2,532 matches
-
ferestre și uși dintre bisericile din lemn din județ” Iconostasul se prezintă ca un perete, fără molene având zugrăvite patru registre. Există doar două dvere (în loc de uși). Intrarea în biserică este pe latura sudică pe care se găsește plasat și pridvorul, “simplu, fără parapet, pardosit cu pământ bătătorit... el provine de la casele țărănești și la origine consta dintr-un simplu brâu de pământ bătătorit ocrotit de streașina largă” , data construcției lui corespunde cu cea a bisericii. “Turnul are baza pătrată, cu
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
s-a ferecat cu toată cheltuiala Cuviosului Kir Ștefan, năstornic al acestei Sfinte Mănăstiri iulie 15 leat 7221 [1712]"". În 1852 a fost refăcută pictura prin contribuția domnitorului Barbu Știrbei și prin strădania arhimandritului mănăstirii Eufrosim Poteca. O pisanie în pridvor peste intrare afirmă: "„Această reparație a zugrăvelii, după stilul original, s-a făcut cu bunăvoința Înălțimei Sale Barbu D. Știrbei, Prințul stăpânitor a toată Țara Românească, slobozind cheltuiala din Casa Centrală și prin osârdia Cuvioșiei Sale, Arhim. Eufrosin Poteca, eugumenul
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
căutare de fonduri și construcție, s-a ținut prima slujba în incinta bisericii printre schele, de Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul pe 24 iunie 2011. Așa cum se vede astăzi, biserica a fost cu plan triconic, cu altar, naos, pronaos și un pridvor cu zidurile mai subțiri, închis cu geamuri și ușa. Pardoseala era din lespezi de piatră tăiate regulat, în parte actual degradate. Exteriorul era prevăzut cu un brâu median, bogat decorat în două rânduri de zimți, între două rânduri de cărămidă
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
atunci în Ducatul Bucovinei din cadrul Austro-Ungariei), în memoria lui Lusik Koilavian. Lăcașul de cult îl avea inițial ca patron pe Sfântul Gheorghe. În lăcașul de cult se află încastrate în pereți două plăci de marmură (una amplasată la intrarea din pridvor în pronaos, iar cealaltă la intrarea în fostul altar de pe peretele sudic), care sunt mărturii ale ctitoririi bisericii de către armeni. Pe fiecare dintre plăcile de marmură se află reprezentată o cruce, deasupra ei un text în armeana occidentală: ""Զյիշատակ Ազիզ
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
cu sprijinul credincioșilor, în timpul păstoririi ca paroh a preotului iconom stavrofor Mircea Nuțu. Lăcașul de cult a fost resfințit la 19 mai 1996 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, înconjurat de către un sobor de preoți. Deasupra intrării din pridvor în pronaos se află o pisanie pictată cu următorul cuprins: Biserica a fost zugrăvită pe exterior în anul 2006, în culoarea verde. Pe pereții pronaosului bisericii se află pictați cei doi ierarhi în timpul cărora s-a efectuat restaurarea lăcașului de
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
pentru amplificarea pe verticală a volumului naosului (având un balcon pentru enoriași când naosul este plin de oameni). În interior, biserica este alcătuită din patru încăperi: privor, pronaos, naos și altar. Pereții bisericii au grosimea de 1,70 m la pridvor și naos și peste 2 m la altar și pronaos. Scara pe unde se urcă la cafas (balcon) și, mai sus, la clopotniță se află dispusă în zidul nordic al pronaosului. Lăcașul de cult nu este pictat, ci doar tencuit
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
în celălalt: “S-au înnoit acest fruntariu și Sf biserică, de vrednicii de pomenire domni Șerban Lupu și soția sa Costă Veronica, care au îmbunătățit soartă preoțească, întru promenire veșnică, la anul Domnului 1857”. Este vremea când s-a adăugat pridvorul pe latura de vest supraînălțat prin clopotnița cu foișor. În 1982, biserica lui Petru Maior, abandonată și aflată în prag de prăbușire, a fost restaurată prin strădania preotului Ilie Damian, fostul protopop de Reghin care prin demersurile sale susținute și
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1785 a fost pictată proscomidia de Radu Munteanu, iar în 1794 a fost pictat restul bisericii de către un zugrav localnic. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost adăugat pridvorul, iar la sfârșitul aceluiași secol au fost realizate ferestrele dreptunghiulare dintre naos și pronaos. Biserica are plan dreptunghiular cu pridvor pe vest și absida altarului rectangulară, în retragere. Este luminată de ferestre pe două niveluri și are acoperiș cu dublă
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
a fost pictat restul bisericii de către un zugrav localnic. În prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost adăugat pridvorul, iar la sfârșitul aceluiași secol au fost realizate ferestrele dreptunghiulare dintre naos și pronaos. Biserica are plan dreptunghiular cu pridvor pe vest și absida altarului rectangulară, în retragere. Este luminată de ferestre pe două niveluri și are acoperiș cu dublă poală și turn-clopotniță pe pronaos, cu camera clopotelor în consolă, deschisă, cu arcade pe stâlpi și acoperiș înalt, piramidal. De
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
lucruri de la negustorii și meșteșugarii locali sau de la cei veniți din alte orașe. Nici statutul urban, nici prezența întemeietorului nu au schimbat aspectul Ploieștiului, Mihai Viteazul neavând timpul să ridice palatele cu parcuri în care se plimbau cerbii îmblânziți, cu pridvoare și terase, despre care vorbește legenda. Este adevărat că domnitorul a stat mult aici, că se referea la noul tîrg ca la „"curtea noastră"”, iar străinii îl considerau locul lui preferat („"luogo diletioso di Michaele"”), dar probabil a locuit într-
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
asfaltului de pe alee. Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebite. Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării și sala mormintelor, sau gropnița, amplasata între pronaos și naos. Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are doua abside laterale, semicirculare în interior și pentagonale în exterior
Mănăstirea Neamț () [Corola-website/Science/309081_a_310410]
-
ancadramente de uși și ferestre). Discurile smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre. Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparțin ultimilor ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare, iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș. Mânăstirea a suferit multe devastări și incendii distrugătoare, urmate de refaceri care au distrus treptat zugrăveala inițială. A doua biserică inclusă în complexul mănăstiresc este biserica Sfântul Gheorghe, încorporată în zidul de
Mănăstirea Neamț () [Corola-website/Science/309081_a_310410]
-
și vegetale (floare de crin, frunză de stejar etc.). În general bisericile ortodoxe sunt formate din pronaos, naos și altar, iar stilul brâncovenesc adaugă acestora trei încăperi pe cea de a patra, sub forma unei camere deschise susținută de coloane, "pridvorul". Deosebit de impozant este portalul bisericii, care este sculptat, reprezentând la dreapta pe Moise cu Tablele Legii, și în partea stângă pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găsește stema familiei fondatoare - familia Cantacuzino - vulturul bicefal ce ține
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
pe Moise cu Tablele Legii, și în partea stângă pe fratele lui, Aaron, cu toiagul înfrunzit. La mijlocul portalului se găsește stema familiei fondatoare - familia Cantacuzino - vulturul bicefal ce ține în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la Muntele Sinai), din viața Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
La mijlocul portalului se găsește stema familiei fondatoare - familia Cantacuzino - vulturul bicefal ce ține în gheare semnele imperiale ale puterii: sceptrul și crucea. Pictura din pridvor și naos este cea originală, realizată de Pârvu Mutu Zugravul, pictorul preferat al Cantacuzinilor. Cupola pridvorului este pictată cu scene din viața Sfintei Ecaterina (ocrotitoarea mănăstirii de la Muntele Sinai), din viața Sfântului Gheorghe (protectorul Moldovei și al militarilor) și a Sfântului Dumitru (ocrotitorul Țării Românești). Pronaosul este dominat de tablou votiv care îl reprezintă pe fondatorul
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
s-a început construirea bisericii Mănăstirii Dobrovăț, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Printr-un hrisov din 6 octombrie 1503, voievodul a înzestrat cu cinci sate mănăstirea care era păstorită pe atunci de părintele Pahomie. Pe peretele vestic al pridvorului, în dreapta ușii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram în numele Pogorârii Sfântului
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
marelui paharnic Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și cu cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, s-a refăcut turnul porții, înălțându-se alte două niveluri de formă octogonală. Tot în secolul al XVIII-lea a fost adăugat un mic pridvor în fața bisericii mari. În anul 1851, la inițiativa egumenului Acachie, biserica a fost supusă unei intervenții dictată de moda epocii (de inspirație rusească). Au fost adăugate trei turle masive, cu acoperiș în formă de „bulb de ceapă”, dispuse în linie
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
stil moldovenesc, biserica lui Ștefan cel Mare se remarcă prin două trăsături definitorii: Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pronaos (6,80 x 5,80 m), gropniță (5,80 x 4,00 m), naos și altar și nu are pridvor. Intrarea în pronaos se face printr-un portal din piatră, de factură gotică (în arc frânt), cu cinci retrageri succesive. Pronaosul are ferestre mai mari cu ancadramente în stil gotic. Încăperea mormintelor este separată de pronaos și de naos prin
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
de minuni” a început în anul 1792 și a durat mai multi ani. Are o arhitectonică deosebită: înaltă, în formă de cruce, cu trei turle, în interior cu absidii laterale după gustul rafinat al ctitorei, spătăreasa Safta Bogdan. Are un pridvor deschis spre apus, după stilul curților boierești. Interiorul cu pereții căptușiți cu scândură, nepictați, vopsiți cu ulei albastru, iar acum cu alb. Catapeteasma este din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
vestic al pronaosului, în dreapta intrării. Lucrările au fost coordonate de arhitectul grec Andrei Karidis și de colegii săi, meșterii greci Atanasie și Gheorghe din provincia Sisanion (Sisanion se află astăzi în municipalitatea Askio din Prefectura Kozani din nordul Greciei). În pridvorul deschis, deasupra ușii de intrare, se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice pe o placă de marmură. Aceasta conține următorul text: ""Acestu sfăntu lacaș a Bărboiului unde să prăznuește soborul Sfinților Apostoli sau prifăcut din temelie acum
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
mici sprijinite pe baze octogonale. Turla centrală are opt ferestre încheiate în semicerc, iar turlele laterale au câte patru ferestre, intercalate de câte patru ocnițe oarbe. Turlele laterale încadrează absidele laterale ale edificiului. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis de pe latura de vest sau printr-o ușă aflată pe latura sudică, în dreptul altarului, la care se ajunge urcând pe șapte trepte din piatră. În pridvor se intră prin urcarea a cinci trepte largi, semicirculare. Pridvorul are cinci arcade
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
laterale încadrează absidele laterale ale edificiului. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis de pe latura de vest sau printr-o ușă aflată pe latura sudică, în dreptul altarului, la care se ajunge urcând pe șapte trepte din piatră. În pridvor se intră prin urcarea a cinci trepte largi, semicirculare. Pridvorul are cinci arcade (trei pe latura de vest și câte una pe laturile de nord și de sud) sprijinite pe patru coloane cu capiteluri dorice, arcada centrală fiind mai largă
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
face printr-un pridvor deschis de pe latura de vest sau printr-o ușă aflată pe latura sudică, în dreptul altarului, la care se ajunge urcând pe șapte trepte din piatră. În pridvor se intră prin urcarea a cinci trepte largi, semicirculare. Pridvorul are cinci arcade (trei pe latura de vest și câte una pe laturile de nord și de sud) sprijinite pe patru coloane cu capiteluri dorice, arcada centrală fiind mai largă și mai înaltă decât celelalte patru. Deasupra pridvorului se află
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
largi, semicirculare. Pridvorul are cinci arcade (trei pe latura de vest și câte una pe laturile de nord și de sud) sprijinite pe patru coloane cu capiteluri dorice, arcada centrală fiind mai largă și mai înaltă decât celelalte patru. Deasupra pridvorului se află o încăpere dreptunghiulară luminată prin cinci ferestre (trei pe latura de vest și câte una pe laturile de nord și de sud), având deasupra un fronton triunghiular (în care este reprezentat "Ochiul lui Dumnezeu") cu o cruce în
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolitul Calinic Miclescu a trecut la cele veșnice la 14 august 1886, în București. "De piatră la rinichi și bășică" - scrie Constantin Bacalbașa în "Bucureștii de altădată". A fost înmormântat la Mănăstirea Neamț, în pridvorul mic, în partea de vest, chiar în același mormânt cu unchiul său Sofronie Miclescu. Despre înmormântarea lui Calinic Miclescu avem mărturia Marucăi Cantacuzino-Enescu. În memoriile sale, fosta nevastă a lui Mihail Cantacuzino scrie că "jumătate din Moldova l-a condus
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]