3,011 matches
-
se întoarse însoțit de un tânăr înalt și slab, cu păr blond spălăcit și ochelari înguști, fără ramă. — Vi-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor. Brian scăpă un „Dumnezeule mare!“ pe care-l acoperi printr-o tuse. Urmară exclamații prietenoase și strângeri de mână, pe parcursul cărora Scarlett-Taylor emise doar un zâmbet scurt și nu scoase un singur cuvânt. — N-ai fost încă la Belmont? întrebă Gabriel. N-ar trebui să-i telefonezi iui Alex, să-i spui că veniți? — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert păru să mediteze cu gravitate asupra întrebării. Da, îmi pare bine, răspunse în cele din urmă. Recunosc o mulțime de oameni din vecinătate, de prin prăvălii... schimbați, desigur. Părinților mei le plăcea să locuiască aici, au avut întotdeauna vecini prietenoși. — După America, Ennistone trebuie să-ți pară atât de liniștit și atât de mic. Liniștit și plăcut, mic și plăcut. Alex îl privi pe John Robert, care nu se uita la ea, și simți cum i se strânge inima. Capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu? — Bobbie, răspunse tânărul roșind și lăsându-și mâna în mâna preotului. Foarte bine, răspunse părintele Bernard, lăsându-i brusc mâna. Să mai vii, Bobbie. Biserica e căminul tău. Apoi se întoarse spre Diane, făcându-i lui Hector un semn prietenos, care îi indică acestei persoane inteligente, aflate în relații foarte amicale cu preotul, că în acel moment nu ținea să stea de vorbă cu el. Hector și Benning ieșiră împreună din biserică în vântul rece și burnița dimineții. Ciudat tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cel puțin așa voiam. — Ai auzit de ultima trăsnaie a lui Alex? Vrea să crească albine. Trebuie oprită cu orice preț. Ce face cățelul papillon? îl întrebă Emma pe Adam. — Zet e bine, răspunse Adam cu o demnitate distantă, dar prietenoasă. — Nu l-ai adus aici? Nu-i voie. Dar vreau să-l fac să înoate. Înoată bine. Și-i place. — Ei, plecăm anul ăsta la mare? i se adresă Tom lui Brian. De îndată ce vine vara, facem excursia de familie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
numai de domeniul fanteziei. Își spuse: „Nu mai pot continua în modul ăsta. Trebuie să sfârșesc, într-un fel sau altul, relația mea cu Rozanov. O să mă duc din nou să-l văd. Dacă o să-mi spună un singur cuvânt prietenos, doar unul, fața lumii o să se schimbe. Un singur cuvânt, care să-mi restabilească respectul față de mine însumi, și aș putea pleca liniștit. Cum poate fi atât de hain, încât să refuze să rostească acel cuvânt magic? Și cum pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
femeie tânără și complice cu băieții. Și dacă era complice cu băieții, nu putea să trădeze. Pisica cea alb-roșcovană veni să i se frece lipicios-lingușitoare de picior și Nestor își retrase piciorul și se dădu un pas înapoi. Are intenții prietenoase, îi explică Felicia cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vedea nu osul, ci capătul unei tije de metal goală pe dinăuntru o țeavă. Îmi spui și mie ce-ți șoptește ghiocul? ... Pisica se încolăcise în jurul piciorului și, fiindcă nu i se dăduse nicio atenție, plecase să caute meleaguri mai prietenoase... II Nestor n-avea de gând să străbată pasajul la capătul căruia, departe, se zărea o stradă, atrăgătoare totuși, în lumina galben-aurie a soarelui de septembrie. Aglomerat în zilele de lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
potrivită alegere era Călin Chivu. Lucian își amintea de el încă din septembrie. În curtea pe care băieții o umpluseră în recreație se amesteca plin de neastâmpăr printre cei mari din clasele a treia și a patra. Zâmbea fără încetare prietenos, jenat și totuși de-ajuns de înfipt. Dar era atât de pipernicit și de firav încât nu-ți venea nici să-l atingi, de teamă să nu-i rupi ceva înăuntru. Mulți s-au întrebat: oare băiețașul ăsta chiar e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-a retras din mijlocul încăperii. De-a lungul pereților se înălțau etajere de lemn, pe care zăceau în umbră suluri de stofă de culori diferite, dar toate închise. Ia spune, ce vrei să vezi aici? a continuat doamna cea prietenoasă. Stofele? Ai mai văzut vreodată atât de multe la un loc? Am văzut la tata în magazin. Dar... Nu erau atât de multe, nu? l-a ajutat ea. Puiu a scuturat din cap ca să-i facă plăcere, dar și pentru că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
avea și de ce să-i facă semnul ăla. Dar trecea în aceeași direcție, pe gazon, și Gigi Nistor, iar îndărătul lui, Papadopol îl ajungea ușor din urmă c-o fugă scurtă de trei pași. Împreună treceau pe lângă Rareș, nedezlipindu-și privirea prietenoasă de el și fluturând din mână. Sile Cloșan, chiar și el... Veneau apoi Traian Felea, Eftimie, Mișu Văduva... grupuri... toată clasa... Până și Crăciunescu și Stoianovici, ei care păreau desprinși de lume și mereu aveau câte ceva important de discutat cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
valorilor tradiționale într-ajutorare, ținerea strictă a aniversărilor tuturor membrilor ei, ospitalitate. Bravo lor! Abia așteaptă să-i cunoască pe cei ce încă mai trăiesc din familie. Familia lui a fost altfel; foarte mică, a trăit aproape izolată în ciuda firii prietenoase a tatălui său și a deschiderii lui spre viața urbei. În rest însă... Lucian se întoarce de la tomberonul cimitirului aducând apă în găleata deșertată. Liliana a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tatălui său, îi face plăcere să se gândească la el. În mod straniu, își imaginează până și fizionomia lui. Poate fiindcă știe cam ce fel de oameni îi erau simpatici tatălui său. Oameni care aveau pe față, mereu, un zâmbet prietenos sau o anumită seriozitate responsabilă. Vasăzică așa... te-ai recăsătorit... Eu am cunoscut-o? Nu. Lucian a îngenuncheat la piciorul căsuței pentru lumânări și își șterge lentilele ochelarilor cu bucățica de piele de căprioară pe care o ține în toc
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
suna amenințător și lunecos ca un șarpe. Oricum, n-avea să dureze foarte mult. Lumânarea, vizibilă pe ușa deschisă a casei din fund, departe, rămânea să ardă toată noaptea. Dar pălea peste ore, în lumina zilei. Și pălea în lumina prietenoasă și mângâietoare a verii, uitată pentru totdeauna. Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură și vecinii deja nu mai erau proaspăt mutați. Umezeala rămasă după ploaia îmbelșugată făcea paragina din curtea îngustă și lungă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să iasă. Un fel de atracție se simțea venind dinspre coridor prin ușa întredeschisă. Însă Dragoș nu putea să treacă de prag fiindcă, surprinzător, exact în ușă îi stătea în cale Viviana. Îl fixa drept în ochi și îi zâmbea prietenoasă. Ești ocupat? îl întreba cu glas dulce. Putem să stăm puțin de vorbă? Dragoș roși numai la gândul că alții ar fi putut să bage de seamă cu ce glas îi vorbea Viviana. Întunericul îi cobora cu grăbire în suflet
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pași până în hol, înainte de a fi prea târziu. Clătină din cap cu disperare înverșunată dar mută, privind în pământ. Nu vrei să vii? Dragoș nu era în stare să-și ridice fața spre ea ca să vadă dacă mai era la fel de prietenoasă... Domnul Postolache ne-a vorbit despre colectiv... Călătorii dintr-un tramvai nu sunt un colectiv. Doar întâmplarea îi adună laolaltă pentru o scurtă bucată de drum. Sau șansa! De ce nu vrei să vezi partea bună a lucrurilor? Dragoș se vedea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vizibilă pe față: Tu vorbești serios, Dragoș? Care biserică? Biserica Sfântul Mina Vergu. E la doi pași de-aici, pe strada Robescu. Doar să aruncăm o privire înăuntru. Cinci minute. E plăcut să vezi lumânări arzând. Cu toată firea ei prietenoasă, ea ezită, neîncrezătoare, ca și cum s-ar fi văzut obligată să facă ceva împotriva voinței ei. Dragoș nici nu era sigur că peste fața ei trecuse o undă de îndoială înainte de a deveni vizibilă respingerea. Nu sunt într-o stare sufletească
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
desprinde trei orientări reprezentative: a) cei care susțineau ca fiind suficientă doar existența unei iubiri profunde a lui Dumnezeu pentru om, pentru ca acesta să primească dezlegarea; b) cei care susțineau ca fiind necesară doar o căință blândă, o iubire binevoitoare, prietenoasă a omului față de Dumnezeu, pentru a primi aceeași dezlegare; c) cei care susțineau suficiența căinței imperfecte spre obținerea iertării sacramentale. În secolele XVII-XVIII, s-a ajuns la o opinie mai larg acceptată, prin care se susținea că este suficientă doar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de înțelegere și cooperare între indivizi le sunt refuzate de mărturiile traumelor ce contrazic credințele ce îi susțin. Astfel, cadrele medicale cu scoruri ridicate la fațetele factorului agreabilitate devin vulnerabile la simptomele stresului traumatic secundar, chiar dacă natura lor amabilă și prietenoasă nu îi predispune la alte forme de stres profesional. Pe de altă parte, factorul agreabilitate corelează pozitiv și cu satisfacția compasiunii. Deschiderea către semenii lor, le face pe aceste persoane să beneficieze mai mult de pe urma ajutorului dat celorlalți prin munca
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
faptele ei de arme fuseseră deja răsplătite cu medalia de aur „Virtutea Cercetășească”, iar la 10 martie 1917 cu medalia „Virtutea Militară”, fiind totodată înaintată la gradul de sublocotenent, fata din Vădeni a rămas la fel de modestă și de prietenoasă. Ea nu socotea că a făcut „minuni de vitejie”. - Eu am vrut doar să-mi apăr țara și poporul - obișnuia ea să spună. Floarea dragostei apare oricând S-a întâmplat ca în spitalul din Iași Ecaterina Teodoroiu să cunoască o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
era întrebarea care îl frământa cel mai tare. A mai privit o dată ușile. Chiar pe cea centrală era reprezentată Judecata de apoi. Un diavol cu rol de portar, împodobit cu două coarne frumoase și o coadă lungă, arunca priviri deloc prietenoase către un înger. Diavolul ținea în mâini un lanț, de care erau legate sufletele celor condamnați la focul iadului. îngerul avea o balanță, cu care cântărea faptele săvârșite de suflete în viața pământeană. Fără să-și dea seama, tânărul lăcătuș
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
argumente juridice, istorice și etnice și, într-o mai mică măsură, pe înțelegerea celor cu pâinea și cuțitul în mână. Ceva mai mult sprijin era așteptat, și dorit, din partea Franței, țară față de care România avea o poziție mult mai prietenoasă, bazată și pe unele legături de origine - mai vechi. Numai că Franța nu era unanimă în favoarea sau în defavoarea noastră. Și ea își drămăluia și își împărțea, după propriile-i interese, bunele servicii. Primul-ministru francez, Georges Clemenceau, deși o făcea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la C.F.R.; a făcut nunta duminica trecută. Plângea când a plecat, pe cinstea mea, pentru că, să vezi dumneata, casa asta poartă noroc chiriașilor. Cum pune cineva piciorul, gata ― își face un rost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tatei. Mă gîndeam: ― Hei ce bine ar fi prins acum banii câștigați la ruletă. De la sine înțeles că nu-mi părea rău de felul cum îi întrebuințasem: am cumpărat cu ei atâtea bucurii... În acest timp, Mihaela se arăta mai prietenoasă cu mine. Constatam însă cu surprindere că evita să vorbească despre ruptură, care constituia pentru ea un subiect tabu. Am încercat, bineînțeles, să-l aduc de câteva ori în discuție, nu de alta, dar ca să-mi ușurez vina. Nu voiam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
internist și are de gând să tragă la noi. Suferea de o boală la stomac căreia medicii de acolo nu-i dăduseră de hac. L-am așteptat la gară. M-a strâns în brațe și mi-a vorbit atât de prietenos ca și când n-am fi fost niciodată certați. M-a mișcat gestul lui. L-am condus la cuibul nostru unde ne aștepta Mihaela cu masa pusă. Tata era un fel de arbitru al eleganței, aș zice un Petronius contemporan, scrupulos în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întreb: ar fi putut să le refuze în prezența celor trei tovarășe de suferință, care ne priveau ca pe scenă ) M-am așezat pe marginea patului (nu era nici un scaun în cameră) și i-am vorbit cât mai cald și prietenos cu putință. (Făceam un efort mare, aproape vizibil.) ― Știi, Alexa a fost acasă la noi. A petrecut noaptea acolo. Sper că va veni și după-amiaza asta. Nu te neliniști din cauza fracturii. După cât am înțeles nu-i ceva grav. Într-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]