20,415 matches
-
oricine întâlnit pe stradă, iar în cele din urmă cu stâlpii și cu pomii, pe care îi sărută zgomotos. Abuz de interpretare Înainte de 1989 aproape toată lumea literară se amuza pe seama „pietrelor“ lui Ion Gheorghe. Poetul le găsise în munți și pretindea că zgârieturile de pe suprafața lor sunt inscripții în limba dacă. Un motiv asemănător de amuzament oferă, acum, Mircea A. Tămaș... El a publicat o carte cu un titlu mistico tenebros Cu moartea pe moarte călcând (Mirton, Timișoara, 2002) în care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să deschidă cartea are senzația că a nimerit sub o grindină de neologisme, astfel încât o închide repede la loc, ca să scape cu viață. În mod surprinzător, autorul recurge la neologisme rebarbative chiar și în poemele de dragoste, care prin definiție pretind o anumită gingășie. Ne vine greu să ne-o imaginăm pe femeia care, pe o bancă, în parc, ar asculta emoționată un poem ca Denominațiunea ascunderii, rostit de poet în stilul său declamativ, spre consternarea trecătorilor: „gâtul ei era prea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toți ceilalți - nefiind ajutoare - trudeau să aibă...“ (De-ale artei) „Sărmana săpătoare n-a înțeles că acești ronțăitori, / ascunși sub moace de imbecili, / țin morțiș să demonstreze cât sunt de utili, / zvonind că înrăiții robotitori / îi poartă, marelui porc, ranchiună, / pretinzând că osânza măririi sale e proprietate comună.“ (Interes) O fabulă care merită numele de fabulă, oricât de fantezistă sau chiar excentrică ar fi, are o anumită coerență, este o istorisire cu o morală la urmă. „Fabulele“ lui Ioan Voaideș seamănă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-mi ajunge să mă plătesc nici măcar pentru primul pas. "Dumnezeu gândește, ajută și rabdă pe fragmente", spunea Cioran. Prostii! Dumnezeu se descompune în miliarde de particule, se culege din miliarde de firimituri, împarte vina până la ultima zecimală, iar pentru că se pretinde întreg, nu își atribuie nici măcar intenția de a greși. Dumnezeu îi întorcea spatele până și în ușa bisericii. Mergea în fiecare duminică cu mămuța la cimitir. "Cea mai mare filozofie a vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în brațele crucii, nu tu îi uzi rădăcinile să crească mare când vei fi mic, nu îngerii donează aripi lemnului desfrunzit. Robul propriilor nerăspunsuri ești, Petre. Icoana nu este o antologie de rugăciuni. Adevărul despre unicul om singur doar Dumnezeu pretinde a-l ști. Dumnezeu doarme și când heruvimii rup viorile. Cui crezi că îi întorci spatele legat de o grindă sau prăvălit de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte dibace, că se apropiau mari tulburări și năpaste"12 , pretinzînd că totul îi e dezvăluit de Dumnezeu. După moartea călugărului, Florența va fi condusă de Consiliul celor Zece și Consiliul celor Opt (supranumiți "cei opt petrecăreți" din cauza prea multor ospețe organizate din fondurile orașului), ambele compuse din oameni de vază
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe împărații romani: religia instrumentam regni. Nu e ocolit adevărul că biserica, în timpurile modeme, exercită o teroare mascată. Modelul vieții cristice, ca principiu al noii religii, nu mai era invocat. În această ordine e adus exemplul lui Savonarola, care pretindea că se întreține direct cu Dumnezeu. Dar Machiavelli însuși nu apelează la textele biblice decît o singură dată și atunci doar la Vechiul Testament, de unde îl alege numai pe Moise, invocat într-o serie de conducători charismatici. Pentru antichitate, per exemplum
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
întări puterea regilor și a o folosi ca bază în toate partidele statului. Aceasta i-a reușit atît de bine, încît astăzi n-au mai rămas, în Franța, urme ale puterii seniorilor și nobililor, ale acelei puteri de care cum pretindeau regii ar fi abuzat nobilii. Cardinalul Mazarin a mers pe urmele lui Richelieu: a avut de înfruntat multe opoziții, dar a reușit; parlamentul a fost atît de sărăcit de prerogativele sale, încît astăzi această adunare nu mai este decît o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și-i distruge. CAPITOLUL IX [Despre principatul civil] Nimic nu este mai inseparabil de ființa noastră decît sentimentul libertății; de la omul cel mai cultivat pînă la cel mai barbar, toți sînt pătrunși de acest sentiment. Cum ne naștem fără lanțuri, pretindem să trăim fără constrîngeri. Acest spirit de independență și mîndrie a produs mulți oameni mari în lume și a dat naștere guvernărilor republicane, care stabilesc un fel de egalitate între oameni, apropiindu-i de statul natural. Machiavelli dă, în acest
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lucrurile principii Europei. Dacă Machiavelli ar fi compus o culegere de șiretlicuri pentru folosința hoților, n-ar fi făcut o lucrare mai blamabilă ca aceasta. Eu țin, totuși, să analizez cîteva raționamente false care se află în acest capitol: Machiavelli pretinde că ceea ce-l face pe un suveran odios este ori faptul de a-și însuși pe nedrept averile, bunurile supușilor săi, ori atentatul la pudoarea soțiilor lor. Autorul știe, este sigur că un principe interesat, nedrept, violent și crud va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
scopul urmărit: procedînd așa, am putea să facem ca toate conjuncturile și toate evenimentele să vină în sprijinul planurilor noastre, ca totul să concureze la realizarea proiectelor pe care le-am gîndit. Dar cine sînt acești principi de la care noi pretindem atîtea calități rare? Nu sînt decît niște oameni și ar fi adevărat să spunem că le e imposibil, conform naturii lor, să facă față atîtor îndatoriri; mai ușor s-ar putea găsi Phoenixul poeților și unitățile metafizicienilor decît omul lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cîtorva alți suverani. Dacă ar lipsi acest echilibru, s-ar putea întîmpla o revoluție universală, prin care o nouă monarhie s-ar instaura peste statele răvășite ale principilor deveniți slabi din pricina neînțelegerilor dintre ei. Politica principilor Europei pare, deci, a pretinde ca ei să nu neglijeze nicicînd alianțele și tratatele prin care aceștia pot egala forțele unei puteri ambițioase; dar trebuie să se ferească de cei care vor să semene neînțelegerea și zîzania între ei. Să ne amintim de acel consul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răspunde deficitului de mână de lucru în anumite sectoare și pentru evitarea agravării șomajului. Imigranți cu un foarte puternic capital uman ar fi capabili să plătească cotizații ridicate și să contribuie la creșterea economică. Totuși, până la urmă, această populație ar pretinde să și primească pensii mari. Imigrația masivă nu pare să fie soluția la îmbătrânirea demografică. De aceea, politicile migratorii fondate pe interese convergente între țările marcate de declinul demografic și cele a căror populație continuă să crească, sunt de dorit
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
oarecum Întîrziată, tinzi a mă studia dintr-o parte... Ești...“ „SÎnt foarte brunetă, am ochi negri, mari, gene neobișnuit de lungi, iar acum mă uit direct la tine cam mirată. SÎnt din zodia...“ Se prea poate să arate taman precum pretinde, dar intensitatea simțirii mele aprinde cum Îi vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea mea dispărută. Eu pot să mi-o reprezint cu totul altfel decît În carnea și-n oasele sale, dar, dacă apariția ei Îmi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe ele. Dar ce e cu lumina din ochii stinși, de unde vine ea? În absența luminii, ochiul e inutil. Liliacul și alte vietăți ale Întunericului se descurcă de minune fără ochi. Dar iată că vin niște foști văzători, astăzi orbi, pretinzînd că pe retinele lor pustii, la ocazii, frumusețea femeilor Își deflagrează aureolele. Lumina Înseamnă totuși energie, fotoni, fuga fără oprire Între corpuscul și undă, lumina poate fi reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
anticipa cu cîțiva ani experiența lui Vilmoș. Nu contenea să le povestească tuturor cîte plăci are Nizzani al ei cu Gică Petrescu, cu Ioana Radu și cu unul, Zavaidoc, de care ea, pînă s-ajungă-n Israel, nici nu auzise. Ba mai pretindea ceva de necrezut, cum că acolo se cîntă atît de multă muzică românească, Încît imnul statului Israel se cheamă Cucuruz cu frunza-n sus! Avea oarecum dreptate, imnul fusese construit pe motivul acelui cîntec popular dus În Palestina de unii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o, zicea ea, „În temniță“, și pe ea, și pe dregătorii de pendule, dar separat, ca să nu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acum, i-am spus cu Încîntare Sandei, de atestarea istorică a aventurii americane a Floarei Pomeanului din Pișcari, fosta Floarea Nodului din Giungi. Dar trebuie, am adăugat, să refacem socotelile cu vîrsta ei... Se pare că era mai tînără decît pretindea În fața noastră... — Păi, dacă e adevăr istoric, să facă alții calcule, a conchis ea. Am mai studiat o dată situl organizației care se ocupa de insula Ellis. O descoperisem acolo pe mama Floare dintr-o mulțime de 25 de milioane de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar și În rusă, semnînd Aleksandr Petro vici. Era de fapt numele său real, care-i atesta originile sîrbești. Unii căutători de izvoare prin deșert chiar pretind că au găsit asemenea poeme și le-au publicat ca fiind autentice. Oficial Însă, el a fost declarat mort, erou al revoluției. Vă duva lui, poate din cauza șocului, poate din pricina chipului ei nu prea arătos, cînd i s-a ivit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
proximitatea iradiantă a aceleiași femei. Dacă vederea mi-ar fi dispărut la treizeci de ani, această hibridare perceptivă nu s-ar mai fi produs. S-ar fi ivit atunci o interiorizare vizuală a feminității la un alt nivel de subiectivitate. Pretind Însă că pot să devin și agentul unei percepții obiec tive. Mă simt În stare, adică, să mi dau seama cu destulă precizie dacă o femeie nou apărută În preajma mea e sau nu frumoasă, mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al bisericii, s-au apucat să proiecteze seara, pe zidul alb, ideal ca ecran, filme documentare despre creșterea științifică a animalelor, pentru ca imaginile În mișcare să le dovedească țăranilor că oricine poate să producă vedenii din cele pe care ei pretind că le-au Întîlnit În biserică. Pui tu, mă, vacile și porcii pă păretele sfintei biserici?! Apoi, mînce-vă beteșigu’ și fută-vă Hector pă voi și pă tăt neamu’ vost, sări un pișcăran, iar după el alții cu ciomegele, spărgînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
S-a lăsat o tăcere pătrunsă de respect. Bărbatul ei Însă Înțelegea că-i blastămă și-i suduie În felul negreselor de la hanul „Ceapa roșie“ din Hegewisch. S-au judecat, au cîștigat, dar au și pierdut. Nu datorau atîta cît pretinseseră portăreii, dar nici cu gospodăria În treagă nu puteau rămîne. Au vîndut caii, vitele și au cerut din nou pașaport. — La ce ne-am Întors noi aci, Florică, la ce? La tină, la baligi, la trudă, la datorii și la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am adunat, cu numeralele pînă-n douăzeci cu tot, vreo sută zece cuvinte. Un grai Întreg, ce mai!, pentru ulițele copi lăriei... Față de Îmbățoșările cumetrelor de azi din București care, dacă apucă să sloboadă trei saluturi bălmăjite În spaniola din telenovele, pretind că o știu la perfecție, cele o sută de cuvinte americane ale mele alcătuiau cel puțin o limbă În faza ei preculturală. — Măi Vasile, tu știi cum i se spune pe englezește la măr? — Nu. Îl luam apoi În primire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici un mort. Dar dacă viața după viață există și dacă omul se reface acolo cu toate simțurile tefere Înseamnă că primul mort pe care am să-l văd voi fi chiar eu... Da, bineînțeles eu, așa după cum și alții, care pretind că au fost pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de toate, și-au contemplat speriați propriul lor corp. Eu nu m-am mai contemplat de pe la oglinzile vîrstei de zece ani: o față de var, păr
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
eu În țara asta soarta orbilor. Se spune, prin urmare, că, atunci cînd pătrunzi În moarte clinică, ți se arată de undeva o lumină ori o ființă de lumină ademenitoare care te tot Îndeamnă să treci dincolo... Persia lui Zarathustra pretinde că lumina aia e de fapt o fată de o frumusețe răpitoare, cu toate florile seducției În floare, chemîn du-te la ea peste o punte cît tăișul de sabie ce despică aerul de deasupra abisului. Iar lumina aceea Încarnată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]