3,388 matches
-
în gura mare de către vînzători scot în evidență avantaje ale mărfii care apar, în mod fraudulos sau nu, și în reclamele scrise. Totuși, numai prin vorbire se afirmă despre anumite bunuri că ar fi furate sau de contrabandă. Uneori, aceste presupuneri sînt corecte, însă nu întotdeauna. Klockars (1974:79) descrie modul în care un tonetar a vîndut mărfuri despre care a zis că sînt de furat, sperînd ca în acest fel clienții săi să creadă, în mod eronat, că au făcut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dacă această din urmă atitudine se trage din experiența în clinică, în sălile de clasă sau din alte surse. Din păcate, el nu-și dezvăluie propria părere asupra subiectului. Un alt mod de a induce în eroare se bazează pe presupunerile făcute în timpul interpretării unor informații. Majoritatea schemelor de analiză în științele sociale implică presupuneri simpliste cu privire la modul în care oamenii gîndesc și acționează. Deseori, aceste presupuneri sînt considerate doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
clasă sau din alte surse. Din păcate, el nu-și dezvăluie propria părere asupra subiectului. Un alt mod de a induce în eroare se bazează pe presupunerile făcute în timpul interpretării unor informații. Majoritatea schemelor de analiză în științele sociale implică presupuneri simpliste cu privire la modul în care oamenii gîndesc și acționează. Deseori, aceste presupuneri sînt considerate doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel, se presupune, în scopul unei analize, că anumite decizii sînt determinate de un grup
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
părere asupra subiectului. Un alt mod de a induce în eroare se bazează pe presupunerile făcute în timpul interpretării unor informații. Majoritatea schemelor de analiză în științele sociale implică presupuneri simpliste cu privire la modul în care oamenii gîndesc și acționează. Deseori, aceste presupuneri sînt considerate doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel, se presupune, în scopul unei analize, că anumite decizii sînt determinate de un grup de "factori", iar efectele acestora acționează în mod liniar și aditiv. Știm
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
doar mijloace euristice, simplificări necesare datorită imensei complexități a lumii reale. Astfel, se presupune, în scopul unei analize, că anumite decizii sînt determinate de un grup de "factori", iar efectele acestora acționează în mod liniar și aditiv. Știm că aceste presupuneri sînt doar aproximări ale adevărului, însă ele ne ajută să obținem rezultate care, fie ele numai în parte veritabile, sînt mai bune decît lipsa oricărui rezultat. Ele sînt cele mai precise aproximări pe care le putem avea și ne putem
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe care le putem avea și ne putem da seama și în ce măsură se apropie de adevăr. Nimeni nu va fi înșelat, deși s-ar putea să ne lăsăm induși în eroare dacă uităm că rezultatele sînt doar aproximări. Totuși, dacă presupunerile euristice sînt incompatibile cu ceea ce observăm în jurul nostru, în lumea reală, și dacă practicanții se agață de aceste presupuneri în ciuda incompatibilității deja demonstrate, se poate considera că înșelătoria e prezentă. De exemplu, Wolozin (1974) susține că Omul Economic a devenit
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi înșelat, deși s-ar putea să ne lăsăm induși în eroare dacă uităm că rezultatele sînt doar aproximări. Totuși, dacă presupunerile euristice sînt incompatibile cu ceea ce observăm în jurul nostru, în lumea reală, și dacă practicanții se agață de aceste presupuneri în ciuda incompatibilității deja demonstrate, se poate considera că înșelătoria e prezentă. De exemplu, Wolozin (1974) susține că Omul Economic a devenit "marea minciună". Însă în toate situațiile ar trebui să ne punem întrebarea cine este cel păcălit, sociologii care cred
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu același lucru s-ar întîmpla în societatea malgașă, unde oamenii "se așteaptă ca răspunsul care li se dă să nu fie pe deplin satisfăcător" (Keenan 1976:70). Keenan leagă această atitudine de anumite caracteristici ale populației malgașe, însă aceeași presupunere este sugerată și într-un vers din cîntecul lui Rudyard Kipling (1965:251) despre contrabandă: "Acela care nu pune nici o întrebare nu va fi mințit". Trivers (1985:395) își începe capitolul despre "Înșelătorie și autoamăgire" din cartea sa Social Evolution
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că, dacă nu au acest scop, cel puțin ar trebui să-l aibă. Într-adevăr, primele scrieri ale lui Habermas (1970) par să sugereze acest lucru. Argumentele prezentate în capitolele precedente ar fi trebuit să submineze orice încredere în prima presupunere existențială; ne vom opri la a doua, cea normativă, mai tîrziu, în capitolul 11. Unii autori, în special Marshal McLuhan (1962) au pus în contrast restricțiile asupra transmiterii cunoștințelor care, se spune, au caracterizat cel puțin etapele inițiale ale dezvoltării
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în timp ce în afara acestui context nesinceritatea se poate îndrepta și asupra necunoscuților. O altă diferență este faptul că într-un joc toți participanții știu că e posibil să apară și minciuni, pe cînd în viața reală se pornește mai degrabă de la presupunerea că va exista sinceritate și autenticitate. O altă diferență observată de către DePaulo și Jordan (1982:169) este că "în majoritatea jocurilor este cunoscut scopul nesincerității". Prin aceasta ei vor să spună că, de exemplu, în jocul cu nasturele, scopul nesincerității
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de atunci? Ne-am confrunta în acest caz cu situația în care Reagan, prin afirmația că nu știa nimic, se alătura înșelătoriei pusă la cale de Poindexter și ceilalți. Singura scuză pe care ar avea-o în această împrejurare este presupunerea oarecum improbabilă, însă nu imposibilă, că nu și-a dat seama de semnificația atribuită de public afirmației sale. Însă această presupunere implică faptul că Reagan nu trebuia crezut, indiferent ce ar fi spus. Contrastul dintre Reagan, Washington și Nixon, menționat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelătoriei pusă la cale de Poindexter și ceilalți. Singura scuză pe care ar avea-o în această împrejurare este presupunerea oarecum improbabilă, însă nu imposibilă, că nu și-a dat seama de semnificația atribuită de public afirmației sale. Însă această presupunere implică faptul că Reagan nu trebuia crezut, indiferent ce ar fi spus. Contrastul dintre Reagan, Washington și Nixon, menționat în capitolul 2, ar fi în acest caz confirmat. Experiența generală asupra situațiilor în care minciunile sînt de așteptat, deși uneori
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
răspuns adevărat lui A. El spune: "Mă duc la X", fiind convins că A va interpreta greșit mesajul, dîndu-i înțelesul: "Nu mă duc la X; vreau doar să te păcălesc spunîndu-ți că mă voi duce într-acolo". Această alternare a presupunerilor constituie baza unei glume evreiești tradiționale, prezentată de Freud (1960:115) ca paradigmă a ceea ce el numea subclasa sceptică a glumelor tendențioase. În relatarea lui Freud: Doi evrei se întîlnesc într-o gară din Galiția. Unde mergi? întreabă primul. La
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu privire la sinceritate. De exemplu, puțin mai devreme, în acest capitol am menționat faptul că anumite mame din Nottingham considerau că tolerarea fanteziei copilului are ca rezultat o atitudine nesinceră a acestuia la maturitate. Ar fi util de aflat dacă aceasta presupunere este adevărată. LIMBAJUL Succesul în a spune minciuni depinde în mare parte de exploatarea posibilităților oferite de limbaj. Refuzul de a numi un hîrleț nu este neapărat o încercare de a păcăli, însă dacă substituim unei expresii o alta care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
există o anume tensiune care, dacă ar fi vizibilă, l-ar da de gol" (Moore 1955; cf. Lykken 1984:484). Tehnologia depistării minciunilor, exemplificată de aparatele de detectat minciuni (Gale 1988) și aparatele care analizează tonalitatea vocii, se bazează pe presupunerea că anumite procese fiziologice, inclusiv conductibilitatea electrică a pielii, nu pot fi controlate conștient, însă prezintă modificări atunci cînd o persoană este nesinceră. Această presupunere rămîne de studiat în amănunt, mai ales datorită faptului că există un număr mare de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aparatele de detectat minciuni (Gale 1988) și aparatele care analizează tonalitatea vocii, se bazează pe presupunerea că anumite procese fiziologice, inclusiv conductibilitatea electrică a pielii, nu pot fi controlate conștient, însă prezintă modificări atunci cînd o persoană este nesinceră. Această presupunere rămîne de studiat în amănunt, mai ales datorită faptului că există un număr mare de erori (persoane inocente considerate vinovate) ale aparatelor de testat minciuni. După cum s-a exprimat un ziarist, "singurele persoane care pot fi sigure că vor trece
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lor asta așteptau de la ei", afirmație prin care el vrea să spună că aceștia au oferit o modalitate de a submina prejudecățile etnice și religioase ale cititorilor. Însă mințeau ei cu adevărat? În ciuda acuzației aduse lui Defoe, pare mai plauzibilă presupunerea că acești autori erau convinși că cititorii aveau să-și dea seama despre ce fel de discurs era vorba. Nu au avut neapărat dreptate, nici ei și nici criticii care i-au urmat. De exemplu, Defoe a prezentat publicului romanul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este, după părerea lui Phillips, dovada unei intenții de a înșela; este mai degrabă o manifestare a convingerii că "oamenii sînt mult mai fericiți atunci cînd ești de acord cu ei și le spui ce vor să audă", combinată cu presupunerea că planurile și intențiile pot fi schimbate "fără ca acest lucru să atragă și o pedeapsă" (cf. Bilmes 1975:66, 68). După cum s-a menționat în capitolul 1, Bok (1978:20) ia în considerare două perspective asupra minciunii, cea a mincinosului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Totuși, Spencer (1902:219) susține teoria lui Simmel cînd afirmă că pe măsură ce sporesc colaborarea voluntară și "activitățile industriei", crește și preponderența sincerității. Totuși, din ceea ce știm în prezent despre societățile preindustriale moderne, cred că puține lucruri ar veni în sprijinul presupunerii că în aceste societăți minciunile ar fi inofensive, pe baza motivelor enumerate de Simmel. Rareori se întîmplă într-adevăr ca "omul primitiv" să-și supravegheze și să-și controleze viața mai ușor decît cel educat (Simmel 1906:445 ). Din contra
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai puțin unitare, în care această abilitate este esențială. Drept urmare, el afirmă că abilitatea s-a dezvoltat datorită selecției naturale care i-a favorizat pe cei mai talentați în această privință. Cheney și Seyfarth (1990: 252) pun la îndoială această presupunere. Speculînd că, din cauza simplității organizării lor sociale, maimuțele sud-africane "nu se puteau folosi de majoritatea trăsăturilor limbajului uman", ei sugerează că poate "abilitatea de a ghici reacțiile celorlalți este ceea ce permite grupurilor sociale să devină mai fluide și mai puțin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
organizării lor sociale, maimuțele sud-africane "nu se puteau folosi de majoritatea trăsăturilor limbajului uman", ei sugerează că poate "abilitatea de a ghici reacțiile celorlalți este ceea ce permite grupurilor sociale să devină mai fluide și mai puțin stabile". Poate că ambele presupuneri sînt parțial corecte; creșterea presiunii ecologice poate favoriza supraviețuirea grupurilor cu tipuri mai complexe și mai fluide de organizare socială, care este menținută doar de către indivizii care reușesc să ghicească reacțiile celorlalți. În consecință, putem presupune că cele două trăsături
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viața socială. Filosofii și sociologii par să fie de acord că dacă toată lumea ar minți permanent, viața socială ar fi un dezastru; într-adevăr, nici n-ar putea exista. Nu avem la dispoziție nici măcar date empirice în acest sens. Totuși, presupunerea pare îndeajuns de plauzibilă. Am putea eventual afirma că dacă tot ce s-ar spune ar fi minciună și dacă toate minciunile n-ar fi altceva decît adevăruri înșelătoare, ar fi ușor să le identificăm și să aflăm adevărul, ghicindu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
am ști că interlocutorii vor lua drept minciuni tot ce afirmăm noi, i-am putea induce în eroare spunîndu-le pur și simplu adevărul, cu certitudinea că ei vor crede că adevărul este altul, după cum s-a văzut în capitolul 8. Presupunerile cu privire la ce s-ar întîmpla dacă nu ar exista deloc minciuni nu sînt decît speculații. Sociobiologul Richard Alexander (1987:73) afirmă că datorită diferențelor genetice existente între toți oamenii, cu excepția gemenilor, "aproape toate semnalele comunicative... ar trebui să implice un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
infern decît cu un paradis". Într-adevăr, în alegoria peșterii, Platon (1966:123-125) observă că omul care ar încerca să dezvăluie înșelăciunea la care au fost supuși tovarății săi de activitate ar fi ucis de către aceștia (cf. Arendt 1968:229). Presupunerile lui Eck sînt susținute de Scheibe (1980:18) care vorbește despre sfaturile care sînt date uneori tinerilor căsătoriți, de a fi absolut sinceri unul față de celălalt, de a nu-și ascunde nimic și a nu avea secrete. Acest sfat, spune
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru adevăr este deprins de puțini oameni". Scheibe este de aceeași părere (1980:21), arătînd că pacienți care "sperau să se întîmple un miracol" se vindecau mai repede decît cei care erau conștienți de riscurile reale. Acest lucru îi argumentează presupunerea că "pentru psihicul uman falsele iluzii sînt uneori mai avantajoase decît adevărul". Colson și Scheibe nu pledează pentru nesinceritatea intenționată, ci doar pentru o oarecare discreție în comunicarea adevărului. În alte contexte sociale în care încrederea absolută nu este un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]