că Pintilie s-ar fi oprit la Reconstituirea. E puțin? Cîți cineaști din România au mai creat filme care să marcheze un timp, o generație, și care să reziste zeci de ani? Cinic vorbind, nu
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]
-
ei pot acum să-și dea importanță; doar că ei nu prea au bani și, în curînd, se vor sfîșia, tot între ei, pentru puținii bănuți alocați pentru cinematografie. Nu știu care va fi, de acum înainte, mersul administrativ al lucrurilor, dar, presupunînd o utopică variantă roz - că prim-ministrul însuși v-ar "da înapoi" studioul, cu scuzele de rigoare -, mă întreb: cum ați mai putea lucra cu ei? Cum ați putea să le trimiteți scenariile, ca să... Ca să ce? Ce "Comitet de lectură
Scrisoare deschisă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16004_a_17329]