4,133 matches
-
referă la faptul că o operă de artă nu produce niciodată același efect, ci analizează un desen precum celebrul iepure-rață al lui Jastrow, ori peștii-păsări ai lui Escher, sau faimosul Don Quijote al lui Pierre Menard. Analiza textului lui Borges îi prilejuiește lui Genette o polemică strălucită cu Nelson Goodman. De altfel întreg volumul stă sub semnul unui dialog permanent cu Goodman, în chip similar cu Ficțiune și dicțiune. Găsesc foarte interesant acest fenomen al imersiunii unor teoreticieni francezi în tradiția analiticismului
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
picioare sau deliciul revoltei tardive și vane? Și cum să nu fie românul o victimă: a istoriei, a ungurilor, a evreilor, a rușilor, a comuniștilor, a birocraților, a inundațiilor, a ORICUI și a ORICE? Astfel de considerații mi-au fost prilejuite de două evenimente. Primul l-a constituit "scandalul" pe seama filmului Fratele trădat. Pelicula, coproducție franco-maghiară, realizată cu fonduri ale Uniunii Europene, se "remarcă" printr-o submediocră calitate artistică. La limită, ceea ce șochează în acel film e nu atât mesajul, oricum
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
mai mici care se opun, la drept vorbind, aceleia de integrare. Nu presa e de vină totuși că în România ideea de strategie e confundată cu felurite tactici care se opun, de fapt, integrării. Dar dacă lăsăm deoparte accentele festiviste prilejuite de momente precum invitarea României la procesul de aderare, nu se poate spune că mass-media au luat mult mai în serios integrarea decît cei orbiți de interese de moment. Există ziariști care scriu că de vreme ce România a intrat în atenția
Fierbințeli politice și de presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17188_a_18513]
-
dl Donca a unui protocol în care familia poetului n-a avut locul cuvenit la întîlnirile cu oficialii chinezi. De curînd, A.P. a recidivat: a părăsit pur și simplu masa oferită în cinstea lui de primăria localității Uzdin din Serbia, prilejuită de acordarea unui premiu pentru poet și a cetățeniei de onoare, fiindcă, vezi Doamne, gazdele n-ar fi fost prompte în servirea mîncării. Zadarnic l-a rugat ambasadorul nostru la Belgrad să rămînă. Cu un aer marțial, de pompier la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14963_a_16288]
-
lui S. de făuritor de „lumi posibile”, de „universuri paralele”. Mobilizând un substanțial patrimoniu cultural, de opere literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice, postmodern-eshatologice, soteriologice, carnavalesc-grave, cu sugestii de model mundan alternativ etc. ale deceniului românesc 1993-2003, scrierea
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
simbol mesianic. Ea închipuie Împărăția lui Dumnezeu (Sion = Israel) „care va dăinui în veci” (v. 44). Capitolul 7 Partea a doua a Cărții lui Daniel debutează cu capitolul 7, care cuprinde mai multe vedenii apocaliptice. Alcătuirea acestei părți a fost prilejuită de răscoala Macabeilor împotriva regelui Antiochos al IV‑lea Epiphanes (175‑164 î.Cr.), unul dintre cele mai nedemne personaje pomenite în istoria Israelului. Potrivit 1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
magie neagră și idolatrie. . Este vorba mai degrabă de o confrerie (koinon) a persoanelor însemnate din cetățile grecești ale Asiei, care se ocupau de „cultul ce consfințea legătura dintre Dea Roma și Împărat și convoca anual delegații cetăților, fapt care prilejuia aducerea de sacrificii și jocuri impresionante” (F. Cerfaux și J. Tondriau, Un concurrent du christianisme. Le culte des souverains dans la civilisation gréco‑romaine, Paris, New York, Roma, 1957, p. 328). Alte lucrări referitoare la acest subiect: D.M. Pippidi, Recherches sur
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și la sud de Dunăre. După întemeierea Țărilor Române este reliefată individualitatea lor politică, punându-se accent pe demonstrarea drepturilor românilor din Transilvania. Hronica... este și o scriere de atitudine politică și socială, cu o viziune largă. Comentariul istoric îi prilejuiește lui Ș. reflecții și intervenții directe, îndreptate în special în sensul situării românilor pe același plan cu celelalte popoare europene. Spirit iluminist, cărturarul dă o mare importanță reformelor sociale, criticând, sarcastic și amar, abuzurile potentaților vremii, ale clerului ahtiat de
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
ei îngăduie încă umanității descrise de S. să își apere valorile. Poetul naturii este totodată un moralist, descoperitor de robustețe sufletească și înțelepciune în această existență retrasă. Pictura impresionistă a peisajului se împletește cu observarea vieții elementare, iar simbioza om-natură prilejuiește pagini antologice, ca în Venea o moară pe Siret..., Împărăția apelor, Uvar, Nopțile de Sânziene, Ochi de urs, Ostrovul Lupilor. Punctul cel mai înalt în studiul sadovenian al valorilor socio-morale pe care o civilizație arhaică reușește să le conserve prin
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în câteva rânduri, istorici din mai multe țări europene s-au adunat pentru a dezbate chestiuni legate de istoria văduviei. Participarea la o astfel de manifestare - un colocviu organizat de cercetătorii spanioli și francezi la Madrid, în 1985 - i-a prilejuit lui Georges Duby comentariile strânse apoi sub titlul Pentru o istorie a femeilor în Franța și Spania. Concluziile unui colocviu 36. în 1993, a avut loc o masă rotundă, ale cărei lucrări au fost publicate în același an (Paris, Editura
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al IV-lea Lăpușneanu] vrea să ia fată de leah mare, pentru care pricină zic că mai mult de aceasta l-au mazilit împăratul, căci se încuscrise cu leașii...”), îndeplinind de cele mai multe ori gândurile părinților în privința căsătoriilor (stare ce le prilejuiește evocării indirecte în cronici: „pă Radul de la Afumați, carele zic să fie fost ginere lui Neagoe vodă”; „au strâns oști [Constantin Movilă] și cu bani și i-au dat și cumnatu-său Potoțchi hatmanul, fiind om mare în țara Leșească și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se evada doar în chip excepțional, cum a făcut acea fată (să fi fost soră a Ecaterinei, cea care îl va lua pe Moise Movilă?) a lui Radu Mihnea (cel însurat cu Arghira) - un soi de Evă - ce i-a prilejuit lui Neculce, într-unul din „cuvintele” ce deschid letopisețul [al XX-lea], o cutremurătoare și frumoasă poveste de dragoste; Miron Costin, posac, consemnează doar întâmplarea ce ținea de o „istorie anecdotică”, neinteresantă pentru el: „Având Radul-vodă o fată din trupul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le așază pe reprezentantele acestei categorii pe ultimul loc - doar două văduve (cel mai mare număr fiind furnizat de femeile necăsătorite - nouăzeci și una dintr-o sută)379. Văduvele mai puteau fi implicate și în așa-numita prostituție ocazională 380, prilejuită de folosirea (verbul era a supune) fetelor de către mame (supuitoare, niște proxenete ad-hoc) sau tați în schimbul unor câștiguri pecuniare. Legiuitorul cunoștea aceste situații incalificabile (sigur că „supuitorii” alcătuiau o categorie mai largă) și încerca să-i descurajeze pe amatori prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cea lină a mântuirii, din patimile Eghipetului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robiia lumii la mântuirea cerului, din petrecaniia omenescă la ceata fericiților îngeri”. Se naște un nou „gen” literar Prima orație funebră din literatura română a fost prilejuită de înmormântarea rămășițelor pământești (de fapt era vorba de o reînhumare, căci, între timp, în 1517, Mănăstirea de la Argeș fusese terminată) ale Neagăi, mama lui Neagoe Basarab, văduvă - mai bine zis de două ori văduvă - văduvă „nenuntită”, întâi după Basarab
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici cu timpul prevăzut de astrologi pentru deplasarea sa. Partea Întunecată a caracterului său consta Într-o Înclinație excesivă către senzualitate, alcool și opiu, abuzuri care, de altfel, i-au scurtat viața. Am fost și eu unul dintre martorii spectacolului prilejuit de căsătoria sa la Amritsar cu Gulbegun („Doamna Trandafir”). Aceasta fusese În ultimii ani kenchini (dansatoare) angajată În serviciul lui Ranjit Singh și care reușise atât de bine să intre În grațiile stăpânului său, Încât acesta nu ezită să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fiind judecătorul superior, lui trebuie să i se adreseze. Mulți hermafrodiți la Lahore tc "Mulți hermafrodiți la Lahore " La Lahore am avut ocazia să văd mai mulți hermafrodiți, care se bucurau de privilegiul de a fi admiși la toate sărbătorile prilejuite de nașteri și nunți, pentru a felicita părțile și a aduce daruri, acest fapt fiind, oricum, singurul lor mijloc de subzistență. Solemnitățile nașterii, totuși, au loc numai când copilul este băiat și nicidecum, În nici o Împrejurare, la nașterea unei fete
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la Lahore de fratele săutc "Autorul este vizitat la Lahore de fratele său" Chiar În ziua când fratele meu a ajuns la Lahore, Începusem să mă Însănătoșesc. Dar nu pot spune dacă aceasta se datora plăcerii pe care mi-a prilejuit-o venirea sa ori unui nou remediu pe care l-am folosit În acea zi. Probabil că ambele cauze au ajutat la producerea acelui rezultat. Probabil boala mea zăcea de ceva vreme În organism, pentru că folosisem mai Înainte, ca băutură
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de călătoriile pe mare. Primul ciclu din Pași spre lumină, intitulat Fragment de jurnal, încearcă să prindă felul în care, în umilitatea periferiei și a atelierului, imaginile înregistrate aveau efecte și reverberații magice, declanșând starea lirică. Privirea îi cade pe
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
unul dintre deschizătorii de drumuri” (7/1927). Cât privește proza, S. este de la bun început dominat de personalitatea Hortensiei Papadat-Bengescu, căreia i se publică chiar în primul număr un fragment din Femeia în fața oglinzii, iar volumul de debut, Ape adânci, prilejuiește, în numărul 3/1919, o intervenție critică a lui Tudor Vianu (O ideologie feminină. Noua feminitate). Texte din Femeia în fața oglinzii vor fi incluse apoi în sumar număr de număr, ceea ce îi dă ocazia lui E. Lovinescu să scrie un
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
un prezent fără viitor, umbrele celor duși apasă obsesiv sufletul, provocând o stare de „durere trudită”, toamna trezește „o cântare strunată-n plâns” etc. Deși tonul elegiac mai persistă o vreme, primăvara, cu „înfiorate balsamuri dulci”, activează altă zonă a sensibilității, prilejuind intuiții subtile, traduse în imagini nu lipsite de finețe. Evoluând spre o atitudine lirică mai impersonală, dar și sub o evidentă influență parnasiană, poeta înclină spre compoziția estetizantă, imaginând o „romanță violetă” sau alt fel de cântec, de o intensitate
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
și Condiția dramatică a eroului în operele de ficțiune ale lui Julien Green - își află o deplină justificare. După cum, tot atât de îndreptățit este și solidul paragraf introductiv în care se urmărește procesul receptării operei greeniene, împreună cu disputele pe care le-a prilejuit. Trei ar fi aspectele specifice ale acestui proces: bilingvismul, apartenența la literatura catolică și locul pe care îl ocupă în tehnica narativă a scriitorului tradiția și modernitatea. În lucrare se glosează pertinent și în jurul unei chestiuni care îi privește în
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
Cantacuzino colaborează cu articolele Satul românesc, O casă la țară, Școala satului. Lui Panait Istrati i se reproduc însemnările Cum am debutat eu?, un număr e consacrat lui Octavian Goga, altul lui Onisifor Ghibu, un al treilea lui Ion Moldoveanu. Prilejuite de moartea acestuia din urmă, se publică articole de evocare, se reiau unele poezii (Ideal, Rugă) sau sunt tipărite versuri ce îi sunt închinate (George Popa, Secvență de baladă, George Todoran, Poetul, Dimitrie Danciu, Noi nu ne-am cunoscut). În
SATUL SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289510_a_290839]
-
Despot-Vodă de Vasile Alecsandri. Atent la evenimentele vieții teatrale, sesizează de la început importanța procesului Caion (Caragiale reclamat), pe care îl urmărește în timp (D. Caragiale și D. de Lorde), reluarea, la Teatrul Național din București, a piesei O scrisoare pierdută prilejuindu-i o analiză a tipologiei personajelor, cu ecouri până într-un articol teoretic din 1906, Patriotismul în literatură. În 1907, în timpul mișcărilor țărănești, Panu se află pe aceleași poziții cu Nicolae Iorga și Spiru Haret. Cum cel din urmă fusese
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]
-
pot să le ceară acestora să fie mai studioși. Comunicarea nonverbală definește un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaționării didactice, nu poate fi despărțită de comunicarea didactică. Clasa de elevi și colectivitatea școlară în general, este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună și de relațiile interindividuale ale membrilor. O comunicare deschisă, fără restricții, fără formalism și ritualuri inutile mărește încrederea membrilor în virtuțile grupului școlar. În școală se regăsesc și bariere de comunicare cum ar fi distorsiunile sau inexistența
Comunicarea didactică. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
revistei un caracter de magazin istoric, publicând, pe lângă statute, regulamente, îndrumări de ordin administrativ ale Astrei, numeroase documente istorice și studii din istoria Transilvaniei, importante în cunoașterea unor epoci pentru care știrile despre români erau fie sărace, fie incomplete și prilejuind interpretări tendențioase. Ocupându-se de istorie, Barițiu duce conștient o luptă politică, urmărind ca rolul românilor să nu fie minimalizat în istoria Transilvaniei. După el, trecutul poate aduce argumente prin care poporul își apără originea și individualitatea. Apar în paginile
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]