3,106 matches
-
executat pentru tentativă de atentat contra țarului. Tot atâtea evenimente care antrenează ruina socială a familiei. Deși începe studii de drept, Vladimir este tot mai închis în sine și se adâncește în lecturi, până atunci interzise, care-l determină să privilegieze trei logici fundamentale care vor duce la întemeierea bolșevismului*. De la Vladimir Ilici la Lenin Prima dintre aceste logici ține de pasiunea revoluționară alimentată pe atunci din pilda inaugurală a Revoluției Franceze, în particular de faza ei iacobină. Această pasiune se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe cei numiți de Lev Troțki „iskriștii duri” „iskriștilor moi”, desemnați ulterior cu numele de bolșevici și respectiv menșevici. între Lenin și Martov, dezbaterea se focalizează asupra primului articol al statutului, cel care definește calitatea de membru al partidului, Lenin privilegiindu-i pe revoluționarii de profesie și susținând modelul unei organizații foarte centralizate și disciplinate. Logica care se degajă din lucrările congresului este cea a dominației totale a unei facțiuni asupra partidului și a unui om asupra respectivei facțiuni. Prin manevre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
concurent. Mao nu-și păstrează și nu-și întărește influența decât datorită bolii lui Zhou Enlai, a lipsei de energie a lui Zhang Wentian, a erorilor lui Zhang Guotao și controlului comunicațiilor radiotelegrafice cu Moscova, care-i asigură o legătură privilegiată cu IC. Lupta pentru puterea supremă în sânul PCC Ajuns la Shenxi, Mao se străduie mai întâi să-și întărească poziția la Yan'an, care va deveni capitala comunismului chinez până în 1949. Apoi, cu ajutorul lui Zhou Enlai, el gestionează incidentul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
profundă, analogă celei traversate de PC din Europa în momentul semnării pactelor germano-sovietice*. Devenind aliata Israelului, URSS îi supune pe comuniști unui conflict de loialitate. Dacă rămân fideli Moscovei, ei se izolează de mediul societal în care trăiesc; dacă-și privilegiază înrădăcinarea socială, ei riscă să se rupă de mișcarea comunistă. Cu câteva excepții doar, PC arabe rămân fidele URSS, dar plătesc un preț greu pentru asta: scăderea dramatică a efectivelor, represiuni din partea guvernelor și intrarea în clandestinitate. După ruptura URSS
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sub calificativul de „muncitori” pe toți „dezmoșteniții sorții”. Neomarxiștii reinterpretează corpusul marxist în lumina lui Michel Foucault, Gilles Deleuze, Rosa Luxemburg, Walter Benjamin sau Pierre-Joseph Proudhon. Pentru federalizarea grupurilor, până mai ieri dușmance, fără să rupă cu moștenirea comunistă, aceștia privilegiază în familia marxistă partizanii materialismului istoric care au refuzat ideologia progresului și teroarea*. Dar singurul care a inovat din punct de vedere teoretic este Antonio Negri, cu sacrul „multitudinii” - cei „fără”, exclușii, pierduții, rătăcitorii - ca nou subiect revoluționar, garant al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o structură elitistă ai cărei membri, puțin numeroși, trebuie să se arate întru totul devotați cauzei revoluționare și idealului comunist; totuși, însușindu-și puterea, vede îngrămădindu-i-se în rânduri sute de mii de oameni hotărâți să profite de pe urma statutului privilegiat de „membru de partid”. în cursul anilor 1920, sub oblăduirea lui Stalin, este implementat un mod de funcționare care va persista până în 1990. Grupul conducător este singurul loc unde se iau deciziile politice și generează, prin intermediul Secției de Cadre a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rapallo, adeziunea la SDN, pactele germano-sovietice*, Marea alianță, coexistența pacifică*, destinderea, perestroika. De nenumărate ori, interesele partidelor comuniste se pare că au fost sacrificate pe altarul sovieticei Realpolitik. Aceeași demonstrație ar fi valabilă și pentru China, care și-ar fi privilegiat interesele naționale în raporturile sale cu URSS, mergând până la conflictul armat din 1969 sau la spectaculoasa apropiere de „tigrul de hârtie” american. Dacă obiectivul partidelor-state este întru totul răsturnarea ordinii internaționale stabilite, acestea sunt totuși obligate să se insereze în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să îndeplinească rolul de combatant de avangardă”. Cu ideea sa de căpătâi „transformarea războiului imperialist în război civil”, el respinge lecția lui Marx referitoare la etapele obligatorii dintre capitalism și comunism și implică Rusia într-o ruptură totală față de trecut. Privilegiind războiul civil, dictatura partidului* și teroarea*, bolșevicii aprind în toată Europa pasiunea revoluționară și comunistă. Tentativele inspirate de exemplul bolșevic se înmulțesc: Finlanda în 1918, mișcarea Spartakus a lui Karl Liebknecht și Rosa Luxemburg în ianuarie 1919 la Berlin, Ungaria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
II-a. Socialismul socialiștilor Creșterea în forță a partidelor socialiste și a sindicatelor* muncitorești, la sfârșitul secolului al XIX-lea, îi face pe mulți social-democrați să întrevadă posibilitatea unei ieșiri pașnice din capitalism. Eduard Bernstein, Gustav Bauer sau Jean Jaurès privilegiază urnele pentru a rezolva chestiunea socială, intrând în conflict cu susținătorii ortodoxiei* marxiste. Odată cu Revoluția din Octombrie*, fiecare este somat să aleagă între reformă și revoluție, o a treia cale neexistând, potrivit concepției lui Lenin*. Cei ce au rămas în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tăcere și, ca atare, pune în evidență diverse forme de rezistență, colective și deschise - revoluția maghiară* în 1956, Primăvara de la Praga* în 1968 - sau mai discrete și personale - disidența*. O a doua interpretare, ținând de sovietologia nord-americană din anii 1960, privilegiază [teoria potrivit căreia] evoluția grupului conducător [s-a produs] în virtutea unei relative dispersări a puterii; această teorie, denumită „a grupurilor”, este utilizată în inventarierea celor care - aparatcik-i, tehnocrați, militari, ingineri, savanți etc. - ar putea intra în concurență și contribui la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Frankfurt. șampania sovietică participă și ea la acest discurs consumist, devenind simbolul luxului aflat la îndemâna tuturor. Noi elite și privilegiatură Cu toate acestea, doar noile elite - artiști, intelectuali, cadre politice și muncitori de șoc (udarnici) - sunt beneficiarii societății socialiste. Relativ privilegiate în anii 1920, ele devin, în anii 1930, o clasă recompensată la nivel oficial. Această schimbare mărturisește despre trecerea la o cultură a exemplarității. Recunoașterea lor de către putere traduce misiunea care le revine în calitate de avangardă. Primindu-și legitimitatea exclusiv din partea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și mediu sunt de două categorii: fizice și informaționale. Structura întreprinderii ca sistem deschis este alcătuită din următoarele subsisteme aflate în permanentă interacțiune: 1. subsistemul tehnic, format din tehnologie, utilaje și know-how; el definește procesul de producție și a fost privilegiat în mod deosebit de către managementul științific; 2. subsistemul psihosociologic, luat în considerare de teoreticienii comportamentului; se compune din indivizi, grupuri, comportamente, statuturi, roluri și definește ceea ce numim “climatul” întreprinderii; 3. subsistemul structural, cuprinzând modalitățile de repartizare și coordonare a sarcinilor
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
care au încetat să acționeze într-un cadru comun de precepte morale, este numai simptomul exterior al transformării profunde care a modificat recent relația dintre regulile morale universale și sistemele particulare de etică națională”35. Interesul propriu național a fost privilegiat sau considerat superior, iar interesele statale nu se mai întâlneau într-o zonă de egalitate: „Virtute a vechii diplomații, compromisul devine trădarea celei noi, deoarece reconcilierea mutuală a pretențiilor conflictuale - posibilă sau legitimată într-un cadru comun al standardelor morale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
națiune la una străină, sursă a unei mișcări politice mondiale, s-a dovedit a fi doar un interludiu efemer constituie dovada forței solidarității naționale. Asistăm astfel la renașterea solidarității naționale în rândul guvernelor și mișcărilor comuniste, care au început să privilegieze în grade diferite interesele lor naționale în dauna celor ale Uniunii Sovietice. Unitatea de monolit a lumii comuniste conduse de URSS a fost înlocuită de „policentrism”, în care loialitățile și interesele naționale au întâietate în fața afinităților doctrinare. Cu toate acestea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realismului, Războiul Rece (vezi Oren, 2000) sau ușurinței cu care pot fi măsurate instrumentele puterii militare. Dar, în situația în care nu există nici o amenințare militară curentă, ca în contemporaneitate, nu există un motiv a priori pentru ca teoria realistă să privilegieze puterea militară față de alte forme. În timpul Războiului Rece, exista o adevărată industrie de măsurare a potențialului uman și a tehnicii militare, determinată mai curând de revoluția behavioristă decât de realism și probabil din acest motiv a ajuns realismul să fie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
receptivitate, comunicare profundă, aptitudinea de a da un sens acțiunii. După Jung, este echilibrată și puternică numai persoana care știe să‑și dezvolte acești doi poli într‑o personalitate armonioasă. Distincția lui Jung este aplicabilă și întreprinderii care însă a privilegiat de mai bine de un secol calitățile de tip animus. Or, dacă vrem ca întreprinderea să acceadă rapid la registrele de performanță înaltă, este necesară introducerea acelei anima în ea, autentică, și nu clandestină. Mai importante decât aceste considerente filosofico
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asimilat religia. Standardizarea decurge în mod natural din constrângerile unei producții de serie, în vederea unei distribuții de masă. Fiind supuși legii pieței, industriașii sunt împinși să caute consumul și comunicarea maxime. Această competiție duce direct la demagogie, facilitate și mediocritate, privilegiind ceea ce unește în detrimentul a ceea ce divizează. În sfârșit, neocultura ar fi tranchilizantă. Ocupând un loc tot mai important în timpul liber al oamenilor, ea ar acționa ca un adevărat narcotic social, datorită conținuturilor sale ce înclină spre evaziune, mai mult decât
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
antică: ruptura existentă între cele două „lumi”- lumea auzitorilor și lumea persoanelor cu deficiență de auz. Considerați de egipteni „aleși ai zeilor” și de persani ca deținători de puteri mistice, persoanele cu deficiență de auz și- au pierdut treptat locul privilegiat în societate, soarta acestora devenind foarte dificilă în Grecia Antică și în Sparta, unde nou- născuții surzi erau uciși. Și în Imperiul Roman, la începuturile acestuia, micuții surzi erau înecați în râul Tibru. Însă, de-a lungul secolelor dinaintea nașterii
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
În special În scrierile lui Talcott Parsons și Robert Merton. Accentul se mută acum pe limitarea mijloacelor licite disponibile și, În general, pe fenomenele de dezechilibru, de devianță și de dereglare. Alte abordări, bazate pe scale de atitudine, vor fi privilegiate mai apoi, În scopul de a evalua, cum face Leo Srole, corespondentul psihic al acestor disfuncționalități, reprezentative pentru situații În cadrul cărora domnește resemnarea sau fatalismul. După cum observa Philippe Besnard Într-o importantă lucrare consacrată acestei teme, semnificațiile termenului sunt multiple
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unde se manifestă anumite elemente considerate similare de către specialiști. Apoi, după stabilirea teritoriului cu cea mai mare densitate, se determina și se numea centrul tematic al ariei, configurându-se și schemele de repartiție geografică. Printre marile teme de inspirație muzeografică privilegiate de cercetători, trebuie să menționăm arhitectura, artele plastice, desenele decorative, instituțiile sociale și rituale, mijloacele de transport, mitologia, prelucrarea lemnului, a bronzului, a metalelor și a pietrei sau multiplele tipuri de textile. În Franța Noțiunea de arie culturală va rămâne
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un context de dezechilibru Între reprezentările obișnuite ale subiectului (colectiv sau individual) și perceperea unor evenimente nefericite, dezagreabile, stranii, rare sau neașteptate. Implică, de asemenea, o formare socială, prin Învățarea anumitor norme, cum este cea a „internalității”, care tinde să privilegieze cauzele „interne”, proprii individului (capacități, emoții, inteligență, stimă și stăpânire de sine), și să subestimeze factorii „externi”, ca hazardul, norocul sau factorii economici, În explicarea, de exemplu, a reușitei sau a eșecului (Dubois, 1994). Frustrarea acestei nevoi de control intern
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
credințe „internaliste” Între cei care Își caută de lucru și cei care recrutează. Influența reprezentărilor sociale este determinantă În cadrul acestor procese. Apartenența culturală poate stimula un individ să caute explicații „colectiviste” sau „individualiste”, copiii indieni sau chinezi având tendința să privilegieze explicațiile externe, invers decât copiii americani. Patrick Gosling consideră, de exemplu, că există o normă de responsabilitate care Îi determină pe mulți dintre contemporanii noștri să emită atribuiri externe pentru a explica anumite tipuri de reușită În cazul unor sarcini
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vieții? Știut fiind faptul că, În general, limba maternă (pe care am putea-o numi, mai corect, „prima limbă”) este deja fixată la trei ani, care ar fi vârsta ideală pentru a Învăța o a doua limbă? Există un moment privilegiat pentru aceasta? Numim bilingv precoce un copil care Învață, pe lângă prima sa limbă, o a doua Înainte de vârsta de aproximativ zece ani. După această vârstă, vorbim de bilingvism tardiv. Oamenii de știință sunt cu toții de acord asupra pertinenței distincției terminologice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
barierele rasiale În termeni de castă. Această perspectivă nu rezistă Însă analizei, din cel puțin două motive, clar enunțate de Louis Dumont. În primul rând, dimensiunea ideologică a unei societăți, și În special valorile acesteia, trebuie să ocupe o poziție privilegiată În cadrul analizei, altfel suntem condamnați să izolăm trăsături disparate și să pierdem din vedere coerența ansamblului. Elementele de morfologie socială nu pot așadar să fie interpretate fără a ține seama de ideologia care stă În spatele comportamentului. În al doilea rând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunicante. De unde necesitatea, subliniată adesea de o parte a republicanilor, de a revigora cadrul statal, În afara căruia nu ar exista, cel puțin În viitorul previzibil, nici o salvare pentru cetățenie. Condițiile unei reînnoiri Este adevărat că nivelul statului-națiune reprezintă un spațiu privilegiat pentru funcționarea democrației. Ar trebui Însă, din acest motiv, să considerăm că nivelul transnațional este doar un obstacol În calea suveranității populare? Apărarea drepturilor omului nu justifică oare o anumită supranaționalitate, cum este, de exemplu, cea care se conturează În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]