5,783 matches
-
Evoluția viziunii asupra fantasticului de la simplu la complex în proza caragialiană așa cum a fost numită, atinge un anumit punct final, ușor de identificat în structurile care aparțin unei anumite scrieri care, astfel, se constituie în ,,summa’’ întregului ansamblu. Această poziție privilegiată este cea care revine ,,nuveletei’’ La hanul lui Mânjoală. Privită conform unor asemenea termeni problema, pe de altă parte, aceasta trebuie abordată cu atenție, în sensul că demersul analitic nu atrage după sine desemnarea unei scări valorice propriu-zise. Locul deținut
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
potrivită pentru menținerea impulsului pe agenda de cercetare a păcii democratice este ca susținătorii săi să orienteze dezbaterea în termeni mai favorabili pentru paradigma liberală. O modalitate de realizare a acestui lucru ar putea fi contestarea afirmațiilor realiste cu privire la poziția privilegiată ocupată în prezent de nivelul sistemic. Pe termen scurt, această abordare implică îndepărtarea de siguranța relativă oferită de apărarea rigidă a poziției limitate asociate cu enunțul păcii separate. Totuși, pe termen lung, ea pare promițătoare pentru extinderea cercetării păcii democratice
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
principala bază militară americană de pe insula Okinawa a generat un val de resentimente locale. În plus, la sfârșitul anilor 1990, Japonia devenise preocupată că relația tot mai strânsă între SUA și China avea să-i atribuie acesteia din urmă rolul privilegiat deținut de Tokyo, de principal interlocutor american în regiune. Astfel, Japonia nu a agreat faptul că președintele Clinton nu a afirmat importanța alianței SUA-Japonia în cadrul discuțiilor cu Jiang Zemin din 1998. Acest fapt a făcut ca Japonia să reia în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fenomenul sau obiectul observate. Insistând pe construcția socială a realității, Berger și Luckmann vor da o formă sintetică acestei perspective (1996). Elementele mobilizate de o probă de calificare culturală Sociologia a găsit, treptat, în descrierea acțiunii de calificare o arie privilegiată (Louis Quéré vorbește de "cotitura descriptivă"). Noțiunea de probă caracterizează îndeaproape acest proces. Prin intermediul ei, etnometodologii urmăresc să descrie "activitatea continuă a oamenilor care pun în aplicare pricepere, procedee, reguli de conduită" (Alain Coulon, 1990, p. 20). Noțiunea de probă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
el aprofundează investigația în ceea ce privește dimensiunile angajării. Aceasta poate fi: temporală: de când? Care este durata pe care indivizii sunt dispuși să o consacre pe zi? spațială: oamenii rămân acasă, sau se deplasează într-un cadru asociativ, școlar (conservator, atelier...)? socială: este privilegiată o practică solitară, sau, dimpotrivă, una de grup (cor, fanfară, orchestră, trupă...)? financiară: investițiile asociate sunt importante și regulate (instrumente, cursuri, materiale, concerte...)? identitară: individul se consideră un profesionist? Are proiecte profesionale în raport cu ceea ce face? Practici religioase și politice: modele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
integrator și emancipator al culturii; ultimul adoptă o perspectivă nici pozitivă, nici negativă, considerând că practicile participă la producerea simultană a identităților individuale și colective. Teoriile critice Alienarea Karl Marx dezvoltă câteva noțiuni fundamentale, printre care alienarea ocupă un loc privilegiat. Deși el nu a reflectat niciodată la practicile culturale ca atare, ceea ce a scris a servit drept fir conducător pentru generații întregi de sociologi ai culturii. Studiul alienării este abordat în două rânduri la Marx, care se inspiră în mare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ajunge să se spună că "asta are sens" (pentru o lume sau într-un context particular), trebuie să se știe de ce. Or, sociologia interacționistă nu cercetează niciodată rațiunile de a acționa, mai ales în ce privește dimensiunile lor cognitive. Contextul este întotdeauna privilegiat, în detrimentul conținutului care stă, fără îndoială, la baza (inter)acțiunilor. • Credințe sau rațiuni? Sub acoperirea interacționismului, sociologia lui Becker ar fi, de fapt, un sociologism, adică un holism: această teorie indică faptul că valorile artistice sunt "iluzii colective generate de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fără voia lui) jocul dominanților. Cultura este, fără îndoială, supraevaluată în ceea ce privește forma ei școlară și influența ei reformatoare (atât pentru societate, cât și pentru individ). Sociologul poate, la rigoare, să joace un rol de "stricător de petrecere", profitând de poziția privilegiată a celui care vede și știe și denunțând inegalitățile în distribuția bunurilor culturale și accesul la ele; teoria lumilor nu răspunde, în schimb, nici unei cereri: nici nu colaborează cu ordinile sociale, nici nu le de-nunță, ci vrea să rămână descriptivă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care se dezvoltă din el, peratologia evoluează către orice formă de mișcare a limitelor în câmpul de libertate al conștiinței sau către orice formă de mișcare a conștiinței în câmpul de necesitate al limitelor. Peratologia poate deveni un unghi teoretic privilegiat, care are să detecteze nu numai locurile unde limita apare în mod explicit, ci și pe acelea unde ea este prezentă în chip nebănuit; deci nu numai în mărginirea în spațiu sau în ritmurile timpului, ci deopotrivă în statutul existențial sau
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trecătoare și, pentru ceilalți, neinteresante. Pentru ca relația mea cu Noica să devină mai mult decât un fapt de viață, este nevoie, în primul rând, ca ea să avanseze în zona exemplară și obiectivă a spiritului, deci să intre în spațiul privilegiat al relației dintre piesă și spectator. Paradoxul constă însă în faptul că exemplaritatea nu poate fi obținută decât prin excepție, pentru că, în lumea spiritului, orice regulă viitoare are la origine excepția. Nici un mister nu ar putea fi reprezentat dacă s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru că nu tot ce se întîmplă în secol este istorie. De fapt, asta am și vrut să arăt în ultima vreme; am vrut să restitui lucrurile pe trei planuri: ceea ce joacă în istorie, în ontologie și în logică sânt situațiile privilegiate. Deci: nu tot ce se întîmplă este istorie; nu tot ce există este investit cu ființă; și nu tot ce se formulează privește logica. Îl întreb pe amicul tău: cum vine să-mi vorbească de Adorno și de angajare - angajare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-mi mai explici când spui că limba e lăcașul Ființei și că în ea locuiește omul? Și totuși nu avem voie să fim răutăcioși cu Heidegger. Pentru că Dasein nu este pur și simplu omul. E poate spiritul limbii în ipostaza privilegiată a Terrei." Duminică, 10 mai 1981 Plimbare către Șanta. Plănuim pentru a doua zi o excursie cu mașina până la Gura Râului (satul în care își petrecea Blaga verile), apoi la Cisnădie și Cisnădioara, locul de descălecare al cavalerilor teutoni în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
martor la intimitatea pierdută a suferinței mele. Lucrul acesta îmi umilise orgoliul. Aflasem nu numai că viața noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii, singurătății și morții; mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit, în clipe privilegiate ale vieții, în toată amploarea fragilității sale. Rezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor și că aparențele nu puteau fi salvate. Bănuiesc că tot ce am resimțit în seara aceea, cât și eforturile, o vreme zadarnice, ale mamei de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iubire care nu își atinsese până atunci niciodată obiectul, când sever cu măsură, demn chiar și în slăbiciune, lăsând să se înțeleagă că afecțiunea mea stă la pândă, dar că nu se poate manifesta decât cu temei și în momente privilegiate. Intuiam, oricum, că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobândesc un chip: un scurt speech de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct, o explicație "ca între bărbați" era o pură utopie. Eram perfect conștient că, la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sufletul, celula, războiul troian, o religie străină, infernul, o populație, transcendentul ― și vrea să le spună celorlalți ce a văzut acolo. Toată istoria civilizației, toată istoria "științei" și a cunoștințelor, echivalează cu istoria acestei împărtășiri care are în spatele ei ipostaza privilegiată de martor. Ceea ce vreau să spun este nu că Ștefan scrisese un text "mare", ci un text onest și, sufletește, bun. Atitudinea din care se născuseră paginile lui era, în rădăcina ei, corectă. Din această pricină, stilul era la rândul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o bogăție fără pereche printre celelalte posibilități acordate ființei umane" este total absentă dintr-o carte care are tocmai aceste posibilități ca obiect. S-ar putea răspunde că ea este asimilată existențialului Befindlichkeit, "situarea afectivă", care este una dintre ipostazele privilegiate ale deschiderii Dasein-ului în lume. Și totuși! Cuvântul Liebe nu apare nici măcar o singură dată în cele 600 de pagini standard ale celebrissimului volum, ba mai rău, e pomenit, înlăuntrul unei enumerări, într-o notă de subsol de la pagina 190
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voce de bariton sau de bas. Trebuie să verific și asta. Urmează Alteța Sa. E înalt, brunet și își potrivește, ridicîndu-l mult, microfonul. I se adresează de fapt Regelui. Noi ceilalți, cei de pe scenă și cei din sală, sîntem doar martorii privilegiați ai acestei adresări. Vorbindu-i Regelui, cu profilul stâng către sală, cu cel drept către Rege, principele are un ton nespus de trist, indiferent dacă ceea ce spune este serios, vesel sau trist. Principelui i se pare că cea mai însemnată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai scurtă vreme o sumă de reforme, și anume: acele propuse de puteri numai pentru Bulgaria, Bosnia și Herzegovina, ea le va introduce în imperiul întreg. Tocmai de aceea însă ea se roagă de a nu-i impune o îndreptățire privilegiată a provinciilor numite, căci atuncea și-ar pierde autoritatea; ci, din contra, aceste reforme să fie o emanațiune a autorității statului turcesc și să reîntărească în fața supușilor demnitatea ei. În orice caz, comparate cu răspunsurile evazive de până acum ale
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nefiind pe acolo maghiari nici măcar de sămânță prin alegeri nu s-ar putea încuiba și acolo maghiari, apoi o administrațiune fără maghiari nu poate fi admisă. Unicul pupor săsesc, ca cel mai mic, dar cu cei mai puternici patrioni, aliatul privilegiat al maghiarilor nainte de 1848, au fost mai mult cruțat, în anul acesta însă și sașilor li se puse calpac pe cap și pinteni la călcâie. Pe sași - i supără și aceasta, însă lor nu le va fi nimica. Fiindcă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
patrie decât chiar țările acelea unde ei se bucură de egalitate de drepturi. Nouă nu ne vine acuma să insistăm asupra acestui punct - dar am fi înstare să dovedim oricând și oricui că evreii s-au bucurat de o poziție privilegiată chiar alături cu restul locuitorilor țărei și că astăzi ei o simt aceasta mai mult decât oricând. Notăm deci pe scurt câte ne vin tocmai în minte despre activitatea comitetelor. Lucrătoria comitetului de dame din București e în chiar apartamentele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
decât șanțurile, noi avem să dăm noțiuni poporului nostru, ca să cugete, limba clasică e sarcina generațiunilor viitoare. Un fenomen nou e acela că cultura și literatura la români nu merg defel în același pas, ba sunt eterogene chiar. Cultura claselor privilegiate cel puțin e cu mult asupra literaturei țărei lor, dar e străină, literatura e națională, dar e în urma culturei. Popor de contraste... e o frază. ["FIECARE LUCRU POARTĂ ÎN SINE... "] 2291 Fiecare lucru poartă în sine însuși măsura sa. De
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
individul obținea prin efort propriu (muncă și cheltuială), fără nici un fel de intermediar (autoritate, stat). Cu trecerea timpului și prin dezvoltarea social-economică, conținutul noțiunii stăpân a evoluat și chiar a degenerat în contrariul accepției inițiale, stăpânul ajungând, din protector, asupritor, privilegiat, acceptând și apoi pretinzând avantaje nemeritate. În același timp, stăpânitul, din proteguit ce era, devine supus persecutat, având mai mult, dacă nu chiar exclusiv, obligații decât drepturi. Că așa au evoluat lucrurile ne este demonstrat și prin „dreptul de dominium
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
observații particulare făcute posibile de perioada îndelungată pe care am dedicat-o acestui subiect, în fine, propuneri decurgând din acest ansamblu. Poziția pe care o ocup în câmpul violenței în școală mi-a oferit, într-adevăr, o situație de martor privilegiat, uneori de actor, de care cred că e timpul să profit acum și să-mi asum pe deplin responsabilitatea, vreau să spun angajarea politică. Este cazul Franței; cercetarea de teren mi-a permis să abordez problema "de jos", dar am
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
victimizări repetate). Anchetele de victimizare Mai mult decât o cunoaștere a "delincvenței înregistrate", care măsoară reprezentările și activitățile instituțiilor, abordarea prin ancheta de victimizare ne permite să privim încălcările și infracțiunile din punctul de vedere al victimei, considerată un informator privilegiat, în loc să focalizăm cercetările pe agresori (Zauberman, Robert, 1995). Principiul însuși, cum am văzut, este foarte simplu: un eșantion din populația dată este întrebat ce acte de violență și delincvență a suferit. Aceste anchete ne permit să arătăm diferența dintre cunoașterea
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
copiilor. Mii de tineri au putut astfel să lucreze pe contracte de cinci ani în școli. De notat că aleșii locali au fost puternic atrași de aceste posturi. Inițial prevăzute pentru sectoarele dificile, ele s-au generalizat, inclusiv în școlile privilegiate. Acești tineri au permis o îmbunătățire a atenției cu care sunt ascultați copiii. O dovedește, de exemplu, răspunsul la o întrebare esențială: cu cine vorbești când ai probleme la școală? Tabelul 33. Răspunsurile elevilor din ciclul 3 al școlii elementare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]